Mi-amintesc, era Aprilie – Odysseas Elytis

Orientări

Mi-amintesc, era Aprilie
când am simțit prima oară greutatea trupului tău.
Corpul tău: argilă și păcat.
La fel ca în prima noastră zi pe pământ,
era sărbătoarea orhideelor.
Dar îmi amintesc durerea ta.
A fost o mușcătură adâncă pe buze,
o unghie înfiptă adânc în piele,
acolo unde este gravat, întotdeauna, timpul.

Nobel pentru Poetul Soarelui

Odysseas Elytis este considerat un exponent al modernismului romantic din Grecia şi din întreaga lume. A câştigat Premiul Nobel pentru Literatură, în 1979, fiind al doilea poet grec care a primit această distincţie, după Giorgos Seferis. A fost răsplătit „pentru poezia sa, care ilustrează cu forţă senzuală şi clarviziune intelectuală lupta omului modern pentru libertate şi creativitate”.

Odysseas Elytis (n. 2 noiembrie 1911, Heraklion, Grecia – d. 18 martie 1996, Atena)

Descendent al unei familii cu tradiţie, provenită din legendara insulă Lesbos, Odysseas Elytis s-a născut în Heraclion, insula Creta. Tânărul Odysseas a urmat liceul şi Facultatea de Drept la Atena, unde s-a mutat împreună cu familia.

Urmând sfatul unor prieteni, printre care și celălalt mare poet grec laureat al Nobelului – Giorgos Seferis, Odysseas a apărut pentru prima dată pe scena literară, în 1935, în paginile revistei „Nea Grammata”.

După cum el însuşi afirma, truda artistică a fost să acceadă la transparenţă în expresie şi să îşi însuşească „misterul luminii”, „metafizica soarelui”. Această direcţie este evidentă în volumele de poezii: „Orientări” (1939), „Axion Esti” (1959), „Monograma” (1972), „Maria Norilor” (1978), „Krinagoras” (1987), „Eros, Eros, Eros” (1998).

Ideile teoretice ale poetului au fost exprimate și în eseuri apărute sub titlul „(Oferind) Cărţile mele la vedere” (1974). Elytis a publicat, de asemenea, traduceri din poezia universală, precum şi din texte dramatice.

În discursul de acceptare a Premiului Nobel, poetul a mărturisit că se identifică cu Odiseu, personaj legendar al cărui nume îl poartă, prin accea că, scriind poezie, simte că se află într-o continuă călătorie iniţiatică, al cărei scop final este dobândirea cunoaşterii şi înţelegerea Misterului.

„Esenţialul nu constă în întoarcerea în Ithaca, ci în rătăcirea de pe drum, care înseamnă cunoaştere şi aventură. Această nevoie a omului de a descoperi, de a cunoaşte, de a se iniţia în ceea ce îl depăşeşte este infinită. Suntem, cu toţii, captivi ai dorinţei nestăvilite de a descoperi miracolul.”

Memorabile

• „Iată de ce scriu. Pentru că poezia 
  începe de acolo de unde ultimul 
  cuvânt nu-l are moartea.”
• „Nu mi-e milă de poeţii care au rămas 
  fără cititori, mi-e milă 
  de cititorii care au rămas fără poeţi.”
• „Poţi prinde păsările, cu tot felul de nuieluşe, 
  dar niciodată nu le poţi prinde cântecul.”
• „Ceea ce trebuie să facem în mod continuu
   fără cea mai mică întrerupere este 
  să nu ne lăsăm aserviţi, 
  să ne păstrăm independenţa.
  Poezia este cealaltă parte a Mândriei.”
• „Şi totuşi, adevărata poezie este întotdeauna 
  o creaţie înlăuntrul limbii şi nu în afara ei.”
• „E drept să-i dăm necunoscutului partea 
  care i se cuvine, iată de ce trebuie 
  să scriem. Pentru că poezia ne dezvaţă 
  de lume, sub forma în care ne e dată;
   lume a pieirii, în care vine o clipă 
  când vedem că este singurul drum 
  de a transcende pieirea
  în sensul în care moartea este 
  singura cale spre înviere.”

Citește și Fă-ți flaut din trestia zilei de ieri