„Dacă vrem ca totul să rămână așa cum este, totul trebuie să se schimbe”

În peisajul literaturii italiene, o capodoperă strălucește cu o lumină aparte, reflectând schimbările sociale și sfârșitul unei ere. Aceasta este „Ghepardul” („Il Gattopardo”), capodopera lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, un roman care îmbină eleganța narativă cu o profundă analiză istorică și socială. ”Trebuie să citești romanul cu mare atenție, pentru că orice cuvânt are greutatea lui și orice episod are un sens ascuns”, este avertismentul scriitorului pentru Lajolo, în 1956, iar el a devenit cheia de lectură a cărții, până astăzi.

Periplu biografic

Giuseppe Tomasi di Lampedusa s-a născut în 1896, într-o familie aristocratică siciliană, fiind cunoscut drept ultimul principe al provinciei italiene Lampedusa, de o frumusețe uluitoare, fiul lui Giulio Maria Tomasi și a Beatricei Mastrogiovanni Tasca di Cutò. Educația sa a fost una de elită, însă viața i-a fost marcată de evenimente istorice majore, precum cele două Războaie Mondiale. În ciuda vieții sale relativ retrasă, Lampedusa a fost un observator ager al schimbărilor care zguduiau Italia și lumea. Viața sa timpurie a fost învăluită în luxul și tradițiile unei case nobiliare, care avea să aibă un rol important în formarea viziunii sale literare. Scriitorul a primit o educație privată, fiind învățat de profesori particulari acasă, dar și autodidact. Acest mod de educație i-a permis să dezvolte o pasiune pentru literatură și pentru istorie, mai ales pentru istoria Siciliei. Servind ca ofițer în armata italiană în timpul Primului Război Mondial, experiența sa de război, precum și trăirile și pierderile personale din acea perioadă, au avut un impact profund asupra lui.

După război, Lampedusa a trăit o viață relativ retrasă, căsătorindu-se cu Alexandra Wolff Stomersee în 1932. Cunoscută și sub numele de Licy Wolff, soția lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Alexandra, s-a născut într-o familie cu rădăcini latviano-germane și era de profesie psihanalistă și traducătoare. A avut o educație solidă și a fost o intelectuală respectată în domeniul său, ceea ce a influențat și relația ei cu Lampedusa. Căsătoria lor, în 1932, a fost una bazată pe respect reciproc și pe interese culturale comune, reușind să depășească toate vicisitudinile unei epoci sfâșiate de război. Fire sensibilă dar și voluntară în egală măsură, ea a avut o influență semnificativă asupra operei soțului ei, inclusiv asupra romanului „Ghepardul”. Este posibil ca ea să fi avut un rol în finisarea și perfecționarea stilului literar al lui Lampedusa.  După decesul lui Lampedusa în 1957, Alexandra a avut un rol crucial în publicarea romanului „Ghepardul”. Deși inițial a fost refuzat de editori, ea a persistat în căutarea unei edituri, contribuind astfel la lansarea postumă a acestui roman devenit ulterior celebru, unul dintre cele mai importante romane italiene ale secolului al XX-lea.

Cuplul nu a avut copii și a petrecut mare parte din timp în călătorii și studiind literatura. Viața lui Lampedusa, cu originile sale aristocratice și experiențele personale, a fost fundamentul pe care a construit „Ghepardul”, romanul ce explorează teme universale precum schimbarea, decăderea și frumusețea melancolică a trecutului. Deși a scris toată viața, Lampedusa a început să lucreze la „Ghepardul” abia la sfârșitul anilor ’50. Romanul este puternic influențat de istoria și cultura Siciliei, reflectând nostalgia pentru o lume aristocratică în declin.

„Ghepardul”, monografie a epocii sale

„Ghepardul” a fost refuzat de mai multe edituri în timpul vieții lui Lampedusa și a fost publicat postum, în 1958, un an după moartea autorului. Romanul a fost primit cu laude critice și a câștigat premiul Strega, devenind rapid un clasic al literaturii italiene. Acțiunea este centrată asupra poveștii familiei Salina, în special a Prințului Fabrizio Corbera di Salina, în perioada unificării Italiei. Romanul explorează declinul aristocrației și impactul transformărilor politice și sociale asupra tradițiilor vechi. Unul dintre citatele celebre ale romanului, „Dacă vrem ca totul să rămână așa cum este, totul trebuie să se schimbe”, vorbește despre ironia și complexitatea schimbării. Prințul Fabrizio, personajul central, este un om prins între vechi și nou, luptându-se să-și găsească locul într-o lume care se transformă rapid. Original este și felul în care scriitorul își împletește amintirile personale cu o scriere bogată și detaliată, oferind o imagine vivantă a Siciliei secolului al XIX-lea. Povestea este una de melancolie și nostalgie, dar și de acceptare a inevitabilității schimbării.

Lecții de viață

„Dacă vrem ca totul să rămână așa cum este, totul trebuie să se schimbe.”

Acesta este probabil cel mai celebru citat din roman, rostit de personajul Tancredi Falconeri. Reflectă ideea centrală a romanului despre necesitatea adaptării și schimbării pentru a păstra statu quo-ul.

„Ne vom îmbogăți, vom deveni puternici și civilizați! Vom aranja căsătorii mixte, vom neamuri, vom face schimb de sânge!”

Acest citat reflectă speranța și entuziasmul schimbărilor sociale, dar și naivitatea cu privire la complexitatea acestor transformări.

„Pentru cei ca noi, desigur, viețile se sfârșesc bine; vom muri în patul nostru, în palatul nostru, și vom fi înmormântați în catedrală.”

Prințul de Salina, protagonistul romanului, reflectă aici asupra privilegiilor și siguranței pe care le oferă statutul său aristocratic.

„Era trist să te gândești că natura vorbește prin flori în timp ce oamenii, chiar și cei mai buni, se exprimă prin vorbe.”

„Totul trebuie să se schimbe, ca totul să rămână la fel.”

O altă formulare a ideii centrale a romanului, care subliniază inevitabilitatea schimbării în menținerea ordinii existente.

„Singurul mod de a nu ne simți trădați de visurile noastre este să trăim fără vise.”

Acest citat ilustrează pesimismul și deziluzia care învăluie personajele în fața schimbărilor istorice.

Ecranizări celebre. Invitație la film

„Ghepardul” a avut un impact profund asupra literaturii italiene și a fost adaptat într-un film de succes în 1963, regizat de Luchino Visconti. Filmul lui Visconti este o operă de artă cinematografică, cunoscută pentru frumusețea sa vizuală, atenția meticuloasă la detalii și fidelitatea față de spiritul romanului. Această ecranizare este în mare parte o interpretare fidelă a cărții, concentrându-se pe decăderea aristocrației siciliene în timpul unificării Italiei. În rolurile principale sunt actorii Burt Lancaster, în rolul Prințului Fabrizio Corbera di Salina, Alain Delon ca Tancredi Falconeri și Claudia Cardinale în rolul frumoasei Angelica.

„Ghepardul” a câștigat Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes din 1963 și continuă să fie lăudat pentru realizările sale artistice și pentru portretizarea profundă a schimbării sociale și personale.

Filmul „Ghepardul” a avut un impact semnificativ asupra cinematografiei, fiind un exemplu emblematic de cinema de artă. Abordarea lui Visconti asupra temelor de schimbare istorică, decădere și melancolie aristocratică a influențat numeroși cineaști și critici. Versiunea originală a filmului, care durează peste trei ore, a fost restaurată și relansată, oferind publicului modern șansa de a experimenta această capodoperă cinematografică în forma sa completă. Iată câteva dintre cele mai importante premii pe care le-a câștigat:

Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes (1963): „Ghepardul” a câștigat cel mai prestigios premiu al Festivalului de Film de la Cannes, ceea ce a reprezentat o recunoaștere majoră la nivel internațional a calității și importanței filmului.

David di Donatello Awards: Filmul a câștigat mai multe premii David di Donatello, inclusiv pentru „Cel mai bun producător” (Goffredo Lombardo) și o distincție specială pentru Luchino Visconti.

Nastro d’Argento (Silver Ribbon) Awards: „Ghepardul” a fost onorat cu premii Nastro d’Argento în Italia pentru „Cel mai bun regizor” (Luchino Visconti), „Cea mai bună producție” (Goffredo Lombardo) și „Cel mai bun scenariu”.

Premii pentru costume: Filmul a fost, de asemenea, lăudat pentru costumele sale extraordinare și a câștigat premii pentru această categorie.

Filmul ”Ghepardul” poate fi vizionat AICI.

*****

Lampedusa este cea mai mare dintre Insulele Pelagie din Marea Mediterană, ce aparțin de Italia. Comuna Lampedusa e Linosa este parte a provinciei siciliene Agrigento, care include și două insule mai mici, Linosa și Lampione