Noi chiar am fost vreodată săraci, Mamă?
Și cum se face atunci
că nu-mi amintesc nimic despre asta?
Eu știu
c-am trăit mereu
în cea mai mare bogăție.
De cîte ori am vrut apă,
ai adus,
găleata rece de tablă mereu era plină,
de cîte ori am vrut dude,
am avut,
negre care să-mi întunece limba,
roșii s-o facă și mai frumoasă,
albe s-o curețe de celelalte culori,
de cîte ori am cerut ouă,
m-ai trimis direct în cuibar,
laptele n-a lipsit,
nici merele de vară,
cireșe primeam de la cei cu cireși
și struguri de la cei cu vie,
doar bujori am văzut la alții
și la noi niciodată,
la noi doar liliacul.
La Paris bujorii sînt scumpi acum primăvara,
15 euros la botte,
mai ales cei galbeni.
Photo: Khashayar Naderehvandi
Cine nu e mângâiat nu există
Adevărul e că niciodată n-am știut să aproximez distanțele.
Nici acum n-aș putea spune dacă
ești departe sau nu,
dacă acolo,
pînă unde văd,
e o margine sau altceva
nu aș ști să spun
dacă durerea-i mai mică
atunci cînd tu locuiești mai departe
trec zilnic prin fața casei tale
azi am invidiat pisica
ea s-a strecurat printre gratiile
de la intrare
drept în curtea ta interioară.
era neagră
fugea de mine.
asta înseamnă că stăm aproape?
asta nu înseamnă nimic
cum nu însemna nici atunci
cînd stăteam pe aceeași canapea
era totuna
Citiți și Accidentul, de Ilinca Bernea.
