<p style="text-align: center;"><strong>London: Do you still feel the same?</strong></p>
<p>Baker Street e aproape pustie, plouă încăpăÈânat cu picături mici care se preling pe marginea ferestrei ca niÈte lacrimi ce se ascund grăbite între faldurile pernei&#8230; vântul te face să-Èi strângi haina cât mai aproape de trup, ocrotitor…</p>
<p>Londra poate fi un oraÈ imens, cosmopolit, în care te poÈi pierde fără să-Èi pară rău, pentru că orice rătăcire aduce cu sine o senzaÈie confortabilă de siguranÈă pe care Èi-o dă calmul englezesc al trecătorilor, sau poate deveni peisaj sufletesc pe care-l creÈti în suflet odată cu fiecare amintire ce vine insidios la început, apoi din ce în ce mai pregnant cu fiecare detaliu, dintr-o zonă mai puÈin cunoscută a subconÈtientului sau poate dintr-o viaÈă anterioară, nu putem Èti niciodată cu certitudine…</p>
<p>Câteva maÈini pe stradă, multe taxiuri la poarta hotelului <em>Sherlock Holmes</em>, din când în când o maÈină de poliÈie Èi un grup de Ècolari în uniformă, grăbiÈi de o învăÈătoare mult prea serioasă… Strada e animată de contururi vii care se pierd fugar privirii, semn că viaÈa e un Èir nesfârÈit de veniri Èi plecări, deloc complicată, lineară în trecerea ei implacabilă.</p>
<p>Sentimentul acesta de liniÈte Èi bine coboară în mine încet, mă curăÈă de <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a> Èi îmi liniÈteÈte furtunile… strada se strecoară în sufletul meu Èi îÈi aÈază pentru totdeauna acolo imaginea ei fluid colorată, odată cu mirosul din interior, un London bus care opreÈte în faÈa localului Èi căldura care abureÈte treptat fereastra încadrată de un brâu de <a href="https://bel-esprit.ro/arta-de-a-darui-flori-si-bunele-maniere/">flori</a> cu aer exotic.</p>
<p>Din vitrină se vede altfel decât se vede din afară. Înăuntru e cald Èi miroase a gogoÈi cu caramel Èi a <a href="https://bel-esprit.ro/jacques-prevert-cafeaua-de-dimineata/">cafea</a> proaspăt râÈnită. Lumea e relaxată, aici ritualul se respectă cu stricteÈe – comanzi o <a href="https://bel-esprit.ro/jacques-prevert-cafeaua-de-dimineata/">cafea</a>, primeÈti cana albă, mare, spumoasă la guler, dantelată ca o aristocrată în rochie piccadilly, o pudrezi cu scorÈiÈoară ca să îi dea o savoare aparte Èi te aÈezi pe scaunele de la fereastra dinspre stradă, care te atrage ca un magnet prin spectacolul inedit de miÈcare colorată.</p>
<p>Un bărbat înalt,<em>on the right side of the 30-es</em>, îmbrăcat în stilul <em>classy</em>englezesc, cu un costum din stofă gri fină, impecabil mulat pe corp, purtând în mână o servietă de piele neagră cu catarame discrete, argintii, îmi captează atenÈia, instinctiv, după ce s-a oprit undeva într-un colÈ al geamului Èi caută ceva cu gesturi calme în buzunarul sacoului de sub care se strecoară discret un ceas cu lanÈ… lent, scoate o tabacheră, sigur din argint, cu niÈte încrustaÈii stelate, din care extrage o Èigară pe care o rulează între degetele lungi, de la un capăt la celălalt, apoi o scutură de câteva fire de tutun… bricheta îi aprinde pentru câteva secunde faÈa Èi ridicându-Èi ochii, îÈi dă capul pe spate, inspirând cu voluptate primul fum…</p>
<p>Se vede că îi face plăcere să tragă în plămâni pentru că pieptul i se rotunjeÈte, crescut ca o pâine de casă, ameninÈând siguranÈa nasturilor la un singur rând Èi lasă să se vadă, în spatele cămăÈii de o calitate impecabilă Èi de o nuanÈă ivorie, carnea fermă care Èine materialul întins ca o pânză de cinematograf… Îmi atrage atenÈia obrazul fin, proaspăt bărbierit, Èi intuiesc un <a href="https://bel-esprit.ro/parfumul-intre-arta-si-obsesie/">parfum</a> scump în care nu poÈi diferenÈia masculinitatea de notele distincte adăugate, pentru că se contopesc într-o unică imagine hibridă, sinestezică, acaparatoare ca o îmbrăÈiÈare dinaintea plecării ultimului tren…</p>
<p>Îmi dau seama că mă uit insistent – prea insistent – abia în momentul în care îÈi înfige privirea albastră (ah, privirea aceea albastră, privire de dincolo de lume, de viaÈă, albastru de cer nesfârÈit) în ochii mei, apropiat de colÈul din care îl privesc printre plantele decorative care străjuiesc limita dintre cele două lumi.</p>
<p>Curios, nu-Èi lasă ochii în jos Èi nici măcar nu are reflexul de a-Èi muta privirea, absent, în altă parte, mă priveÈte relaxat, fără curiozitate, ca Èi când ne-am fi întâlnit din întâmplare, după ani întregi de absenÈă. Îmi ascund faÈa în cană Èi sorb din cafeaua italienească cu o detaÈare ostentativă, încercând să par preocupată, timp în care simt că pe ecranul minÈii mele imaginea acestui necunoscut capătă proporÈii colosale, se umple de culoare Èi acoperă complet, definitiv, toate amintirile din viaÈa asta.</p>
<p>Savoarea cafelei înteÈeÈte brusc senzaÈia, am un gust amărui pe cerul gurii, de migdală proaspătă, Èi în nări un iz de Èigară fină, englezească, amestecată cu <a href="https://bel-esprit.ro/parfumul-intre-arta-si-obsesie/">parfum</a> fin, în care se împletesc indicibile nuanÈe de cedru Èi mosc. Închid ochii pentru că mă copleÈeÈte o amintire de demult, pierdută prin memoria afectivă ca o scrisoare de despărÈire care nu mai vrea să ajungă niciodată la destinaÈie…</p>
<ul>
<li><em>May I?</em></li>
</ul>
<p>Ciudat, nu mă surprinde prezenÈa lui, cred că îl aÈteptam demult, sau cel puÈin speram să îl revăd… Nu pot răspunde, pentru că îl simt atât de aproape de parcă ar fi fost lângă mine dintotdeauna, iar întrebarea lui nu face decât să pună între paranteze pentru câteva secunde graniÈa dintre realitate Èi mit, pentru că am foarte acut în minte, dintr-o dată, faptul că ne-am mai întâlnit undeva, foarte demult, iar faptul că stăm faÈă în faÈă acum nu face decât să pună capăt unei lungi aÈteptări… E atât de liniÈtit încât nu simt nicio vibraÈie dinspre el, îl simt mai degrabă ca o căldură plăcută, îÈi aÈază servieta lângă geam Èi cana de <a href="https://bel-esprit.ro/jacques-prevert-cafeaua-de-dimineata/">cafea</a> în faÈa mea, la o distanÈă care îmi permite să îl privesc fără să pară ostentativ.</p>
<p>Fruntea înaltă se pierde într-un contur de păr scurt, grizonant la tâmple, aranjat cu grijă, Èi încerc să mi-l imaginez fără ochelari, dar nu pot… nu zâmbeÈte nici măcar din complezenÈă, aÈa că faÈa îi rămâne destinsă, nelăsând nicio posibilitate de a-i interpreta intenÈiile sau starea.</p>
<p>Mâinile lui, care au prins cu degetele încruciÈate cana, ca pe un odor, mă fac să mă gândesc la mâinile olarilor în care pământul prinde formă vie Èi culoarea pasiunii, captând în fiecare obiect de artă câte puÈin din sufletul Èi gândurile meÈterului artizan. În gulerul de un alb strălucitor, impecabil aranjat de cravata cu dungi albastre, citesc o preocupare evidentă pentru eleganÈă, iar manÈetele, ieÈite exact atât cât trebuie de sub mâneca sacoului, îmi confirmă <a href="https://bel-esprit.ro/omul-poate-deveni-om-numai-prin-educatie/">educaÈia</a> lui aristocratică… asta îmi stârneÈte un zâmbet complice, pentru că simt un fel de orgoliu, ca o mamă care îÈi vede odrasla impecabil aranjată, distingându-se de ceilalÈi de departe.</p>
<p>Am senzaÈia că dacă m-ar lua de mână, aÈ merge oriunde, ca hipnotizată, ca o oarbă care nu vede decât cu sufletul, într-o singură direcÈie, ca un surd care nu aude decât muzica sferelor, năucitoare emoÈie… În urma mea, istoria rămâne o coală de hârtie nescrisă, pe care nu-Èi vine să scrii, de teamă să nu-i tulburi liniÈtea cu promisiunea vreunui final imprevizibil…</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<ul>
<li><em>Do you still feel the same?</em></li>
</ul>
<p>… parcă aÈtept să-mi rostească numele, atât de firească mi se pare întrebarea, Èi dacă nu m-ar privi fix în ochi, cu albastrul acela pe care îl recunosc dintr-o dată cu tot sufletul făcut Èăndări într-o secundă, aÈ zice că mă confundă fatal cu altcineva… Întrebarea îmi vine brusc, dar e întoarsă din drum de liniÈtea lui Èi de siguranÈa din voce, de mâinile împreunate ca într-o rugăciune, de tonul care aduce în mine, de departe, valuri de senzaÈii care îmi învolburează întreaga fiinÈă, aÈa cum marea răscoleÈte la mal nisipul, scoicile, pietricelele, fragmente de materie sedimentată de la începutul lumii, lăsând curată Èi netedă în urmă plaja virgină pe care nu se mai zăresc nici urme de paÈi, nici umbre pierdute.</p>
<p>Nu pot decât să îl privesc în continuare, electrizată, n-am remuÈcări din pricina muÈeniei mele, iar el nu pare că aÈteaptă să îi răspund, pentru că Ètie deja tot ceea ce am să îi spun, că nimic nu s-a schimbat Èi că nu se poate altera nimic din ceea ce ne-a legat de atâta vreme, cine Ètie de câte secole, de câte milenii…</p>
<p>timpul între noi s-a rarefiat, a rămas ca o ultimă suflare pe buzele unui muribund, spaÈiul s-a comprimat în aÈa fel încât mâinile mele s-au topit în mâinile lui, nu le simt nici calde, nici reci aÈa cum simÈi mâinile unui străin, suntem o fiinÈă cu un singur suflet, o singură anima, o singură piele uriaÈă prin care respirăm, o singură imensă venă prin care pulsează acelaÈi sânge limpede, încrâncenat să ajungă la o singură, caldă, cosmică, etern indivizibilă inimă…</p>
<p>În cană rămâne doar umbra spumei de cacao Èi câteva pete de scorÈiÈoară, iar el se ridică împingând spătarul scaunului ca să-Èi facă loc… nu poartă verighetă Èi nici vreo altă bijuterie, doar pe reverul sacoului am apucat să observ de departe un mic simbol. O clipă îmi doresc cu toate puterile să nu plece, dar el rămâne ancorat în privirea mea probabil mărită de curiozitate Èi mă liniÈteÈte cu un surâs abia schiÈat, care îmi strecoară în suflet o încredere absolută; realizez că nu mai contează nimic atâta timp cât sunt cu el, că nu mă poate miÈca din loc nicio furtună, universul se poate prăvăli în gol Èi n-aÈ avea nicio tresărire. Îmi întinde mâna, acum stă la o răsuflare distanÈă Èi îl simt pur Èi simplu parte inseparabilă din mine, ca un alter ego, ca o emoÈie care îÈi dă fiori Èi e numai a ta, e modul tău de a simÈi.</p>
<p>Mă ridic, Èi, în timp ce mă îmbracă cu gesturi galante, îmi strecoară în mână poÈeta, apoi îmi întinde braÈul drept, iar eu mă agăÈ de el cu un gest ferm care ar putea părea chiar disperat, pentru că atât a mai rămas în mintea mea, dorinÈa – sau mai degrabă disperarea de a-l păstra pentru totdeauna. Nu Ètiu ce intenÈii are pentru că nu scoate un sunet, opreÈte un taxi Èi îi ÈopteÈte ceva negrului care conduce, plătindu-l în avans cu ceea ce aduce a mai mult de câteva sute de lire. În semiîntuneric, îi simt apropierea Èi întreg corpul îmi vibrează, ca Èi când ar vrea să îi capteze parfumul, căldura, Èi liniÈtea (ah, liniÈtea!) care îl face atât de frumos… Are buzele întredeschise Èi nu vreau decât să îl sărut, dar mă reÈine tăcerea în care e cufundat Èi rămân la fel de tăcută, cu mâna în mâna lui…</p>
<p>Îmi arată pe geam, trecând de-a lungul Tamisei, podurile, rând pe rând, Èi râde fericit când vede că mă uit cu atenÈie Èi zâmbesc, Londra e acum o puzderie de stele care seamănă cu cele din sufletul meu, mă simt bine pentru că nu-mi lasă nici un moment mâna Èi asta mă face să fiu sigură că tot ceea ce mi se întâmplă nu e un vis, sau cel puÈin, nu un vis oarecare. Aplecându-se către fereastra partea mea, îi simt pielea fină pe obrazul meu Èi, atât de aproape de mine, îl simt fremătând, pentru că e atât de intensă această senzaÈie încât se naÈte din mine însămi, în valuri de căldură… mintea mea devine brusc permeabilă ca un burete care absoarbe orice materie, îi simt buzele în apropierea buzelor mele Èi sărutul lui apăsat, fierbinte, îmi opreÈte sângele Èi îmi accelerează nebuneÈte inima.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-37804" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/01/a55f3e9f251eed32b2033c98c30a1c68.jpg" alt="" width="564" height="848">O simt zvâcnind în braÈul lui, care s-a sprijinit fin pe umărul meu, abia simÈit, dar atât de răvăÈitor… o dorinÈă ciudată creÈte în mine, aproape irepresibilă, să îi gust aroma de pasiune, inegalabilă, irepetabilă, dar mă opresc, pentru că nu Ètiu cât de departe pot ajunge sau cât de mult mai am control asupra propriei mele fiinÈe… i-am muÈcat până la sânge buza Èi a gemut de <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a>… sunt numai emoÈie, corpul meu s-a dematerializat, nu mai simt decât că aÈ vrea să cioplesc în mine timpul. Mă îmbrăÈiÈează de parcă ar vrea să simtă fiecare milimetru Èi nici nu Ètiu dacă vreau să facă Èi altceva cu mine, pentru că sărutul acesta mă îndepărtează complet de lume… nu e nici acaparator, n-are urmă de sălbăticie, dar face gesturi care rămân în carnea mea definitiv… viaÈa îmi dă timp să îi simt parfumul amestecat cu esenÈa lui masculină emanând prin toÈi porii…</p>
<p>Sentimentul că am fost din nou izgonită din Paradis îmi revine în minte, în momentul în care îmi deschide portiera Èi îmi întinde mâna reverenÈios, să cobor. Lumina din holul hotelului are asupra mea un efect năucitor Èi trec repede înaintea lui, deÈi nu Ètiu încotro ne îndreptăm… părăsim liftul la etajul 5 Èi în camera în care intrăm mă surprinde muzica lui Prince Èi culoarea purpurie a draperiilor din catifea grea, lăsate peste covorul înalt cu desen negru Èi alb.</p>
<p>Miroase a uleiuri orientale Èi de undeva răzbate fin susurul unei fântâni artizanale, până să apuc să desluÈesc altceva decât umbrele din cameră mă simt din nou pierdută în îmbrăÈiÈarea lui… dansăm abia simÈit pe ultimele acorduri ale melodiei Èi aÈtept să înceapă refrenul ”Diamonds and pearls”, ca să îi pot auzi vocea fredonând încet la urechea mea. Cum stau cu capul pe pieptul lui, îi simt respiraÈia liniÈtită Èi bătăile inimii, îmi este atât de bine încât n-aÈ mai pleca niciodată… cred că dacă m-aÈ desprinde vreodată de el s-ar lua toată carnea de pe mine Èi-aÈ sângera la nesfârÈit…aÈ vrea să îl întreb dacă mă mai iubeÈte aÈa cum mă iubea la începutul lumii, dar simt cu toată fiinÈa acest lucru, pe care nu-l mai rostesc, să nu-i tulbur liniÈtea… nu-l pot vedea, pentru că stă lipit de mine, dar îl simt în mine Èi în afara mea, îi simt pe gâtul meu fruntea înfierbântată Èi cred că avea multe să-mi spună dar nu poate decât să-mi dea de înÈeles lucrul acesta, atât de dureros… nu vreau să spun nimic, îl prind în braÈe Èi îÈi lipeÈte fruntea de pieptul meu, în dreptul inimii, din când în când mai răsuflă apăsat de parcă ar ofta, suntem din nou unul Èi acelaÈi, pierduÈi Èi regăsiÈi, niciodată definitiv…</p>
<p>DimineaÈa ne prinde îngropaÈi în îmbrăÈiÈarea aceasta mută, dureroasă ca o moarte lentă Èi îmi revin abia după câteva ore bune, singură, în bibliotecă, duÈul rece n-a reuÈit decât să-mi amplifice suferinÈa, ceaiul din cană s-a răcit de mult, pierzându-Èi orice aromă, mă strâng în patul gol, cu genunchii la piept Èi aÈtept ca lacrimile astea să mă inunde cu totul, pentru totdeauna.</p>
<p>Londra poate fi un oraÈ imens cu labirintice artere, cosmopolit până în ultimele măruntaie, poate fi o mare de ceaÈă sau o baie de soare… Pe harta mitică a existenÈei noastre, o singură citadelă Èi o singură staÈie de taxiuri, cafeaua pudrată din belÈug cu mirodenii Èi un singur ceas în afara timpului. Al amândurora. În Paradis nu mai poÈi reveni, când ai alunecat în afara lui.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pc&#111;&#110;cur&#115;&#064;&#121;aho&#111;&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>