La mine în suflet se cade în gol,
Prin parcuri, copaci de ciment dau în floare,
Felinare se sting, înecate-n alcool,
Prin case se coc porții mici de uitare,
La mine în suflet bat vânturi de piatră,
Vin sfinți în exil, triști și plini de noroi,
Iar sufletul meu e o carte uitată
Pe un raft prăfuit, lângă-o poză cu noi.
La mine în suflet e-un veșnic război…
***
Ridică-ți pleoapa dreaptă si privește
cum cad în zborul rupt și răsucit,
nemuritoarea mea ce mă uimește
că ar putea iubi un nesimțit,
Deschide-ți palma stângă și ascultă
din păcătoasa-mi inimă cum cânt,
tu, carne de zeiță nenăscută
ce s-a-ncurcat cu-un muritor de rând,
Dansează-ți iar baletul tău de iele
în patul meu de apă, lemn și fier,
ești Dumnezeul cărnurilor mele
iar eu, ateul tău de cartier,
Dezleagă-te de Biblii nerostite
și-afundă-te cu mine în păcat,
ne-or plânge sfinții toți, de prin morminte
cu tot amorul nostru vinovat,
Și-acum adormi, zâmbindu-ți rușinată
de ce-ai putut să faci cu-un derbedeu
și parc-ai vrea să te mai naști o dată
să-ți uite cruda faptă Dumnezeu,
Deschide ochii larg, privește bine
la cum mă zbat, închis în coapsa ta
în timp ce tu îți plimbi, fără rușine,
păcatul nud, prin carnea altcuiva.
***
E rândul tău…
E rândul tău azi, să mă cureți de soare,
Mă m-afunzi în adâncul unor ochi nenăscuți,
Să mă cazi, să mă zbori, să mă calci în picioare,
Să m-adori, să mă cerți, să mă vrei, să mă uiți,
E rândul tău azi, să m-acoperi cu luna
Pe care, prin păr, ți-o prindeam surâzând,
E rândul tău azi să îmi fii “totdeauna”,
E rândul meu azi să îți fiu un “nicicând”.
E rândul tău azi să-mi fii “azi” și “oricând”.
P.S. E rândul tău să-mi fii sfârșitul lumii,
Să fiu un exilat interstelar,
Bătut la infinit de-aceleași furii
Născute în sistemul tău solar.
Citiți și Scriu câte ceva să doară mai puțin…
