<p>Sunt Èn cabinet doar de o jumătate de oră Èi am deja un pacient. O tÈnără. O adolescentă, de fapt. Mi se pare ciudat să aud cioc-cioc Èi să accept vizita cuiva. Dincolo nu bătea nimeni. Nu la uÈă. LiniÈtea de aici e spartă doar din cÈnd Èn cÈnd de tramvaiul care trece zăngănind metalic prin faţa clădirii. Dincolo era o nesfÈrÈită forfoteală de oameni, de tacÈmuri, de zemuri clocotinde, de Ènjurături sfărÈmate sec printre dinţi, de glume soioase Èi priviri pofticioase care mă mÈnjeau neÈncetat, de ordine precipitate care mă speriau teribil.</p>
<p>Colega de la parter pare drăguţă. Ea m-a ÈntÈmpinat Èn dimineaţa asta Èi mi-a dat cheia cabinetului. Tot ea a venit mai devreme cu o prietenă. Se apropie bacalaureatul Èi fiica acesteia are emoţii. Mari. Nu Ètiu totuÈi cine e mai emoţionată: ea, mama sau eu, aflÈndu-mă Èn faţa primului (viitor) pacient. Din nou Èn faţa primului pacient. Pentru că primul-primul pacient a fost cu mulţi ani Èn urmă. CÈţi să fi trecut? 30? Poate mai mulţi. Nu mai Ètiu. Avantajul ultimilor ani a fost că au adus la acelaÈi nivel totul: Èi amintirile Èi regretele Èi speranţele Èi disperările. Totul a devenit un fel de nămol pÈclos, care m-a acaparat perfid, diabolic Èi insistent.</p>
<p>Mă fascinau oamenii Èi nu mă speria nimic din ochii sau gÈndurile lor. Mă pasiona să Ènţeleg cum funcţionează ideile, cum apar, cum clădesc sau distrug emoţiile, să pătrund puzzle-ul format din gÈndurile, trăirile, reacţiile cuiva, experienţele din trecut suprapuse peste emoţia prezentului, care dictau apoi starea de spirit sau atitudinea, căderea sau ascensiunea. Citeam cu nesaţ literatură interzisă, cărti despre Èi cu agenţi secreţi. Autocontrolul acestora, dincolo de puterea de Ènţelegere a omului de rÈnd, mi se părea ceva firesc, natural. La noi nu prea găseai materiale pe tema asta. Am Ènceput să scriu colegilor din străinătate Èi m-au ajutat cu entuziasm. CÈţiva ani am fost fericită: consultam la cabinet, lucram la o comunicare pe tema percepţiilor extrasenzoriale Èi mă pregăteam pentru o conferinţă Èn străinătate. În ziua Èn care am depus cererea pentru paÈaport m-au dus. În ziua aceea nu am mai ajuns acasă. A fost Ènceputul unui odios Èir de ani, luni Èi săptămÈni, zile, nopti, ore Èi clipe de teamă, de ruÈine, de oroare, de disperare. Èi gÈnduri Èn nuanţe grele de cenuÈiu Èi un fel de vÈnăt Ènecăcios despre <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a>, despre ce va fi, despre tot ce iubisem Èi Èmi fusese smuls cu brutalitate.</p>
<p>Încerc să mă conectez cu tÈnăra din faţa mea. Am fost plecată (prea) mult Èi am pierdut abilităţi sociale care Ènainte erau instinctuale. Am fost puţin uimită cÈnd s-a deschis canalul de comunicare dintre noi, pentru că traseul a fost iniţiat de ea. Eram obiÈnuită să fac eu asta. O privesc curioasă: cine i-a alterat potenţialul? Parcă emisia biocurenţilor cerebrali Èi este ecranată. Îmi iau gÈndul Ènapoi speriată de posibilele consecinţe asupra amÈndurora dacă ar afla ei, apoi Èl reactivez, pentru că Èmi aduc aminte că s-a schimbat regimul.</p>
<p>În ziua aceea odioasă terminasem consultaţiile Èi plecasem spre clădirea paÈapoartelor. Aveam toate vizele pentru plecarea la conferinţă Èn străinătate. Mi se promisese că paÈaportul nu va fi o problemă. Am ajuns, am trecut prin controlul de rutină de la intrarea Èn clădire Èi am fost Èndrumată spre un birou. M-am Èntrebat scurt de ce nu aÈtept ca toţi ceilalţi, Èn holul mare, Ènsă mi-am zis că, fiind vorba de o călătorie Èn interes de serviciu, la o conferinţă atÈt de importantă …</p>
<p>Ofiţerul a intrat senin, Ènsă a fost de ajuns să Èi privesc ochii Èi mi s-au activat toate mecanismele de protecţie. Ètiam că ar fi trebuit să fug pur Èi simplu Èn clipa aceea. Poate nu ar fi venit după mine. Bărbatul m-a privit Èi mi-a spus pe un ton uÈor Èoptit să Èi dau dosarul. L-a răsfoit, dar se vedea că era deja la curent cu fiecare filă. Este prima oară cÈnd participaţi la această conferinţă? m-a Èntrebat. I-am confirmat că nu mai pregătisem niciodată vreo prezentare pentru o conferinţă Èn străinătate. Ar fi fost prima mea ieÈire peste hotare. Observ că sunteţi unic autor, nu aţi colaborat cu nimeni la redactarea lucrării. Într-adevăr, tema aleasă este o pasiune mai veche Èi am ales să lucrez singură. Cine v-a cerut sau v-a Èndrumat spre această temă? Nimeni, v-am spus, este o pasiune veche. Povestiţi-mi, vă rog. Tonul lui m-a Ènfiorat: Ètiam deja că orice voi povesti, finalul va fi acelaÈi. Mi-am dat seama că am emoţii Èi mi-a crescut tensiunea, aÈa că prima reacţie a fost de Èncetinire a funcţiilor pentru a-mi regla singură presiunea sÈngelui, dar mi-am dat seama că omul din faţa mea nu Èmi va aprecia calităţile. A Ènceput să mă doară capul. Întrebările curgeau abrupt, răspunsurile nu lămureau mare lucru, păream că mă afund singură din ce Èn ce mai mult Èntr-o zeamă care devine tot mai periculoasă. CÈteodată aveam senzaţia că nici măcar nu Èl interesează răspunsul, că ÈndeplineÈte doar un ritual prestabilit, Ènainte de a-mi comunica verdictul. După un timp s-a ridicat de la birou. Veniţi cu mine, mi-a spus iar uÈor Èoptit. Dosarul a rămas pe birou. Am ieÈit Èmpreună din Èncăpere, m-a condus spre ieÈirea spre curtea interioară. O maÈină aÈtepta cu motorul pornit. Urcaţi-vă. Am vrut să fug, dar nu aveam unde: curtea era Ènconjurată de ziduri Ènalte de cărămidă, iar poarta nu fusese Èncă deschisă pentru ieÈirea maÈinii. Am vrut să ţip: dar cine să mă audă? Clădirile vecine nu aveau ferestre spre curticica aceea interioară. Am vrut să mă prăbuÈesc Èi să plÈng, să izbesc asfaltul cu pumnii pÈnă Èmi voi zdreli pielea: nu mai avea rost Ènsă, era deja prea tÈrziu. M-am aÈezat pe bancheta din spate. Nu observasem că se mai afla cineva acolo. SărutmÈna, mi-a spus politicos, Èmi pare rău că ne ÈntÈlnim Èn aceste condiţii. Drumul nu va pune probleme. Nu Ètiu nimic despre condiţiile de acolo. L-am Èntrebat dacă putem trece pe acasă, pentru a-l anunţa pe soţul meu Èi a-mi lua cÈteva schimburi. Nu a răspuns. Am Ètiut că era Ènceputul coÈmarului.<img class="aligncenter size-full wp-image-35005" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/08/bb404ac683a85cdf4b6466a8d97e46d4-1.jpg" alt="" width="564" height="833">TÈnăra din faţa mea s-a oprit. Realizez că spiritul meu de observaţie nu mai este atÈt de precis ca Èn trecut. Nu Èmi dau seama dacă a tăcut, intimidată de ‘fuga’ mea prin gÈndurile plecate departe sau jignită de lipsa mea de reacţie. Manevrează cu uÈurinţă tehnicile de manipulare: priveÈte pe fereastră Èi se preface că ÈÈi adună gÈndurile. Îmi dă timp să mă adun eu Ènsămi din zilele Èi locurile lacrimilor mele. Un fior slab ţÈÈneÈte din străfunduri: oare nu o fi de-a lor? Nah, nu se poate. S-a schimbat regimul. Èi, Èn plus, fetiţa asta are cea mai curată privire. Pare o fetiţă, deÈi are 18 ani Èi Èmi susţine contactul vizual cu maturitatea unui adult.</p>
<p>Am mers mult atunci. Èoferul nu a scos nicio vorbă pÈnă la destinaţie. Nici vecinul meu de canapea. Am oprit doar o dată, pentru a alimenta cu benzină. Am ajuns noaptea pe un fel de Èantier, nu vedeam prea bine, pentru că era Èntuneric. MaÈina a intrat Èn curtea unei Èntreprinderi, pe mÈna dreaptă erau un fel de barăci, iar pe stÈnga o construcţie apăsător de tăcută. Vecinul meu mi-a spus scurt Hai Èi am intrat Èmpreună Èntr-un fel de clădire lungă, cu o mulţime de Èncăperi la parter, prăfoase Èi Èntunecoase. Undeva Ènspre capătul Èndepărtat al culoarului, Èntr-un birou, ne aÈtepta un bărbat neras Èi cu unghiile murdare. Nu Ètiu dacă era tÈnăr sau bătrÈn, Ènalt sau scund, gras sau slab. I-am observat doar chipul hămesit, cu o barbă care Èncepuse să Ènţepe Èi jegul de sub unghii. Vecinul meu i-a dat niÈte hÈrtii Èi a plecat. Am rămas lÈngă uÈă Èi, pentru că bărbatul nu rostea nicio vorbă, am făcut cÈţiva paÈi pentru a mă aÈeza pe scaunul din faţa biroului. Sus! a mÈrÈit la mine. Èi-am dat eu voie să te aÈezi? Aici s-a terminat cu ifosele de cucoană. Schimbă-te! a mÈrÈit Èi mi-a ÈnmÈnat un teanc cu ceva ce aducea a saci de iută. L-am privit perplexă. Schimbă-te! a marait din nou. Oi fi vreo pudică. Rămăsesem Ènţepenită, Èntr-o poziţie incomodă. Nu-mi venea să cred că va trebui să rămÈn goală Èn faţa bărbatului cu jeg sub unghii.</p>
<p>Între timp a mai apărut o <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> &#8211; părea Èngrijitoare &#8211; care m-a luat cam abrupt de braţ Èi m-a dus Èntr-un colţ al Èncăperii. Nu s-a gÈndit nimeni să Èmi ofere scaunul rămas gol lÈngă birou. Dă-mi pantofii, mi-a spus femeia. I-am dat. Erau pantofi buni, de piele, de la magazinul de la Kogălniceanu, unde Èmi lucram la comandă din cÈnd Èn cÈnd.<em>Schimbă-te, </em>mi-a Èoptit ea, mai Èncet<em>. PropteÈte-te de perete Èi schimbă-te.</em> Bărbatul citea ceva la birou. Nu părea interesat de mine. Îmi Ènţepenise mintea Èi pur Èi simplu nu puteam să mă miÈc. Bărbatul s-a ridicat brusc Èi a venit spre mine. Mi-a apucat bluza de decolteu Èi a tras puternic. Materialul a pÈrÈit dureros Èi am icnit cÈnd cusătura mÈnecii m-a rănit puţin sub braţ. Abia atunci am reacţionat. Am Èncercat să mă acopăr. M-a privit murdar. Nu spunea nimic, iar femeia de lÈngă el părea Èn transă, golită de trăiri. Nu Ètiu cum mi-a smuls bluza de pe mine, am auzit doar nasturii ÈmprăÈtiindu-se dezordonat prin Èncăpere. A ieÈit din birou călcÈnd apăsat. Piciorul stÈng e mai scurt, m-am surprins analizÈndu-l clinic. Eram Èn semi-Èntuneric, Èntr-un spaţiu nedefinit geografic, Èntr-un timp atemporal, pentru că pierdusem noţiunea orelor Èi mi-am dat seama că singurul mecanism care mai funcţiona era sistemul meu de evaluare a situaţiilor, pericolelor Èi oamenilor, perfecţionat Èn ani de studii, Èncercări Èi antrenament.</p>
<p>În doar cÈteva ore, Èntre clădirea paÈapoartelor Èi locul acesta devenisem doar un suflet fără om. Femeia privea Èn gol. Ètiam că la Èntoarcerea bărbatului trebuia să fiu Èmbrăcată Èn hainele pe care mi le dăduse la sosire, un fel de halat fără formă, Èntr-o nuanţă nedefinită de gri. M-am schimbat repede. Materialul era uÈor jilav Èi mirosea. A putregai, a Èoareci, a mucegai, a naiba Ètie ce, că stomacul meu a protestat spontan. Nu era greu să Èmi inhib senzaţia de greaţă, aÈa că mi-am Èncetinit funcţiile pentru cÈteva secunde, suficient cÈt să calmez spasmele stomacale. Femeia a plecat cu hainele mele, iar bărbatul a apărut aproape imediat. <em>Dă-mi cerceii</em>, mi-a cerut abrupt. I-am scos rapid din urechi, de teamă să nu mi-i smulgă. <em>Mai ai bijuterii la tine? Sau ceas?</em> I-am spus că nu. S-a apropiat să verifice totuÈi. Èi-a plimbat degetele aspre Èi boante ca un mÈner de Èurubelniţă pe gÈtul meu, apoi a coborÈt spre decolteu. Sutienul Èmi fusese luat de femeia care aÈteptase să mă schimb. SÈnii mi-au zvÈcnit dureros cÈnd mi i-a atins cu unghiile acelea hipocratice dizgraţioase. M-am concentrat din nou ca să nu vomit: emfizem? TBC? Ciroză? Aspectul unghiilor putea indica oricare dintre aceste afecţiuni. <em>TÈrfă</em>, mi-a Èoptit cu privirea lui murdară. Îi auzeam respiraţia Èuierătoare. Deci plămÈnii sunt deja prinÈi. Poate Èi ficatul. Nu cred că refuză cÈteva paharele de tărie. Eram doar un suflet fără om. Degetele lui infecte mă ÈngreţoÈau, dar nu le mai simţeam pe piele. Parcă sufletul venise singur aici, ca reprezentant al corpului, pe care Èl proteja pentru clipa cÈnd, poate, se va Èntoarce acasă la băiat Èi la soţ. <em>Vino, vrăjitoareo</em>, mi-a spus. Am urcat la etaj Èi am mers de-a lungul culoarului slab luminat. Eram conÈtientă că voi fi doborată de teamă, dacă o las să mă cuprindă, aÈa că m-am concentrat pe observaţiile clinice pe care le făceam Èn rutina zilnică la cabinet. A deschis o uÈă Èi, fără să aprindă lumina, mi-a spus să Èmi caut un pat liber. <em>O să ţi se spună dimineaţă ce ai de făcu</em>t. A Èncuiat uÈa Èn urma mea Èi a plecat. Nu vedeam nimic, auzeam doar respiraţiile unor persoane. Nu Èmi dădeam seama cÈte sunt. CÈnd m-am obiÈnuit puţin cu Èntunericul, m-am dus Èn cel mai apropiat colţ Èi m-am aÈezat direct pe podea. Nu Èndrăzneam să bÈjbÈi prin Èntuneric Èn căutarea unui pat. Dimineaţa m-a găsit tot acolo. Adormisem ghemuită, Ènfrigurată Èi ÈnspăimÈntată. Nu Èntelegeam ce mi se ÈntÈmplă, mi-era <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a> de <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a> Èi mă gÈndeam la soţul meu.<em>Tu ai dormit toată noaptea aici?</em>m-a Èntrebat dimineaţa o <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a>.<em>Hai, vino să te Èntinzi puţin, să Èţi dezmorţeÈti oasele</em>. Acum puteam să văd Èncăperea, Èn timp ce celelalte locatare ÈÈi făceau patul.</p>
<p><em>Alege-ţi unul</em>, mi-a mai spus femeia. M-am Èndreptat spre cel mai apropiat de fereastră Èi m-am Èntins cÈteva minute. Un suflet fără om se simţea privilegiat că se afla aproape de geam Èi privea cerul prin fereastra pÈcloasă. Am Ènceput să lupt Èmpotriva memoriei fricii, Ètiind că, o dată instalată, teama ÈÈi va pune definitiv amprenta pe mine, precum memoria sexuală pasivă, care readuce la suprafaţă experienţe subtil codate Èn creier.</p>
<p>TÈnăra mea pacientă Èmi povesteÈte. Ar trebui să iau notiţe, dar nu este niciun pericol să uit, pentru că vocea ei nu are forţă, Ènsă este rezonată Èntr-o manieră care mă intrigă, deci mă ţine alertă la fiecare vorbă pe care o rosteÈte. O Èntreb dacă a făcut cursuri de fonaţie, sperÈnd să Èi captez atenţia Èi să Ènceapă să Èmi pună Èntrebări. Nu a avut ocazia, dar i-ar plăcea, cÈndva. A studiat pianul. Mulţi ani fără să Ètie nimeni. A auzit de concursul de la Ècoala de muzică, aÈa că s-a prezentat Èi ea Èn clasa a II-a, Ènsoţită de bunica, pentru că doar ei Èi spusese că vrea să cÈnte la pian. După ce a văzut sutele de copii din curtea Ècolii, nu a mai fost aÈa de curajoasă. Dar a rămas mai mult din curiozitate. A trecut mult timp pÈnă i-a venit rÈndul să intre Èi ea la solfegiu.</p>
<p>Profesoara era tÈnără, blondă Èi cochetă Èi i-a zÈmbit. Atunci a Ètiut ce are de făcut: a urmărit prima nota atacată de profesoară pe claviatură, apoi Èi-a format restul sunetelor Èn cap, crescător sau descrescător, atentă doar să nu uite acel prim sunet, sunetul de control. Ètia că dacă i se Ètergea din memorie, nu ar mai fi putut identifica notele indicate de profesoară. O ascult Èi mă Èntreb: atunci a Ètiut instinctiv ce are de făcut fără să Èi fi explicat nimeni un asemenea mecanism Èi acum se teme de examen??? I s-a părut că profesoara i-a zÈmbit din nou Ènainte de a-i spune să aÈtepte pe hol. CÈnd au terminat toţi Èi a ieÈit comisia să anunţe rezultatele, nici nu a avut timp să se dezmeticească. Numele ei era primul. Doar doi copii au fost acceptaţi. AÈa a Ènceput interesul pentru sunete. Ètie că nu are o voce puternică, dar dibuieÈte tonalităţi care compensează. Dar de ce o Èntreb de fonaţie? I-am captat interesul. De acum Èncolo sper să controlez dialogul. Èi totuÈi, nu are nicio legatură cu ei? Iar am uitat că a căzut regimul.</p>
<p>Dincolo nu exista dialog sau conversaţie. Erau doar ordine răstite Ènsoţite de trivialităţi care te făceau să te scurgi din condiţia de om Èntr-un soi de primitivism. Primele zile &#8211; sau săptămÈni &#8211; s-au scurs ca un clei sufocant. Orele de lumină se succedau celor de Èntuneric, fără dialog, fără gÈnduri, fără speranţe. Celelalte femei aveau o vÈrstă incertă Èi comunicau doar monosilabic. Încăperea avea cÈteva paturi, un WC Èi o chiuveta mică, ciobită Èi destul de murdară. AÈ fi vrut să le curăţ, să le dezinfectez, dar nu aveam cu ce, căci apa curgea cam mÈloasă. În colţul obiectelor sanitare mirosea. Era uÈor retras Èi oferea o vagă intimitate. Eram obiÈnuită cu igiena, iar stimulii olfactivi Èmi dădeau o stare de greaţă cvasi-permanentă. La Ènceput nu mi-am pus problema cum voi folosi toaleta aceea, Èn văzul tuturor. Apoi mi-am dat seama că nu voi putea evita la nesfÈrÈit momentul jenant. ÎnvingÈndu-mi sfiala, le-am privit pe celelate femei. Erau Èi ele suflete fără om. Privirile lor nu mai spuneau nimic, Ènvăţaseră să trăiască fără trăiri. Nu mai simţeau nici jenă, nici sfială, nici pudibonderii. Aici exista doar teamă: teama că intră omul cu jeg sub unghii Èi te cheamă. Niciuna dintre noi nu Ètia unde sunt duse celelalte cÈnd sunt ‘chemate’. Uneori bănuiam un interogatoriu. Alteori, la Èntoarcere, privirea era atÈt de spartă, ÈncÈt era mai Ènţelept să nu mai bănuieÈti nimic. Să nu Èţi mai Ènchipui nimic.</p>
<p>În timpul petrecut acolo, am fost Èntrebată de multe ori cine mi-a dat ideea subiectului pentru conferinţă, cu cine am cooperat, din ce oraÈe, ce schimburi de materiale am făcut. CÈnd auzeau de interesul meu pentru pregătirea agenţilor secreţi parcă erau brusc conectaţi la un curent de Ènaltă intensitate. Omul cu jeg sub unghii era mereu prin preajmă. CÈnd nu mi se adresa, Èi simţeam privirea pătrunzÈnd greţos pe sub Èmbrăcămintea impusă, de care Èmi era scarbă. Mă simţeam atinsă, mozolită de jegul lui, dar Ènvăţasem să Èmi controlez repulsia. Uneori mi-era teamă: cÈnd am ajuns să nu mai pot controla uÈor pixul cu care scriam din nou Èi din nou Èi din nou aceleaÈi declaraţii stupide, mi-a fost teamă că voi ceda. Èi am Ènceput să lucrez mental, pentru că era important să Èmi păstrez gÈndurile Èn ordine. Nu că mă vor ucide mă temeam, moartea era pe locul doi, mă temeam că Èmi vor chinui familia rămasă acasă, că le vor intoxica sufletele, că Èmi vor lăsa fiul orfan Èi soţul văduv. Nu la moartea mea mă gÈndeam, ci la durerea lor… Apoi m-au mutat Èntr-un fel de colonie cu regim Ènchis, populată de sute de bărbaţi care semănau toţi Èntre ei, cu trupuri Èncinse, ochi pierduţi Èn cine Ètie ce frÈntură chinuitoare a vieţii Èi mÈini abrutizate de muncă, răni Èi lovituri.</p>
<p>Am fost informată că voi lucra la cazane. N-am Èndrăznit să Èntreb ce fel de cazane. Mă temeam de răspuns. În prima dimineaţă am plecat Èmpreună cu colegele, Èn tăcere, spre cazane. Am Èncremenit. O bucătărie mare, destul de murdară, foarte zgomotoasă fierbea Èn faţa mea. CÈnd m-am măritat, nu Ètiam să fac nici măcar o omletă decentă. Soţul meu nu a protestat. Mi-a spus că mă iubeÈte pe mine Èi … atÈt, nu s-a Èndrăgostit nici de polonicul meu, nici de modul Èn care potrivesc ciorba de sare. Soacra mea m-a Èndrăgit Èn acelaÈi mod firesc, ca Èi fiul ei. Locuia Èn apartamentul vecin Èi a gătit ani de zile pentru noi, pÈnă am Ènvăţat Èi eu să potrivesc flacăra cuptorului Èn aÈa fel ÈncÈt prăjitura să nu mai aibă consistenţa anvelopei prăjite, iar sarea din ciorbă să nu provoace blocaj renal. Nu Ètiu de ce bucătăria nu m-a atras niciodată. Acasă gătea doar mama.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Nici eu, nici tatăl meu nu Ètiam cÈt timp pierdea bucătărind; noi eram doar beneficiarii. Apoi, venind la facultate Èn BucureÈti, mi-a fost mai uÈor să mănÈnc la cantină. Aveam colege care găteau Èn cameră Èi erau chiar pricepute, dar eu nu am avut niciodată interes pentru cratiţă. CÈnd au auzit că mă mărit, au rÈs: Ce vei face? Ori se Èntoarce la mămica după două zile, ori ÈÈi găseÈte pe alta. Nici nu s-a Èntors la mămica, nici după alta nu a plecat. ‘Mămica’, adică soacra mea a fost o <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> de o distincţie rară; poate, dacă nu era ea, rămÈneam doar o provincială cu studii Èn capitală. Soţul meu m-a fascinat mai ales prin maniere. În orăÈelul nostru, bărbaţii nu prea obiÈnuiau să ÈÈi răsfeţe soţiile, prietenele, fiicele. Deci nici eu nu prea eram obiÈnuită să mi se deschidă uÈa, să mi se ţină scaunul, să mi se sărute mÈna.<em>Ai un prieten?</em> o Èntreb brusc. Ce mi-o fi venit? De-abia realizasem o conexiune bună cu ea, acum se va ruÈina Èi va trebui să reiau iar traseul pÈnă la ea. Mă priveÈte Ènsă serioasă. Nu s-a speriat de Èntrebarea mea Èi nici jenată nu pare. Poate am Èndrăznit prea mult? <em>Cred că mă Ènţeleg mai bine cu băieţii decÈt cu fetele</em>, spune. <em>Dar probabil nu asta aţi vrut să spuneţi. Vă refereaţi la un iubit? Un gagic?</em> ZÈmbeÈte cochet Èi cumva provocator. E de acord să scurtăm distanţa dintre noi? Trebuie să Ènvăţ că este doar o adolescentă, un pacient care are nevoie de mine, nu un specialist Èn neuroÈtiinţe. FoloseÈti cuvÈntul ‘gagic’? Èncerc Èi eu marea cu degetul, pentru că nu prea Ètiu cum să o abordez. RÈde mărunt, tot cu un fel de cochetărie. Se foloseÈte acasă, Èn Ardeal. Nu mi-e foarte clar dacă tÈnăra se gÈndeÈte la un băiat anume. Ètiţi, cÈnd Èncerci să cunoÈti pe cineva, Èi asculţi poveÈtile. Care nu redau Èntotdeauna realitatea, pot fi mistificate, contrafăcute, umflate cu pompa din cine Ètie ce dezamăgire, nemulţumire sau jenă personală. Apropierea de cineva se face prin sinele tău Èi sinele său. Iar comunicăm prin tatonări: <em>Ai ascultat multe poveÈti? PoveÈti de viaţă, da. Basmele nu mi-au plăcut niciodată, m-au plictisit. Vă povestiţi, voi, adolescenţii, viaţa? Unii altora???</em> Nu zÈmbesc, de teamă să nu o ofensez. ZÈmbeÈte ea, Èn schimb. Din nou, zÈmbetul acela uÈor cochet care porneÈte din gropiţă &#8211; mica depresiune a muÈchiului rizorius &#8211; din stÈnga gurii. Adolescenţii nu ÈÈi povestesc viaţa, eventual Èi-o cosmetizează, dar Èn general sunt reţinuţi Èn a se oferi ca studiu de caz, punctează tÈnăra.</p>
<p>AÈ fi vrut să Èi spun că nu doar adolescenţii se feresc să ÈÈi ofere viaţa pe tavă oricui, tuturor. Dincolo, nimeni nu vorbea despre sine. Evitam pÈnă Èi numele complet. Din toamna Èn care am fost dusă, nu am mai comunicat normal, firesc cu nimeni. Îmi aduceau copilul Èi soţul, cu o maÈină de la BucureÈti, o dată la cÈteva luni Èi puteam sta Èmpreună două zile. Mai exact: o noapte Èntre două zile. Nu aveam voie să ieÈim din apartament, nici măcar să ne apropiem de fereastră &#8211; de altfel, era opacizată cu un fel de celofan argintiu care nu permitea privirilor să pătrundă dincolo de geam. La plimbare, nici nu ne-ar fi trecut prin cap să plecăm. Nu aveai ce să vizitezi Èn zonă aceea sinistră, acoperită de funinginea care izbucnea din subteran la fiecare schimb de Èut. Copilul Èi soţul meu plecau prăfuiţi sufleteÈte de fiecare dată. Era inuman să Èmi văd soţul la cÈteva luni, dar era sfÈÈietor să nu Èmi văd băiatul a cărui creÈtere mi se părea că exploda de-a dreptul Èntre o vizită Èi alta. Cine ÈÈi poate vedea copiii Èn fiecare seară nu poate Ènţelege ce a simţit femeia din mine Èn acei ani. Ètiam că nu am dreptul să plÈng. Ètiam că cel mai important este fiul meu. Nu mai spuneam ‘fiul nostru’, pentru că Èmi era teamă să Èmi leg existenţa de oricine. Soţul meu era oricum doborÈt de Èndepărtarea mea brutală din familie. CÈnd m-au luat, băiatul tocmai intrase la liceu. Mă temusem că Èl vor da afară, pentru a proteja prestigiul liceului. L-au păstrat, pentru că era un elev foarte bun, dar nici bine nu i-a fost. Lăsasem acasă un adolescent slăbuţ, destul de scund Èi după a doua vizită era un lungan, cu vocea ÈngroÈată.</p>
<p>Nu Èndrăzneam să Èntreb despre Ècoală, ca orice mamă. Mi-era teamă să nu Èi rănesc sentimentele, să nu fie nevoit să Èmi ascundă ceva, să nu pierd clipe preţioase cu minciuni drăguţe. Ei nu Èndrăzneau să Èmi povestească despre prietenele mele din BucureÈti, de teamă să nu mă facă să sufăr. Ne protejam reciproc, tăcÈnd. Numai cineva căruia i s-a luat dreptul de a fi Èn preajma copilului său Ènţelege ce mult Ènseamnă să te poţi uita pur Èi simplu la el, să poţi pur Èi simplu să Èi atingi părul Èi să Èi mÈngÈi fruntea. El a fost primul care a deschis robinetul din bucătărie Ènainte de a mă Èntreba dacă sunt bine, dacă mi-au făcut ceva. Nu credeam că este conÈtient de pericolul microfoanelor. Eram bine, colegele erau drăguţe, eram sănătoasă, nu mi-a făcut nimeni nimic, e bine totul. Nu minţeam prea mult: Èmi controlam gÈndurile Èn aÈa fel ÈncÈt nici dorul, nici durerea, nici tristeţea să nu depăÈească un anumit prag, colegele erau drăguţe, adică nu ne băteam Èntre noi, păstram o distanţă rece Èi nu Ètiam mai nimic una despre alta, nu mă Ètiam bolnavă de nimic. În rest …</p>
<p><em>La ce facultate te duci după liceu?</em> am Èntrebat-o brusc. A Ènceput să Èmi vorbească despre pasiunea ei pentru cuvinte Èi sunete, fermecată cumva de relaţia dintre ele. <em>Aha, deci nici măcar nu Èţi trece prin cap să nu iei bacul, nu?</em> am Èntrebat-o zÈmbind. <em>Parcă ziceai ca ai emoţii.</em> A tăcut. Èi-a dat seama că se contrazicea singură? Se juca? Voia atenţie &#8211; la vÈrsta asta?</p>
<p>Nu Ètiu cÈte săptămÈni sau luni au trecut pÈnă mi-au adus prima oară familia acolo. Totul curgea rugos, uniform, Èntr-un ritm care te făcea să uiţi de tine. Doar primele săptămÈni au fost cumva dificile, pentru că a trebuit să Ènvăţ să mă descurc Èn bucătăria aceea imensă. Nu prea conta dacă potriveam sarea, că oricum oamenii ăia nu mÈncau atenţi la gust. Mai degrabă erau disperaţi să ÈÈi umple stomacul cu ceva, cu orice, pÈnă la următoarea masă. Nu aveam nevoie de cine Ètie ce talent, pentru că alimentele de bază erau cartofii Èi orezul, aÈa că zilnic fierbeam mormane. Apoi, primii ani au trecut monoton, singura teamă era să nu mă tÈmpesc. Trebuia să rămÈn lucidă pentru ca Èntr-o zi, cÈndva, nu Ètiu cÈnd, să revin acasă, la familia mea. Nu puteam concepe că viaţa mea se va termina Èntr-o zi Èn captivitatea asta absurdă. Discuţiile cu colegele erau doar monosilabice, Èefii nu admiteau răspunsuri, deci nu aveam ce să le comunic, iar minerii sperau cel mult la o porţie dublă, nu rÈvneau la conversaţie. Nu ieÈeam niciodată din clădirea aceea, nu vizitam niciodată nimic, nici nu Èmi doream, ca să fiu sinceră, nu aveam contacte Èn orăÈelul din apropiere. Viaţa mea se desfăÈura doar Èntre dormitorul comun Èi bucătăria pe care nu o puteam suferi. Baia comună mi se părea oribilă, dar am Ènvăţat destul de repede să o accept: aveam de ales Èntre zeama care curgea pe mine la ieÈirea din bucătărie Èi expunerea Èn faţa unor străine.</p>
<p>Abia Èn ultimele luni ale ultimului an petrecut acolo am aflat detalii despre colegele mele, bucătărese: una fusese profesoară de limba franceză la un liceu din Moldova, alta, tot psiholog, Èn Banat. Celelalte nu au Èndrăznit să ÈÈi dezvăluie identitatea completă. Cine le poate judeca? După toţi anii aceia oribili, profesoara nu mai reusea să articuleze Èn franceză cu eleganţa de dinainte. Fusese adusă aici din cauza unor materiale culese din reviste străine. ‘Intoxicase’ elevii cu propagandă imperialistă, capitalistă, occidentală. Nu mi-am Èncărcat memoria cu toate detaliile. La un moment dat e periculos să strÈngi Èn tine toate durerile celorlalţi. În decembrie, cÈnd a izbucnit mulţimea la TimiÈoara, noi nu Ètiam nimic. Cine să ne spună? Am observat doar că au apărut niÈte soldaţi care preluau mÈncarea din bucătărie Èi o Èmpărţeau muncitorilor. Noi nu am mai avut contact direct cu ei. Nu ne părea prea rău: se uitau pofticios la noi, trebuia să ne ferim uneori de mÈinile lor, glumeau scÈrbos Èntre ei, despre noi. Aici nu exista nici radio, nici televizor, iar ziarele nu ajungeau niciodată. În ultima zi a anului, am fost chemată la direcţie. Credeam că e vreunul din birourile de la parter. Era o clădire distinctă, la o distanţă considerabilă.</p>
<p>CÈnd mi-au spus că trebuie să merg pe jos pÈnă acolo Èi mi-au deschis uÈa, m-am speriat: atÈta libertate? atÈta spaţiu? Nu mai fusesem liberă de atÈţia ani … În birou am fost ÈntÈmpinată de un civil. Părea destul de urban. În orice caz, vorbea civilizat. Mi-a ÈnmÈnat o adeverinţă: Se adevereÈte prin prezenta că tov … a fost angajata unităţii noastre, Èn perioada … &#8211; …, avÈnd ocupaţia de bucătăreasă. <em>Ce să fac cu asta?</em> am Èntrebat. <em>Ce vrei. Poţi să pleci.</em> Nu eram sigură ce voia să spună. <em>Poţi să pleci. Acasă. Acum.</em> <em>Acasă, la BucureÈti?</em> am Èndrăznit. <em>Păi nu acolo locuieÈti? O să te ducă o maÈină la gară, de acolo te descurci.</em> Nu am bani, mi-am amintit. <em>Te descurci, asta nu mai e treaba mea.</em> Nu avea sens să Èl rog să mă lase să Èl sun pe soţul meu. În plus, am realizat că nu Èmi mai Ètiam numărul de telefon de acasă. Am fost Ènsoţită pÈnă la o maÈină care aÈtepta Èn curte. De data asta nu mai era nimeni pe bancheta din spate. Înainte de a Ènchide portiera Èn urma mea, civilul mi-a spus: nu Èncerca să mai iei legatura cu colegele de aici. Revoluţia Èncepută la TimiÈoara se Èntinsese Èn toată ţara, CeauÈescu fusese ÈmpuÈcat, căzuse regimul. Dar de unde să Ètim noi? Aici, omul acesta Èmi redase libertatea, dar folosea acelaÈi tipar textual Èi contur intonaţional ca Èi cel din clădirea paÈapoartelor, Èn urmă cu cÈţiva ani. O frecvenţa fundamentală care Èmi dădea fiori, deÈi tocmai fusesem eliberată. Nu mă mai gÈndeam la cerceii pe care Èi dădusem omului cu jeg sub unghii, la sosirea mea aici.</p>
<p>Nu mă gÈndeam nici că e iarna Èi nu sunt Èmbrăcată de călătorie. În schimbul Èngenuncherii mele am primit o adeverinţă care preciza că tovaraÈa, adică eu, fusese bucătăreasă. Nu Ètiu de ce se uita lumea la mine Èn gară. Poate Ètiau că vin de acolo. Poate Èi speriam. Nu aveam bani pentru biletul de tren. Am vrut să Èntreb ce variante am spre Capitală, dar am realizat că mesajul construit Èn minte nu ÈÈi găsea drumul spre aparatul fonator, pentru a fi rostit. Pur Èi simplu, uitasem să construiesc propoziţii, fraze, Èntrebări, solicitări. Am spus doar atÈt: <em>BucureÈti?</em>Un impiegat mi-a spus că nu există legătura directă, dar următorul tren mă va duce spre o staţie mai accesibilă. Am Ènţeles tot ce mi-a spus. Aha, deci nu m-am tÈmpit, pur Èi simplu am uitat să comunic, m-am liniÈtit singură. Nu aveţi bilet, nu? Am dat din cap negativ. Urcaţi-va, Èi explic eu Èefului de tren. Nu aveam ce pierde. Ce puteau să Èmi facă? Nici măcar buletin nu mai aveam, deci nici identitate. Apropo, cum mă cheamă? Mi-am amintit numele complet. În următoarea gară era parcă mai frig, dar era mai populată Èi m-am simţit cumva copleÈită de toată agitaţia. Eram obiÈnuită cu clienţii de la mese, dar nu cu atÈta lume liberă, care forfoteÈte cu bagaje, copii, vorbe.</p>
<p>Aici am formulat o Èntrebare puţin mai complexă: Spre BucureÈti? Îmi amintisem o prepoziţie. Trenul soseÈte in 30 minute, dar e foarte aglomerat, nu mai sunt bilete. Chiar dacă ar fi fost, nu aÈ fi avut cum să cumpăr. Nu Èmi păsa cÈt de aglomerat era trenul. Trebuia să mă urc. CÈnd a intrat zgomotos Èn staţie, mi-am aruncat privirea pe plăcuţa albă care indica destinaţia: BucureÈti Nord. Au coborÈt cÈţiva călători, Ènsă s-au suit foarte mulţi. Gara s-a golit aproape. Oameni, bărbaţi, femei, copii, bagaje. Èi foarte multe vorbe. Nu Ènţelegeam totul. Mi-am dat seama că suprapun dialoguri din tren cu monologuri la care mă gÈndeam Èn pat, acolo, după ore lungi Èn care fierbeam mÈncare Èn cazanele acelea uriaÈe. Imagini de acum mi se suprapuneau cu imagini de la ‘locul de muncă’. Nu puteam Ènsă să Èmi Ènchipui viitorul. Nu Èmi mai aduceam aminte cum arată apartamentul nostru, dormitorul nostru sau al băiatului, baia, bucătăria. M-am ghemuit Èntr-un colţ, lÈngă niÈte bagaje. Mai erau Èi alţi călători care stăteau pe culoar, jos. Controlorul a venit Èi a verificat biletele tuturor. M-a privit &#8211; l-am privit. A trecut mai departe. Putea să Èmi ceară biletul, putea să ţipe la mine, să mă insulte, putea să mă dea jos la următoarea staţie. Putea, dar nu a făcut-o. Nu Ètiu de ce. Ba Ètiu: cumva, mi s-a reactivat capacitatea de comunicare telepatică. Pentru asta m-au dus. M-au considerat vrăjitoare, duÈman al poporului.</p>
<p>AÈ fi vrut să adorm, ca să mă liniÈtesc. Nu am putut. În Gara de Nord nu mă aÈtepta nimeni. Cine să mă aÈtepte, doar nu Ètia nimeni de sosirea mea. Nu aveam bani de taxi, troleibuzele nu circulau Èncă, era prea devreme. Am pornit pe jos. PÈnă Èn estul oraÈului aveam destul de mers, dar aveam Èi timp să mă gÈndesc la ale mele. Cum va reacţiona băiatul, ce va zice soţul, mi-era <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a> să Èmi ÈmbrăţiÈez părinţii Èi soacra. Dar vecinii? Mă vor recunoaÈte oare? Am ajuns Èn faţa blocului. Am intrat Èn scară, am urcat la etaj pe scări, mi-era frică de lift. În faţa uÈii apartamentului nostru am ascultat. Nu se auzea nimic. Am sunat scurt. Era foarte devreme, poate nu se treziseră Èncă, dar ce era sa fac&#8230;</p>
<p>După cÈteva minute am auzit o miÈcare uÈoară Èn spatele uÈii, apoi m-am trezit ÈmbrăţiÈată. Tremuram Èi nu puteam rosti nicio vorbă, noroc că soţul meu m-a ţinut aÈa,ÈmbrăţiÈată, mult timp, pÈnă nu mi-au mai tremurat picioarele, apoi m-a aÈezat delicat Èn fotoliu. Aveam mare nevoie. Nici nu Ètiu cum am reuÈit să merg atÈt de mult pe jos, după ce slăbisem Èi singurele exerciţii pe care le făcusem erau drumurile Èntre dormitorul comun Èi bucătărie. Doar cÈnd veneau ai mei, soţul Èi băiatul, mă plimbam mai mult prin apartamentul Èn care eram cazaţi. Dar plimbări nu mai făcusem de ani de zile. CÈţi să fi fost? Trei? Cinci? Zece? Nu mai Ètiu, am uitat. Între timp s-a trezit Èi fiul meu, care nu mai este un băieţel, proaspăt licean. A terminat facultatea Èi are o prietenă. Au venit amÈndoi Èn ÈntÈmpinarea mea.</p>
<p>Eu oricum nu mă mai puteam ridica de pe fotoliu. Am iubit-o la fel de firesc Èi rapid Èi uÈor cum mă Èndrăgise Èi pe mine soacra mea, cu mulţi ani Èn urmă. Soţul meu mi-a Èoptit: o să vezi, o să Èţi placă mult de ea. Am plecat de acolo Èn ultima zi a anului Èi am ajuns acasă Èn prima zi a următorului an. Ai mei nu petrecuseră de Revelion, nu se puteau bucura, ciocniseră doar un pahar de vin la miezul nopţii. Apoi s-au culcat aÈteptÈndu-mă. Nu Ètiu pe unde eram la schimbul dintre ani. Sufletul fără om care plÈnsese atÈt de mult acolo, călătorea spre familie. Aveau să se reÈntÈlnească: sufletul, omul Èi familia. Am reÈnvăţat să mă descurc Èn propria casă. Uitasem Èi topografia locului, Èi obiectele, Èi rolul unor obiecte. Soacra mea nu mai era, nu mai avea cine să ne gătească. Nici părinţii mei nu mai trăiau, muriseră cÈt eram eu acolo. Ai mei nu au Èndrăznit să Èmi spună atunci. Adeverinţa cu care am venit Èn BucureÈti nu mi-a folosit prea mult. În primele zile ale noului an, entuziasmul era Èncă la cote Ènalte, dar lumea nu era chiar emoţionată să audă că petrecusem un deceniu ca bucătăreasă. Cabinetul meu fusese Ènchis Èi lumea nu avea (Èncă) nevoie de psihologi. Èi facultatea de psihologie fusese Ènchisă. Abia după PaÈti am dat peste un director de policlinică interesat Èi de specialitatea mea.<em>Eu nu mă gÈndisem chiar la bucătărie,</em> mi-a spus tÈnăra. <em>Mă gÈndeam mai degrabă la puÈcărie, celulă.</em> A pronunţat cuvintele cu grijă, să nu mă rănească, ÈncÈt au devenit aproape matlasate. Èi-a cerut apoi scuze. <em>Te-ai gÈndit că am un istoric ‘interesant’ pe baza poveÈtilor care au circulat Èn ultima vreme, despre deţinuţii politici? Nu, pur Èi simplu. Am observat cum vă decuplaţi uneori de la dialogul nostru. Èi uneori parcă vă era teamă de mine. DeÈi aveţi o postură dreaptă, elegantă.</em> I-am mulţumit pentru compliment, chiar nu Ètiu cum de am reusit să Èmi păstrez ţinuta acolo. Dar am recunoscut că mă temeam uneori de puterea ei de citire a gÈndurilor. Dar eu nu sunt cititor de gÈnduri, a rÈs Èi mi-a oferit iar tonalitatea aceea cochetă, doar a ei. <em>Èii minte cÈnd ai fost deocheată ultima oară?</em> M-a privit cu interes. <em>Cum ai făcut să te aperi de atunci Èncolo?</em>E ciudat că Ètiţi acest amănunt. S-a ÈntÈmplat demult. Sigur, dar bănuiesc că nu ai uitat tehnica pe care ai folosit-o. Bunica mea m-a Ènvăţat o mantră pe care să o rostesc Èn gÈnd atunci cÈnd observ privirea adÈncă, gata să mă Ènmoaie. Era o <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> cu ochii albaÈtri, foarte albaÈtri. Am rÈs eu de data asta &#8211; poate prima oară de cÈnd o cunosc. A Ènceput Èi ea să rÈdă.<em>Chiar mi-aţi citit gÈndul Èi mantra? Daaa, bunica ta era delicioasă. Èi extrem de Ènţeleaptă. Era singura modalitate de a te feri. Mulţi spun că deochiul nici măcar nu există</em>, spune tÈnăra. <em>Este un flux bioenergetic-electromagnetic extrem de dur care perturbă cÈmpul energetic al persoanei vizate</em>, Èi explic. <em>Erai o ţintă atÈt de uÈoară pentru că, timidă fiind, ţineai mereu privirea plecată, nu Èndrăzneai să te uiţi la oameni, Èn ochii lor, priveai pe lÈngă ei.</em> Mda, bunica a insistat să privesc persoana respectivă Èn ochi Èn timp ce rostesc mantra Èn gÈnd. A fost foarte greu. Pe de o parte pentru că nu puteam ţine privirea ridicată, pe de altă parte pentru că doamna era intrigată de privirea mea Èi se uita la mine cu Èi mai mult interes.</p>
<p>Mai ţii minte totuÈi cÈnd s-a oprit? În vara dinaintea clasei I. Deci Ènaintea unui episod important. Acum, Ènaintea examenului, Ètii Èi singură ce ai de făcut, dar probabil Èţi face bine să Èţi confirm eu. Poţi folosi aceeaÈi mantră apotropaică Èmpotriva profesoarei care te-a descurajat. RÈde cu plăcere, Èn sfÈrÈit decuplată de la Èngrijorarea ei. RÈd Èi eu. Nu o rostim cu voce tare, deÈi nu am comite chiar o blasfemie. Dar Ètiu că nu s-ar simţi confortabil. Vezi? Ai rostit-o Èn gÈnd o singură dată Èi deja te simţi mai bine. Nu m-am mai gÈndit la cuvintele acelea de foarte mult timp, recunoaÈte ea. TotuÈi, de unde Ètiţi că am rostit-o o singură dată? Dacă vrei, după examen, Èţi explic, Èi promit. Nu vreau să o Èncarc acum cu atÈtea informaţii noi, deÈi Ètiu că are capacitatea de a procesa ceea ce vreau să Èi Èncredintez. Nu aÈ dărui oricui aceste informaţii, dar ea trebuie să le stăpanească.</p>
<p>Înţeleg acum de ce mă intriga la Ènceputul conversaţiei noastre: uitase vorbele, e drept, dar privirea ei concentra Èncă energia Ènvăţată Èn copilărie prin care se apăra de gÈndurile rele. Evadările mele pe firul amintirilor o descumpăneau: nu Èmi capta atenţia, aÈa că se temea instinctiv că o pot ataca energetic. Examenul nu a mai constituit un pericol: a reÈnvăţat rapid să se decupleze de la mesajele sau emoţiile negative din jur, să ÈÈi caute puncte de reper de la care să pornească rezolvarea, să ÈÈi proiecteze textual Èi imaginar cerinţele, astfel ÈncÈt să nu se bazeze doar pe gÈndirea matematică, ce nu era chiar punctul ei forte. Mă aflam din nou Èn cabinetul meu, Èntr-un regim politic nou.</p>
<p>Nu mai exista pericolul să fiu considerată vrăjitoare sau duÈman al poporului doar pentru că mă interesau biocurenţii cerebrali Èi modul Èn care pot fi folosiţi pentru a obţine maxim randament intelectual Èi fizic. Lucrarea pe care voiam să o prezint atunci a rămas undeva printr-un birou. Nu am mai recuperat-o, nu avea sens să Èncerc să o refac din amintiri, pentru că subiectul fusese deja prezentat Èi discutat de nenumărate ori Èn timp ce eu fierbeam cartofi Èi orez.</p>
<p>Colegii din străinătate au aflat abia după 1990 motivul pentru care nu am mai ajuns atunci la conferinţă. Anii Èn care aÈ fi putut studia Èi prezenta mi-au fost răpiţi cu brutalitate Èi pe nedrept. Moartea mi-a fost aproape de multe ori: cÈnd mă pÈndea depresia, cÈnd eram bolnavă Èi nu exista tratament pentru ‘vrăjitoare’, cÈnd mă topeam de dorul familiei. Dar nu m-am temut de moarte. După cum ziceam, moartea a fost mereu pe locul doi. ÎntÈi Èi ÈntÈi a fost familia. La fiul Èi la soţul meu trebuia să mă Èntorc Èi am reuÈit. E greu să ne povestim trăirile din perioada aceea. Dar apreciem fiecare seară Èn care suntem din nou Èmpreună Èi ne putem ÈmbrăţiÈa. Ne dăruim atÈt de multă energie unii altora… Acum nu mai sunt un suflet fără om. Sunt un suflet dăruit oamenilor mei dragi.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/06/4d5c25db-72c5-4951-875a-27f0b9497cc3.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/cristina-stefanescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Cristina Ştefănescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#097;&#110;ne&#046;c&#114;&#105;s&#116;&#105;na&#046;&#115;t&#101;f&#097;&#110;&#101;s&#099;&#117;&#064;&#103;ma&#105;&#108;.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>