<h1><strong>Mi-e greu să descriu emoÈia. </strong></h1>
<p>Fiecare din noi a citit măcar o dată romanul iubirii indiene a lui Mircea Eliade, care poartă numele femeii care i-a fost muză: <strong>Maitreyi Devi. </strong></p>
<p><strong>„Nu are o frumuseÈe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al cuvântului. Recunosc că nu mi-am putut lua gândul de la ea toată noaptea. Èi-acum, în loc să lucrez, mă gândesc la ea, imagine pală în sari albastră, de mătase întunecată cu înflorituri de aur. Èi părul… Persanii aveau dreptate, în poeme, asemănându-l Èerpilor. Ce va fi, nu Ètiu. Probabil voi uita…”. </strong></p>
<p>N-a uitat, pentru că asemenea emoÈii rămân întipărite pentru cel puÈin nouă vieÈi, dacă ne luăm după filozofiile ezoterice. <strong>„ÎnÈelesei pentru a suta oară că mă atrăgea altceva în Maitreyi: iraÈionalul ei, virginitatea ei barbară Èi, mai presus de toate, fascinul ei. Îmi lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nu îndrăgostit.”</strong> Nimic nu pune mai grea stavilă uitării decât vraja pe care spiritul o exercită asupra fiinÈei umane, aÈa că persistenÈa Èi consistenÈa acestei iubiri apar dintr-o dată clar, în manifestarea ei cea mai profundă.</p>
<p>„<strong>Ne priveam fix, fermecaÈi, stăpâniÈi de acelaÈi fluid suprafiresc de dulce, incapabili să ne împotrivim, să ne scuturăm de farmec, deÈteptându-ne. Mi-e greu să descriu emoÈia. O fericire calmă Èi în acelaÈi timp violentă, în faÈa căreia sufletul nu opunea nicio rezistenÈă; o beatitudine a simÈurilor care depăÈea senzualitatea, ca Èi cum ar fi participat la o fericire cerească, la o stare de har. La început, starea se susÈinea numai prin priviri. Apoi am început să ne atingem mâinile, fără a ne despărÈi totuÈi ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot. Au urmat, firesc, sărutările pe mâini. Era atât de pierdută, îÈi muÈca atât de pătimaÈ buzele, încât aÈ fi putut-o săruta pe buze, aÈ fi putut face tot. M-am reÈinut cu multă greutate.</strong>”</p>
<h3 style="text-align: center;"><a href="https://www.youtube.com/watch?v=PwqoAUAjGZA" target="_blank" rel="noopener"><span style="color: #ff0000;"><strong>”Maitreyi” &#8211; TEATRU RADIOFONIC</strong></span></a></h3>
<p>Bărbatul prins definitiv în mrejele iubirii se transfigurează sub violenÈa impulsului erotic, ale cărui manifestări sălbatice, neînfrânate, le aÈază sub lupa unei lucidităÈi de claritatea Èi puritatea cristalului: „<strong>Îi spusei atunci că o iubesc. Nu Ètiu cum au răsunat cuvintele mele, căci ea îÈi acoperi ochii Èi nu răspunse. Mă apropiai Èi repetai mai cald, mai sincer, acele câteva cuvinte de iubire pe care le puteam spune în bengali</strong>.”</p>
<p>Cuvintele se nasc pe buzele îndrăgostitului cu sinceritatea neprefăcută a momentului de graÈie, al uluirii în faÈa propriei transformări. Erosul devine un fundament existenÈial revelat ca mare taină, iar el desfăÈoară, plenar, coordonate iniÈiatice nebănuite. Îndrăgostitul descoperă lumea cu alÈi ochi, iar valorile de până atunci se reconfigurează.</p>
<p>„<strong>Dacă e adevărat că toate religiile sunt bune, că acelaÈi Dumnezeu se manifestă în fiecare din ele, atunci de ce n-aÈ putea îmbrăÈiÈa credinÈa Maitreyiei? Nu-mi lepăd legea din spaimă sau de pofta câÈtigului, ci pentru că dragostea mă pune la încercare.</strong>”</p>
<p>Marele istoric al religiilor Èi hermeneut de excepÈie, Eliade trăieÈte revelaÈia sacrului întocmai sub acest impuls care dinamitează întreaga viziune asupra lumii, ajungând până la a vedea posibilă schimbarea credinÈei, ceea ce, dacă e să judecăm în termeni filozofici, presupune un act de superioară înÈelegere a relaÈiei cu Divinitatea Èi o lărgire a orizontului fiinÈial, echivalentă unei <strong>eliberări.</strong></p>
<p>Maitreyi scrie, la rândul ei, convinsă că trebuie să dea un răspuns acestui roman prin care devenise celebră în întreaga lume, poate fără voia ei. „Dragostea nu moare” e cartea-replică, fără de care lectura nu e completă. Ea închide un cerc al unei mari iubiri, elucidând, uneori cu îndreptăÈit orgoliu al castei (din punct de vedere cultural &#8211; fără a înÈelege rostul ficÈiunii), „misterul” din spatele unor scene în care romancierul Eliade transfigurase realitatea, răzvrătindu-se, de asemenea, în faÈa unor „încălcări” ale cutumelor civilizaÈei din care provenea.</p>
<h3 style="text-align: center;"><a href="https://historia.ro/sectiune/general/povestea-de-amor-dintre-eliade-si-maitreyi-575961.html" target="_blank" rel="noopener"><span style="color: #ff0000;"><strong>Povestea lor de iubire</strong></span></a></h3>
<p><img class=" wp-image-7754 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/03/aff1e09ede7cfedfa76150df9ba00bc9-373x292.jpg" alt="" width="520" height="407" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>„<strong>Zac, întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Şi ce dacă el trebuia să plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele şi continentele care ne despărţeau şi am fi devenit &#8222;ardhanariswar&#8221;. Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârşirea. Dar pot oare occidentalii să înţeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârşirea iubirii are loc în pat. Totuşi, el ştia, cu siguranţă ştia. Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în braţele lui, în chenarul uşii. El îmi şopteşte: &#8222;Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ţi ating sufletul</strong>&#8222;.</p>
<p>Câteva poeme redau zbuciumul femeii care se dăruieÈte total, fără a înÈelege cauzele separării din ceea ce trebuia să fi fost întregul unei singure fiinÈe care cunoscuse bucuria, fericirea, împlinirea androginică. În lipsa unor gesturi simple, ca ar fi mântuit atâÈia ani de suferinÈă.</p>
<p>„<strong>Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste toate oceanele şi continentele care ne despărţeau.</strong>”</p>
<p>Dar scrisul rămâne calea (singura) izbăvitoare, pentru că are o funcÈie soteriologică care se descoperă în însuÈi exerciÈiul transcrierii cu acurateÈe a stărilor sufleteÈti, devenite <strong>stări ale conÈtiinÈei</strong>.</p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Întinzându-mi ca o nebună mâinile, </strong></em><br />
<em><strong>Ca să ating acea viaţă de neatins, </strong></em><br />
<em><strong>Lasă-mă să merg la această nuntă îndepărtată</strong></em><br />
<em><strong>Prezidată de Mahakala.</strong></em><br />
<em><strong>Rupând şi smulgând tot ce este inutil, </strong></em><br />
<em><strong>El ridică lampa vieţii libere</strong></em><br />
<em><strong>Şi însemnează fruntea miresei </strong></em><br />
<em><strong>Cu o scânteie de foc&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Trebuie să merg acolo unde eterna noapte</strong></em><br />
<em><strong>Aşteaptă nemişcată, </strong></em><br />
<em><strong>Cu neclintita credinţă</strong></em><br />
<em><strong>A dragostei cuiva&#8230;</strong></em></p>
<p>Ca profesiune de credinÈă, dragostea, turnată în fibra inalterabilă a scrierii, devine, într-adevăr, nemuritoare. „<strong>Când timpul îşi va pierde orele şi clipele&#8230; atunci îngăduie-mi să plutesc departe, acolo unde-mi zboară visul. Este un loc, niciunde, unde totul se sfârşeşte; fără speranţe, fără vorbe, fără voce, fără sunet, fără călători osteniţi, pe o cărare goală, fără naştere, fără moarte, fără trup, fără noapte, fără zi şi fără zori în acel vid.</strong>”</p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>&#8222;Chiar dacă mă vei prinde sub plasa de oţel</strong></em><br />
<em><strong>N-am să strig.</strong></em><br />
<em><strong>Golurile se vor mări de la sine</strong></em><br />
<em><strong>Destul ca să scot mâna şi să cuprind luna.</strong></em></p>
<div class="text_exposed_show">
<p style="text-align: center;"><em><strong>Şi de vei face ziduri de piatră</strong></em><br />
<em><strong>Niciodată n-ai să zideşti închisoare pentru mine.</strong></em><br />
<em><strong>Pietrele se vor nărui de la sine</strong></em><br />
<em><strong>De îndată ce voi apărea eu.</strong></em><br />
<em><strong>Deşi mă vei exila şi mă vei trimite pe un ocean</strong></em><br />
<em><strong>Într-o barcă găurită</strong></em><br />
<em><strong>Am să desfid oceanul</strong></em><br />
<em><strong>Şi n-am să pierd nici această bătălie marină.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Sau dacă mă vei trimite în deşertul Saharei</strong></em><br />
<em><strong>Unde nisipul duşmănos e fierbinte,</strong></em><br />
<em><strong>Deodată va sufla parfum de iasomie</strong></em><br />
<em><strong>Ca să-mi umple serile pustii.</strong></em><br />
<em><strong>Ai uitat că într-una din primele noastre dimineţi</strong></em><br />
<em><strong>Mi-ai pus în mână o săgeată care poate ochi sunetul</strong></em><br />
<em><strong>Şi că tu ai fost cel care m-a învăţat</strong></em><br />
<em><strong>Să trag la ţintă fără greş.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Şi azi, dacă vrei să mă umpli de întuneric</strong></em><br />
<em><strong>De nu-mi mai pot vedea drumul,</strong></em><br />
<em><strong>Fii sigur c-am să netezesc cerul</strong></em><br />
<em><strong>Şi am să umplu lumea de lumină într-o noapte fără lună.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>N-ai decât să stai cu spatele întors la mine,</strong></em><br />
<em><strong>Am sa-ti umplu cerul cu un cântec</strong></em><br />
<em><strong>tăcut ca o rază. Iar tu , mirat, n-ai să ştii</strong></em><br />
<em><strong>De unde vine revărsarea aceasta de lumină.&#8221;</strong></em></p>
</div>
<p style="text-align: center;"><span class="text_exposed_show"><em><strong> </strong></em></span></p>
<p style="text-align: left;"><span class="text_exposed_show"><br />
(Inedit &#8211; „În arşiţa dragostei” de Maitreyi Devi &#8211; Poeziile pentru Mircea,Maitreyi Devi)<br />
Poemul oferit de Maitreyi revistei <strong>Tribuna</strong> din Cluj, cu răspunsul:<br />
„Consideraţi aceste versuri răspunsul la întrebările care privesc un capitol intim al biografiei mele”.<br />
Tradus în româneşte de <strong>Lidia Ionescu</strong></span>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#111;ncur&#115;r&#097;&#100;&#117;s&#116;anca&#064;yah&#111;o.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>