<h4>„<em>În sfârÈit, am şi eu un succesor!</em>”</h4>
<p>Este exclamaÈia lui Nicolae Grigorescu la adresa celui care, ca orice geniu, se afla înaintea vremurilor sale. Talentul uriaş cu care desena peisaje şi flori, încă de mic, a rezistat voinÈei mamei lui care-l vedea militar. Ajunge astfel elev, în 1885, la <em>Şcoala Naţională de Arte Frumoase </em>Èi apoi, începând cu 1889, beneficiind de o moştenire îndestulătoare, tânărul Ştefan Luchian studiază la München, la <em>Academia de Arte Frumoase.</em></p>
<p>Firea sociabilă, pofta lui de viaţă s-au manifestat chiar Èi prin practicarea unui sport de performanţă &#8211; a câÈtigt prima cursă de velocipede Giurgiu-Bucureşti. Era nelipsit de la celebrele bătăi cu flori de la Şosea ori de la întâlnirile cu artiÈtii vremii de la cafeneaua <a href="https://evenimentulistoric.ro/eminescu-serveste-svart-si-macedonschi-fumeaza-divinul-narcotic-la-cafeneaua-fialkowski.html">Fialkovsky</a>, viaÈa-i părea un zbor de fluture răsfăÈat de flori.</p>
<p><img class="size-medium wp-image-46717 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/02/piata-teatrului-fialkovschi-300x190.jpg" alt="cafeneaua fialkovschi " width="300" height="190" /></p>
<p style="text-align: center;"><em><span style="color: #999999;">Carte poÈtala antebelică cu PiaÈa Teatrului NaÈional – în clădirea din mijlocul imaginii a funcÈionat până în 1898 cafeneaua Fialkowski</span>.</em></p>
<h4>Cadru</h4>
<p>În a doua jumătate a secolului al XIX-lea Èi începutul secolului al XX-lea, într-o perioadă în care societatea românească Èi artele sale treceau printr-un proces de modernizare Èi armonizare cu Occidentul, pictura din România era dominată de trei nume, cel al lui Nicolae Grigorescu, Theodor Aman si Gheorghe <a href="https://bel-esprit.ro/in-ochii-lui-limpezi-si-negri-lucea-o-flacara-tainica/">Tătărescu</a>.</p>
<p>Aman Èi Tătărescu sunt fondatorii Ècolii româneÈti de pictură. Grigorescu, care fusese educat în FranÈa, la Barbizon, avea să folosească tehnicile Èi conceptele pe care le-a învăÈat acolo pentru a picta un portret romantic al lumii rurale româneÈti.</p>
<p style="text-align: center;">În acest context s-a dezvoltat pictorul <em><strong>Ètefan Luchian</strong></em>.</p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-46725 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/02/Stefan_Luchian_Autoportret-265x300.jpg" alt="" width="265" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #999999;"><em>Ètefan Luchian &#8211; autoportret</em></span></p>
<p>S-a născut la Botoşani în 1/13 februarie 1868 şi a murit în 28 iunie 1916, BucureÈti. Un spirit rebel Èi independent, dezaprobat de criticii vremii care iubeau valorile tradiÈionale, <em><strong>Luchian</strong></em> a făcut trecerea de la stilul academic al lui Aman la un stil asemănător impresionismului, dar care avea mai multe conotaÈii sociale.</p>
<p>După München, în 1890, Luchian se întoarce în România Èi, până la sfârÈitul anului, pentru prima dată, cinci tablouri îi sunt expuse în prima expoziÈie a noii asociaÈii „Cercul artistic”.</p>
<p>În martie 1891 Luchian călătoreÈte la Paris Èi se mută în Cartierul Latin &#8211; St.Michel, 48. Este sensibilizat de arta lui Delacroix Èi Coubert Èi învaÈă despre impresionism. În februarie 1892 termină un mare tablou &#8211; „Un convoi la Plevna”, pe care voia să îl trimită la expoziţia pariziană. Trebuie să se întoarcă în România din cauza morţii mamei sale, iar toamna revine la Paris.</p>
<p>În timpul Èederii la Paris a studiat la „Academia Julian”, lucrând în atelierul lui W. Bouguereau Èi Tony Robert-Fleury. Picturi: „La malul marii” (1892) Èi două tablouri reprezentând imagini pe terenul de curse „La Auteuil” Èi „Ultima cursa de toamna” (1893).</p>
<p>În primăvară se întoarce la BucureÈti Èi participă cu patru tablouri la expoziÈia „Cercul artistic”.</p>
<p>După moartea mamei sale, Luchian vinde o casă din Bucureşti şi îşi cumpără o vilă pe Kiseleff. Laura Cocea, alintată „Lorica”, nepoata lui Ştefan Luchian, descrie locuinţa pictorului botoşănean: „De la uşa cea mare din faţă, din vestibul, intrai în salonul mare şi rotund ca la Atheneu. Aici era şi atelierul lui Ştefan”. Nimic nu părea să anunţe atunci declinul din viaţa pictorului. Primul semn este dat, totuÈi, de împuţinarea averii. Era prea puţin înţeles Èi Luchian nu vindea suficiente tablouri. Sărăcia bătea la uşă, iar în 1896 este refuzat la salonul oficial de pictură din Bucureşti. Şi-a deschis alături de alţi pictori avantgardişti propriul salon: „Expoziţia artiştilor independenţi”.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<h4>Alexandria</h4>
<p>În primăvara lui 1897 semnează, împreună cu C.Artachino Èi C.Pascali, un contract pentru pictarea bisericii-catedrale din Alexandria.</p>
<p>În acelaÈi an ia fiinÈă „Societatea Ileana” Èi Ètefan Luchian este ales membru al comitetului. În toamnă semnează, împreună cu C.Artachino , un contract pentru pictura bisericii-catedrale din Tulcea.</p>
<p>La deschiderea expoziţiei „Societăţii Ileana”, pe 21 februarie 1898, Ştefan Luchian prezintă 21 de picturi ale sale. În aprilie merge la Curtea de Arges pentru documentare privind pictura bisericii-catedrale din Alexandria, iar în mai începe lucrările la acest proiect. Până la sfârÈitul lunii septembrie lucrarea este finalizată, iar în noiembrie lucrarea este acceptată integral de beneficiar.</p>
<p>In tot acest timp Stefan Luchian a locuit în Alexandria.</p>
<h4>Scleroză multiplă</h4>
<p>La 31 de ani, lui Ştefan Luchian dragostea „îi iese în cale”. Se numeÈte Cecilia Vasilescu Èi este fata edilului din Alexandria, căreia el începe să-i predea pictura. O dragoste pasională îi leagă pe cei doi Èi îÈi scriu scrisori lungi vreme de peste un an.</p>
<p style="text-align: center;"><em>„Trupul de femeie? Un abur în vânt…”</em></p>
<p>În acelaşi an în care o cunoscuse pe Cecilia, pictorul a fost ţintuit pentru prima dată la pat din cauza unei erupţii de abcese purulente în gât şi febră mare. În anul următor a fost, din nou, doborât, cu aceleaşi simptome. Loviturile continuă, iar părinţii Ceciliei i-au refuzat mâna fetei. A urmat declanÈarea bolii propriu-zise: scleroză multiplă.</p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-46726 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/02/portret_femeie_luchian_1901-233x300.jpg" alt="" width="233" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #999999;"><em>Portret de femeie &#8211; Luchian, 1901 (<a href="https://www.wikiart.org/en/stefan-luchian/portrait-of-a-woman-1901">sursa foto</a>)</em></span></p>
<h4>Tonitza</h4>
<p>Martor al calvarului creaţiei din ultimul an din viaţa pictorului a fost <a href="https://bel-esprit.ro/ochi-de-copil/">Nicolae Tonitza</a>. Iată ce spune el:</p>
<p style="text-align: center;"><em>„I-am legat pensula de antebraţul mâinii drepte şi mâna lui începe să se zbată nervos şi stângaci pe suprafaţa pânzei şi faţa lui se crispa ca de durerile unei faceri, înfricoşător. Rezonanţele nebănuit de adânci ale unui suflet încă viu m-au impresionat până la laşitate. Am fugit din faţa acelei schingiuiri voite şi într-o cameră alăturată, în urma perdelelor groase am plâns, plânsul sec al neputinţei mele detestabile”</em>.</p>
<p>Se pare că Luchian a fost atins de aceeaÈi ironie sinistră a sorÈii precum Beethoven: amândoi izbiÈi nemilos în ulciorul cu care beau din izvorul genialităÈii lor&#8230;</p>
<h4>George Enescu</h4>
<p>Întâlnirea dintre Ştefan Luchian şi George Enescu este povestită sfâÈietor de Tudor Arghezi. Èintuit la pat, artistul trăia ultima perioadă a chinului său.</p>
<blockquote><p>Uşa lui Luchian era slobodă şi deschisă orişicăruia, ziua şi noaptea, ca la biserică. O candelă veghea cu scânteia ei, ca să desluşească vag, pe întuneric, lucrurile din odaie.</p>
<p>L-am găsit într-o dimineaţă zgribulit, dar însufleţit, şi cu ochii lui frumoşi, aprinşi. După ce-l părăsiseră rând pe rând toate organele care fac viaţa – dacă nu plăcută, cel puţin suportabilă, – mai trăiau din el ochii şi glasul, care a grăit articulat pâna la stingerea fiinţei lui întregi. Luchian plângea… Plângea de o emoţie fericită…</p>
<p>Mi-a povestit că venise noaptea o umbră cu o pelerină, strecurată în odaia lui. Mută, umbra a scos din pelerină o vioară şi a cântat. I-a cântat două ore întregi, parcă o muzică dintr-altă lume. Apoi, umbra şi-a luat vioara şi pelerina, s-a apropiat de patul răstignitului şi i-a spus: „Iartă-mă, te rog, sunt George Enescu”.</p></blockquote>
<p><img class="alignnone size-full wp-image-46727 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/02/albastrele_luchian.jpg" alt="" width="279" height="181" /></p>
<p style="text-align: center;"><em><span style="color: #999999;">Albăstrele &#8211; Ètefan Luchian</span></em></p>
<p><em>„Întocmai ca toţi marii artişti ai lumii, Luchian este un pictor profund naţional, înzestrat cu o întinsă ştiinţă a tuturor înfăţişărilor ţării, a oamenilor ei. Vibraţia lui în faţa realităţilor locale este adâncă şi răscolitoare şi focul simţirii o trezeşte pe a noastră pentru a ne face să pricepem mai bine lumea în care am trăit”</em>. (Tudor Vianu)</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:lum&#105;&#110;it&#097;&#046;gi&#117;r&#103;iu.&#097;&#064;&#103;&#109;a&#105;&#108;&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Momente cu Luchian
