<h3 data-pm-slice="1 1 []"><strong>NefiinÈa: golul care ne defineÈte</strong></h3>
<p>Religia ne spune că e incorect să spunem <strong>”a trecut în nefiinÈă”. </strong>În special cea creÈtină (dar Èi alte tradiÈii spirituale), respinge expresia „a trecut în nefiinÈă” pentru că <strong data-start="119" data-end="161">nu consideră moartea sfârÈitul fiinÈei</strong>, ci o <strong data-start="168" data-end="182">continuare</strong> — o <strong data-start="187" data-end="198">trecere</strong> către o altă formă de existenÈă. Iată de ce:</p>
<p><strong data-start="260" data-end="312">CreÈtinismul afirmă viaÈa veÈnică, nu dispariÈia</strong></p>
<p class="" data-start="314" data-end="467">În creÈtinism, moartea nu este sfârÈitul omului, ci <strong data-start="366" data-end="377">un prag</strong> spre un alt tărâm al existenÈei — fie în ÎmpărăÈia lui Dumnezeu, fie în separare de El.</p>
<blockquote data-start="468" data-end="550">
<p class="" data-start="470" data-end="550">Iisus spune: <em data-start="483" data-end="537">„Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.”</em> (Ioan 11:25)</p>
</blockquote>
<p class="" data-start="552" data-end="698">Prin urmare, a spune „nefiinÈă” implică <strong data-start="592" data-end="612">anularea fiinÈei</strong>, pe când credinÈa afirmă <strong data-start="638" data-end="667">supravieÈuirea sufletului</strong>, Judecata Èi Învierea de apoi.</p>
<h3 class="" data-start="705" data-end="739"><strong data-start="715" data-end="739">Sufletul e nemuritor</strong></h3>
<p class="" data-start="741" data-end="1054">În perspectiva religioasă, omul nu este doar trup, ci Èi <strong data-start="798" data-end="808">suflet</strong>, iar sufletul nu încetează să existe la moartea trupului.<br data-start="866" data-end="869" />„A trecut în nefiinÈă” sugerează că tot ce înseamnă om — gândire, conÈtiinÈă, suflet — s-a dizolvat complet.<br data-start="977" data-end="980" />CredinÈa însă afirmă că <strong data-start="1004" data-end="1053">esenÈa spirituală a fiinÈei merge mai departe</strong>.</p>
<p class="" data-start="741" data-end="1054"><strong data-start="1071" data-end="1124">Trecerea este către „o altă lume”, nu către nimic</strong></p>
<p class="" data-start="1126" data-end="1312">Formulări precum „s-a mutat la cele veÈnice”, „a adormit în Domnul” sau „a trecut la cele nepieritoare” sunt specifice limbajului religios, tocmai pentru că ele <strong data-start="1287" data-end="1311">evită ideea de neant</strong>.</p>
<h3 class="" data-start="1319" data-end="1361">De ce totuÈi se foloseÈte expresia?</h3>
<p class="" data-start="1363" data-end="1579">Pentru că „a trecut în nefiinÈă” este o formulare <strong data-start="1413" data-end="1442">culturală Èi secularizată</strong>, apărută mai ales în modernitate, pentru a evita cuvinte dure ca „a murit”. E un eufemism cu iz filosofic, dar <strong data-start="1554" data-end="1578">nu e corect teologic</strong>.</p>
<p class="" data-start="1604" data-end="1748">AÈadar: Expresia <strong data-start="1613" data-end="1679">„a trecut în nefiinÈă” contrazice fundamental mesajul religios</strong>, care spune că <strong data-start="1695" data-end="1729">moartea nu înseamnă dispariÈie</strong>, ci <strong data-start="1734" data-end="1747">tranziÈie</strong>.</p>
<p>Atunci, ce este nefiinÈa? O întrebare care pare, în aparenÈă, simplă: e tot ce nu există. Èi totuÈi, din clipa în care o rostim, simÈim că am invocat un mister. <strong><a href="https://bel-esprit.ro/lectii-de-viata-de-la-cei-mai-importanti-filosofi-ai-antichitatii/" target="_blank" rel="noopener">Filosofii</a> </strong>din toate timpurile nu au tratat nefiinÈa ca pe un simplu vid, ci ca pe o prezenÈă paradoxală, o tăcere care modelează cuvintele, o absenÈă care dă sens existenÈei.</p>
<h3 style="text-align: center;"><strong>NefiinÈa este, în fond, o formă de reflecÈie asupra fiinÈei.</strong></h3>
<p><strong>Platon: nefiinÈa ca lipsă a Ideii</strong></p>
<p>Pentru Platon, nefiinÈa nu este un gol absolut, ci absenÈa unei forme perfecte. Ceva care nu participă la adevărul Ideii este „nefiinÈă” în sensul unei imperfecÈiuni, o abatere de la esenÈa pură. Cu alte cuvinte, nefiinÈa există doar ca raport — nu e un lucru în sine, ci o distanÈă faÈă de ceea ce ar trebui să fie.</p>
<p><strong>Aristotel: nefiinÈa nu este, dar e posibilă</strong></p>
<p>Aristotel, mai pragmatic, consideră că tot ce este are fie potenÈialitate, fie actualitate. NefiinÈa nu poate exista ca realitate concretă, dar este o posibilitate mereu prezentă: ceea ce nu este încă, sau ceea ce a fost Èi nu mai este. NefiinÈa devine astfel o condiÈie de trecere, nu o stare finală.</p>
<p><strong>Plotin: dincolo de fiinÈă Èi nefiinÈă</strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Neoplatonismul, prin Plotin, vede în „Unul” suprem o realitate care transcende atât fiinÈa, cât Èi nefiinÈa. Acest nivel de realitate nu poate fi descris, definit sau măsurat. E o absenÈă plină, o tăcere care include totul.</p>
<p><strong>Taoismul: nefiinÈa e utilă</strong></p>
<p>În filosofia orientală, nefiinÈa nu e negativă, ci complementară. <strong>Lao Zi</strong> spune: „SpaÈiul gol face ca vasul să poată fi umplut.” NefiinÈa este ceea ce dă sens Èi funcÈionalitate lucrurilor. Nu există „fiinÈă” fără „non-fiinÈă”, cum nu există sunet fără pauze.</p>
<p><strong>Martin <a href="https://www.youtube.com/watch?v=zrRPZHgqNlo" target="_blank" rel="noopener">Heidegger</a>: experienÈa nimicului</strong></p>
<p>Heidegger aduce nefiinÈa în zona existenÈială: „Nimicul ne face posibili pentru fiinÈă.” Prin experienÈa angoasei — acel gol interior care nu poate fi umplut cu nimic concret — omul ajunge în contact cu nefiinÈa. Èi, paradoxal, tocmai atunci se apropie de sensul propriei fiinÈe.</p>
<p><strong>Sartre: nefiinÈa ca libertate</strong></p>
<p>Pentru Sartre, omul este condamnat la libertate. Èi această libertate apare tocmai din nefiinÈă: capacitatea de a spune „nu”, de a refuza, de a se defini prin alegeri. NefiinÈa este spaÈiul în care se nasc toate posibilităÈile. Este fundalul pe care se proiectează existenÈa noastră.</p>
<p><strong><a href="https://bel-esprit.ro/constantin-noica-scrisoare-catre-rafail/" target="_blank" rel="noopener">Constantin Noica</a> – NefiinÈa ca limită a gândirii Èi prezenÈă în absenÈă</strong></p>
<p>Pentru Constantin Noica, nefiinÈa nu este un capăt, ci un reper dialectic. În „Devenirea întru fiinÈă”, el construieÈte un sistem în care fiinÈa nu se opune direct nefiinÈei, ci este parte dintr-o triadă: individual, general, determinare. În această arhitectură ontologică, nefiinÈa nu este un vid, ci o absenÈă care devine vizibilă în tensiunea fiinÈei.</p>
<p>Noica afirmă că „nu ceea ce este în mod vădit trebuie gândit, ci ceea ce lipseÈte.” AÈadar, nefiinÈa este ceea ce scapă formulei, dar determină sensul. Este misterul din jurul fiinÈei, un fel de ecou mut al existenÈei. Nu este gol metafizic, ci gol structural, fără de care nicio construcÈie nu stă în picioare.</p>
<p>Pentru Noica, nefiinÈa nu e nici iad, nici disperare. Este ceea ce face loc ideii. Este spaÈiul de tăcere care dă sens cuvântului.</p>
<p><strong><a href="https://bel-esprit.ro/marta-petreu-despre-bolile-filosofilor-cioran/" target="_blank" rel="noopener">Emil Cioran</a> – NefiinÈa ca dor Èi ademenire</strong></p>
<p>În contrast total, Emil Cioran nu construieÈte sisteme, ci le dizolvă. NefiinÈa nu este pentru el o problemă logică, ci o ispită metafizică. Un vis. O evadare din povara de a fi.</p>
<p>În „Pe culmile disperării” sau „Silogismele amărăciunii”, Cioran vede nefiinÈa ca pe singura promisiune autentică. Nu o detestă, o doreÈte. Îi cântă neantul cu o tandreÈe neagră. Pentru el, a exista este deja o formă de suferinÈă, iar nefiinÈa este o pace pură, un sfârÈit senin.</p>
<blockquote>
<p style="text-align: center;"><strong>„NefiinÈa e un lux pe care fiinÈa nu Èi-l poate permite.”</strong></p>
</blockquote>
<p>Cioran face din nefiinÈă o formă de eliberare. Nu e tragedie, ci graÈie. Nu este teroare, ci sensul ultim al detaÈării.</p>
<div><strong>Ce ne spune, aÈadar, nefiinÈa?</strong></div>
<p>Că fiinÈa nu este niciodată completă fără contrastul ei. Că spaÈiile goale dintr-o pictură sunt cele care dau forÈă culorii. Că tăcerea dintre două cuvinte poate avea mai mult sens decât zgomotul. Că moartea nu este doar sfârÈit, ci Èi început de întrebare.</p>
<p>NefiinÈa nu este un nimic inert. Este un nimic viu, care se insinuează în toate lucrurile. Este locul de unde venim Èi, poate, locul unde ne întoarcem. Dar mai ales, este ceea ce face fiinÈa să fie conÈtientă de sine.</p>
<p>Poate că, în cele din urmă, nu ne e frică de moarte, ci de nefiinÈă — nu de sfârÈit, ci de uitare. De lipsa oricărei urme. De acel gol în care nu doar că nu mai eÈti, dar nici nu mai contezi.</p>
<p>Èi atunci, poate că nefiinÈa nu e un duÈman. Ci un avertisment tăcut: <em>Fii. Acum.</em></p>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="SmlzpbWtan"><p><a href="https://bel-esprit.ro/rabdarea-o-virtute/">Răbdarea: o virtute?</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; visibility: hidden;" title="&#8220;Răbdarea: o virtute?&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/rabdarea-o-virtute/embed/#?secret=4KCXCtr2My#?secret=SmlzpbWtan" data-secret="SmlzpbWtan" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pco&#110;&#099;&#117;&#114;s&#064;y&#097;&#104;&#111;&#111;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Neființa: golul care ne definește
