Pentru secolul acesta, nevoia de împlinire este precum o sete… şi ştii, atunci când eşti însetat de ceva şi-ți doreşti din tot sufletul, din toate încheieturile să te răcoreşti, cât de insipid, incolor şi inodor este totul în jurul tău când ai o nevoie. Nu vorbim de nevoile fiziologice sau de alte natură, ci mai degrabă de satisfacția interioară. Să te simți împlinit este o mare realizare! Şi omul se simte împlinit în multe feluri, aspecte şi fețe ale paharului pe care nu mulţi le pot considera în acest fel. Unul simte că împlinirea cuprinde dăruirea unui trandafir unei femei frumoase, urmată de surâsul ei bicolor- ca să spunem aşa- dar şi o privire a ei maiestuoasă curmată de un sărut violent din partea lui.
Altul se consideră împlinit când ajunge acasă şi este în măsură să pătrundă în propria sa bibliotecă, să răsfoiască o carte pe care o îndrăgeşte mult şi pentru care poate a făcut compromisuri mari. ( o asemenea prietenie dintre carte-cititor de care, din nefericire, nu se profită în ziua de astăzi, situație ce nu a fost posibilă în alte vremuri; ei îşi luau de mici eugenia de la gură pentru a pune bănuți deoparte, ca să aibă peste câteva săptămâni suma necesară pentru a achiziționa cartea pe care chiar el a ascuns-o după lucrările regimului- uneori se regăseau acolo, alteori nu).
Ideea e că împlinirea se poate rezuma în mai multe perspective, idealuri şi direcții. Doar una poate să-i cadă drept bună omului, cel care nu trebuie să mai dea socoteală cuiva de ce citeşte sau de ce scrie. Întrucât rinocerescul regim ( făcând apel la teatrul lui E. Ionescu), nu mai e prezent printre noi în chip fățiş, ci doar în ascunzişul găurilor de şarpe. Paradoxal e că nu se citeşte şi nu se scrie precum ar trebui. Oamenii nu sunt împliniți, şi-şi caută încă împlinirea în ceva. E o sete a secolului care se prelungeşte până peste veacuri şi va dăinui până când ființa umană o să înțeleagă ce e cu adevărat important.
Ce se spune despre împlinire? Iată un punct de vedere:
Ei m-au întrebat care sunt treptele succesului, iar eu le-am răspuns că nu treptele succesului sunt importante, ci treptele împlinirii sufleteşti. Succesul fără scrupule este machiavelic. Împlinirea ta sufletească contează. (Dan Puric)
Citiți și Cuvântul. O viață pentru o idee, de același autor.
