<p><em>„Arta este pentru mine o tortură, dureroasă atunci când merge prost, un extaz atunci când merge bine, dar care mă acaparează întotdeauna.” </em>(”<strong><em>Agonie Èi extaz</em></strong>”)</p>
<p>Pe numele adevărat <strong>Irving Tannenbaum</strong>, <strong><em>Irving Stone</em></strong> (14 iulie 1903 — 26 august 1989) a fost un scriitor american pentru care arta reprezintă o condiÈie existenÈială fundamentală, motiv pentru care viziunea sa artistică are în centrul atenÈiei marile personalităÈi pe care cultura umanităÈii le-a oferit în vremurile sale de aur, ca modele perene ale unui modus vivendi exemplar: Michelangelo Buonarotti Èi lumea artiÈtilor RenaÈterii italiene, Abraham Lincoln, Charles Darwin, Vincent Van Gogh sau Sigmund Freud. FascinaÈia pentru aceste grandioase figuri care au influenÈat soarta întregii lumi prin devotamentul cu care i-au slujit idealurile s-a convertit, pentru acest scriitor, în fascinaÈie a scrisului.</p>
<p>De aceea, cărÈile lui construiesc o lume omogenă, unitară prin tentaÈia exhibării Absolutului pe care fiinÈa umană îl atinge numai prin creaÈie. ”Turnul nebunilor” Èi ”Paria”, romanul în două volume care descrie viaÈa întemeietorului psihanalizei – Sigmund Freud, ”Bucuria vieÈii”, romanul despre Van Gogh, ”Comoara grecilor” ce reface traseul descoperirii Troiei de către Heinrich Schliemann sunt doar câteva din reperele valorice ale bibliografiei sale.</p>
<p>Cu siguranÈă, romanul care l-a consacrat este „<strong>Agonie Èi extaz”</strong>, o istorie subiectivizată a vieÈii marelui sculptor italian <strong>Michelangelo Buonarotti</strong>, a cărui personalitate o recompune într-o manieră unică, de o sensibilitate aparte, printr-un efort documentar impresionant (a petrecut 5 ani în Italia, studiind tot ceea ce se putea pe această temă), topit în magma unei vocaÈii artistice superioare Èi a unei scriituri robuste, nelipsite de culoare sentimentală. Interesantă pentru acuitatea detaliilor biografice, cartea impresionează Èi prin fondul de trăire autentică pe care o emană în dublu sens, exhibând pendularea dramatică a omului de geniu între agonia căutării formei perfecte Èi extazul desăvârÈirii ei Èi, totodată, felul în care această aventură ontologică sublimă provoacă ecouri în conÈtiinÈa unui scriitor modern, el însuÈi dedat acestor tribulaÈii creatoare.</p>
<p>În 1934 publică romanul &#8222;<i>Lust for Life</i>&#8221; (<em>Bucuria VieÈii)</em>, după ce fusese refuzat în prealabil de 17 editori, bazat pe viaÈa lui <strong>Vincent Van Gogh</strong>. Apoi publică pe rând lucrări pe care el le numeÈte &#8222;bio-istorie&#8221;: &#8222;<i>Clarence Darrow for the Defense</i>&#8221; în 1941; &#8222;<i>They Also Ran</i>&#8221; în 1943; &#8222;<i>Immortal Wife</i>&#8221; în 1944 bazată pe viaÈa soÈiei exploratorului John Frémont, <strong>Jesse Benton Frémont</strong>; &#8222;<i>President&#8217;s Lady</i>&#8221; în 1951 bazată pe viaÈa lui <strong>Rachel Jackson</strong> soÈia celui de-al Èaptelea preÈedinte al S.U.A.</p>
<p>Urmează &#8222;<i>Love Is Eternal</i>&#8221; în 1954 bazată pe mariajul dintre <strong>Mary Todd Èi Abraham Lincoln</strong>; &#8222;<i>The Agony and the Ecstasy</i>&#8221; (<em>Agonie Èi Extaz</em> &#8211; Editura Orizonturi 1993) în 1961 bazată pe viaÈa lui <strong>Michelangelo Buonarroti</strong>; &#8222;<i>The Passions of the Mind</i>&#8221; (<em>Turnul Nebunilor </em>Èi <em>Paria</em> &#8211; Editura Orizonturi Èi Lider) în 1971 bazată pe viaÈa lui <a href="https://bel-esprit.ro/sigmund-freud-visul-este-intruchiparea-unei-singure-idei/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>Sigmund Freud</strong>;</a> &#8222;<i>The Greek Treasure</i>&#8221; (<em>Comoara Grecilor</em> &#8211; Editura Meridiane 1981) bazată pe descoperirea Troiei de către Heinrich Schliemann Èi în 1980 &#8222;<i>The Origin</i>&#8221; bazată pe călătoria lui Charles Darwin la bordul navei Beagle. <em>Depths of Glory</em> (1985), este o carte inspirată de viaÈa pictorului<strong> Camille Pissarro</strong>.</p>
<p>A fost căsătorit cu editoarea sa, Jean Stone, de la care a preluat numele care l-a consacrat.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-13322" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/irving_stone_hayatini_kaybetti703tarihtebugun.jpg" alt="" width="768" height="545" /></p>
<p>Câteva fragmente din „<strong>Agonie Èi extaz”</strong>, spre delectare:</p>
<p><em>„Cuvintele lui, de obicei puÈine, se revărsau acum: pictorul atingea cu pensula o suprafaÈă plată Èi prin perspectivă încerca să convingă oamenii că văd o scenă completă. Însă încearcă să mergi în jurul unei persoane dintr-un tablou sau dintr-un copac! E o iluzie, păcăleala unui magician. Dar sculptorul! El ciopleÈte realitatea completă. De aceea între sculptură Èi pictură este aceeaÈi relaÈie ca între minciună Èi adevăr. […] </em></p>
<p><em>Pictura e pieritoare: un foc în capelă, prea mult frig Èi începe să se Èteargă, să crape. Dar piatra e eternă! Nimic n-o poate distruge.”</em></p>
<p>Èi unul mai generos, spre a vă capta atenÈia definitiv:</p>
<p>„<em>Michelangelo se aÈeză în faÈa unei coloane brute, cu un ciocan într-o mână Èi cu o daltă în cealaltă. Îi plăcea greutatea lor. Piatra era concretă, nu abstractă. Nu putea fi discutată din diverse puncte de vedere, ca dragostea sau teologia.</em></p>
<p><em>Nici un teoretician nu scosese vreodată vreo stâncă din carieră.</em></p>
<p><em>Avea o abilitate naturală, ce nu se schimbase în lunile cât lipsise. Loviturile lui tăiau pietra serena uÈor. Era un ritm natural între respiraÈia lui Èi miÈcările ciocanului, în timp ce dalta îi aluneca în făgaÈ.</em></p>
<p><em>Contactul tactil cu piatra îl făcea să simtă că viaÈa are sens, iar impactul loviturilor trimitea valuri de energie prin braÈele-i slăbănoage până-n umeri, piept Èi prin diafragmă până-n tălpile picioarelor.</em></p>
<p><em>Pietra serena pe care o lucrau era caldă, era de un gri albăstrui ce reflecta lumina schimbătoare, Èi era plăcută privirii. Piatra era dură Èi totuÈi docilă, elastică, cu un caracter la fel de vioi ca Èi culoarea, împrumutând celor care o lucrau seninătatea cerului albastru italian.</em></p>
<p><em>Familia Topolino îl învăÈase să lucreze piatra cu prietenie, să îi caute forma naturală, cu munÈi Èi văi, chiar dacă părea solidă, Èi să nu fie niciodată nepăsător faÈă de ea.</em></p>
<p><em>– Piatra lucrează cu tine. Se descoperă singură. Dar să o loveÈti cum trebuie. Piatra nu e potrivnică dălÈii. Nu este rănită de ea. E în natura ei să se schimbe. Fiecare piatră îÈi are propriul caracter. Acesta trebuie înÈeles. Ai grijă de ea, sau se va sparge. Nu permite pietrei să se distrugă.</em></p>
<p><em>– Piatra se dăruieÈte celui care este îndemânatic Èi o iubeÈte.</em></p>
<p><em>Prima lui lecÈie fusese că puterea Èi rezistenÈa erau în piatră, nu în mâini sau unelte. Piatra era cea care era stăpână, Èi nu pietrarul. Dacă vreun pietrar credea că el este stăpân, atunci piatra i se împotrivea Èi îl biruia. Dacă un pietrar îÈi bătea piatra aÈa cum un contadino îÈi bătea animalele, atunci materialul bogat, cald Èi strălucitor devenea mat, lipsit de culoare, urât Èi murea în mâna lui. Dacă era lovită Èi blestemată, grăbită sau tratată cu repulsie, aceasta îÈi acoperea miezul moale cu un văl dur. Putea fi strivită sub violenÈă, dar nu putea fi forÈată să se conformeze. Se dăruia simpatiei, devenea mai luminoasă Èi mai strălucitoare, căpăta forme fluide Èi simetrie.</em></p>
<p><em>A fost învăÈat încă de la început că piatra avea o calitate mistică Èi trebuia acoperită noaptea, pentru că se crăpa dacă era atinsă de razele lunii pline.</em></p>
<p><em>Fiecare bloc avea înăuntrul lui zone unde era gol sau vreo curbură. Pentru a rămâne docilă, trebuia să fie păstrată caldă în saci, iar sacii trebuiau să fie umezi. La căldură, piatra căpăta aceleaÈi ondulaÈii pe care le avea în munte. GheaÈa îi era duÈman.</em></p>
<p><em>– Piatra îÈi vorbeÈte. Ascultă, ascultă în timp ce loveÈti cu ciocanul!</em></p>
<p><em>Piatra era numită precum cel mai valoros aliment: carne.</em></p>
<p><em>Scalpellini respectau piatra. Pentru ei, aceasta era materialul cel mai rezistent. Le dăduse nu doar materialul cu care îÈi construiseră casele, fermele, bisericile Èi oraÈele, ci le dăduse o muncă, mândria meÈteÈugului lor, un mod de trai. Piatra nu era rege, era Dumnezeu. O adorau la fel ca strămoÈii lor etrusci. O tratau cu respect.</em></p>
<p><em>Michelangelo Ètia că erau oameni mândri. Să îngrijească vitele, porcii, viile, măslinii sau grâul era o muncă simplă. Dar motivul pentru care un om trăia era ca să lucreze piatra. Nu săpaseră, formaseră Èi construiseră oare cei din Settignano FlorenÈa, cel mai frumos oraÈ din toată Europa? Acesta era bijuteria artei pietrarului, căci frumuseÈea sa nu era creată doar de arhitecÈi Èi sculptori, ci Èi de acei pietrari care dădeau marmurii o infinitate de forme Èi decoraÈii. Monna Margherita, o femeie masivă care se îngrijea atât de animale, câmpuri, cât Èi de bucătărie Èi albie, ieÈise din casă Èi stătea sub arcadă, ascultând. La ea se referea Lodovico după ce află că Michelangelo vrea să lucreze muncă fizică:</em></p>
<p><em>– Un copil trimis la doică devine asemănător femeii care îl alăptează.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Ea îl alăptase pe el Èi pe fiul ei timp de doi ani, iar când îi secase laptele i-a trecut pe ambii băieÈi pe vin. Apa era pentru baie înainte de slujbă. Sentimentele lui Michelangelo pentru Monna Margherita erau la fel cu cele pentru bunica lui, Monna Alessandra: iubire Èi siguranÈă.</em></p>
<p><em>A sărutat-o pe ambii obraji.</em></p>
<p><em>– Buon giorno, figlio mio.</em></p>
<p><em>– Buon giorno, madre mia.</em></p>
<p><em>– Pazienza, îl sfătui ea. Ghirlandaio e un maestru bun. Cel care cunoaÈte o meserie are un rost în lume.</em></p>
<p><em>Tatăl se ridică.</em></p>
<p><em>– Trebuie să merg la Maiano. Vii să mă ajuÈi?</em></p>
<p><em>– Cum să nu! A rivederci, nonno! A rivederci, Bruno! Addio, Gilberto! Addio, Enrico!</em></p>
<p><em>– Addio, Michelangelo.</em></p>
<p><em>Au mers unul lângă celălalt pe capra înaltă din spatele a doi boi albi, frumoÈi. Culegătorii de măsline erau pe câmpuri suiÈi pe scări din nuiele. Aveau coÈuri legate strâns în jurul taliei cu frânghii. Èineau crengile cu mâna stângă, iar cu dreapta trăgeau măslinele negre ca Èi cum le-ar fi muls. Culegătorii erau vorbăreÈi. Doi la un copac, îÈi vorbeau printre crengi, căci pentru un contadino să nu vorbească e la fel de rău ca moartea.</em><br />
<em>Topolino murmură: “StăncuÈelor le place pălăvrăgeala.”</em></p>
<p><em>Drumul, Èerpuind după contururile dealurilor, coborî într-o vale, apoi urcă Muntele Ceceri spre carieră. Pe când coteau spre Maiano, Michelangelo văzu gaura din munte, cu straturile alternative de piatră în albastru Èi gri Èi filoanele pătate de fier. Pietra serena era îngropată în straturi orizontale. De aici îÈi alesese Brunelleschi piatra pentru frumoasele biserici San Lorenzo Èi Santo Spirito. Sus pe stânci, câÈiva bărbaÈi marcau blocul ce urma să fie tăiat cu un scribbus, un vârf ce era bătut în sens contrar granulaÈiei, pentru a separa blocul de masa principală. Putea vedea marcajele în straturi succesive în formaÈia stâncii, ca niÈte foi smulse dintr-o carte.</em></p>
<p><em>Locul unde cădeau blocurile după ce erau tăiate din stâncă strălucea de căldura Èi praful rezultat din tăierea, cioplirea Èi formarea pietrei, cu bărbaÈi uzi de transpiraÈie, scunzi Èi agili, bărbaÈi viguroÈi ce lucrau din zori până-n seară fără să obosească, Èi care puteau tăia o linie dreaptă cu dalta Èi ciocanul la fel cum un desenator o putea trasa cu un creion Èi o riglă. Erau la fel de duri Èi puternici ca însăÈi stânca pe care o tăiau. Îl cunoÈtea pe aceÈti oameni de când avea Èase ani, Èi începuse să vină aici cu Topolino. Îl salutară Èi îl întrebară ce mai face. Erau oameni obiÈnuiÈi, petrecându-Èi viaÈa împreună cu cea mai simplă Èi elementară forÈă de pe pământ, piatra muntelui, creată în a treia zi a Genezei.</em></p>
<p><em>Topolino inspecta piatra nou-tăiată, făcând comentariile pe care Michelangelo le cunoÈtea prea bine:</em></p>
<p><em>– Asta are noduri. În asta e prea mult fier. E Èistoasă, o să se facă toată aÈchii. Asta are goluri.</em></p>
<p><em>Până când, suindu-se peste pietre Èi mergând spre stâncă, exclamă brusc:</em></p>
<p><em>– A! Uite aici o bucată bună de carne.</em></p>
<p><em>Există un mod de a face ca piatra să se ridice singură, prin distribuirea tensiunii.</em></p>
<p><em>Michelangelo fusese învăÈat cum să mânuiască densitatea materialului fără să-Èi rupă mâinile. ÎÈi înfigea picioarele depărtate, lăsându-Èi greutatea în Èolduri.</em></p>
<p><em>Topolino deschise prima spărtură între piatră Èi sol cu o rangă. Mutară piatra peste bolovani pe un teren deschis, apoi, cu ajutorul bărbaÈilor de la carieră, încărcară blocul în căruÈă.</em></p>
<p><em>Michelangelo îÈi Èterse transpiraÈia de pe faÈă cu cămaÈa. Nori de ploaie se adunau deasupra râului Arno, dinspre munÈii din nord.</em></p>
<p><em>ÎÈi luă la revedere de la Topolino.</em></p>
<p><em>– A domani, îi răspunse Topolino, plesnind din hăÈuri ca boii să pornească.</em></p>
<p><em>Michelangelo Ètia că “mâine” era următoarea dată când avea să se alăture din nou familiei, chiar dacă asta se întâmpla peste o săptămână sau peste un an.</em></p>
<p><em>Părăsi cariera Èi se opri pe dealul de lângă Fiesole. O ploaie caldă îi udă faÈa. Frunzele pâlcurilor de măslini erau verzi-argintii. Femei cu părul acoperit de baticuri colorate tăiau grâul. În faÈa lui, FlorenÈa arăta ca Èi cum ar fi fost pudrată de cineva cu un praf gri, care estompa covorul roÈu de Èiglă al acoperiÈurilor.</em></p>
<p><em>Doar Domul mare al catedralei ieÈea în evidenÈă, la fel Èi turnul semeÈ al Senioriei, semne ce se completau reciproc, sub care FlorenÈa creÈtea Èi înflorea.</em></p>
<p><em>Coborî de pe munte, simÈindu-se gata de orice.</em></p>
<p><em>Pentru că lipsise de la atelier fără să fi cerut voie, a doua zi Michelangelo ajunse mai devreme. Ghirlandaio fusese acolo toată noaptea, desenând la lumina lumânării. Era neras, apărând ca un pustnic în pâlpâirea palidă a flăcăruii, cu obrajii traÈi Èi barba albăstruie.</em></p>
<p><em>Michelangelo se duse la postamentul pe care îi era aÈezată masa meÈterului, tronând maiestuos peste toată bottega, aÈteptă ca Ghirlandaio să se uite spre el Èi îl întrebă:</em></p>
<p><em>– E vreo problemă?</em></p>
<p><em>Ghirlandaio se ridică, îÈi aduse mâinile la înălÈimea pieptului Èi începu să le scuture uÈor, ca Èi cum ar fi încercat să-Èi alunge necazurile. Băiatul se urcă pe platformă Èi privi la mulÈimea de schiÈe neterminate ale lui Christos botezat de Ioan. Figurile erau care mai de care mai suple.</em></p>
<p><em>– Mă intimidează subiectul, a mormăit Ghirlandaio ca pentru sine. Mi-e teamă să folosesc un florentin care-ar putea fi recunoscut.</em></p>
<p><em>Luă o pană Èi începu să traseze pe-o foaie. Nu reuÈi să facă decât o figură Èovăielnică, dominată de un Ioan îndrăzneÈ, pe care Ghirlandaio îl completase deja, Èi care aÈtepta cu un vas de apă în mână. ÎÈi aruncă dezgustat pana Èi mormăi că merge acasă să doarmă. Michelangelo se duse în grădina răcoroasă din spate Èi începu să deseneze în lumina răsăritului ce invada vara florentină.</em></p>
<p><em>Timp de o săptămână desenă experimental. Apoi luă o foaie curată Èi trasă o figură cu umeri puternici, cu piept musculos, Èolduri late, stomac oval Èi picioare solide, un bărbat ce putea despărÈi un bloc de pietra serena cu o singură lovitură de ciocan.</em></p>
<p><em>Ghirlandaio a rămas Èocat atunci când Michelangelo i-a arătat Christul său.</em></p>
<p><em>– Ai folosit un model?</em></p>
<p><em>– Pietrarul care m-a crescut în Settignano.</em></p>
<p><em>– Christos un pietrar!</em></p>
<p><em>– Era dulgher.</em></p>
<p><em>– Michelangelo, florentinii nu o să accepte un Christos muncitor. Sunt obiÈnuiÈi ca el să fie un nobil.</em></p>
<p><em>Michelangelo Èi-a reÈinut un zâmbet.</em></p>
<p><em>– Când am devenit ucenic mi-aÈi spus că mozaicul e adevărata pictură eternă Èi m-aÈi trimis la San Miniato ca să mă uit la Christul din secolul al X-lea pe care l-a restaurat Baldovinetti. Acel Christos cu siguranÈă nu e un negustor de lână din Prato.</em></p>
<p><em>– E o chestiune de finisaj, nu de forÈă, uÈor de confundat dacă eÈti începător, a răspuns Ghirlandaio. O să-Èi spun o poveste. Când Donatello era foarte tânăr a petrecut mult timp sculptând un crucifix de lemn pentru Santa Croce, Èi când l-a terminat l-a dus la prietenul lui Brunelleschi. “Mi se pare că ai pus un plugar pe cruce, mai degrabă decât corpul lui Isus Christos, care este cel mai gingaÈ dintre toate.” Donatello, supărat de critica neaÈteptată din partea bătrânului, a strigat: “Dac-ar fi la fel de uÈor să faci un chip pe cât e să o critici. Ia încearcă să faci tu singur unul!</em>”</p>
<p>În 1965, regizorul Carol Reed realizează o ecranizare excepÈională a acestui roman, care primeÈte 5 nominalizări la <strong>Oscar</strong> Èi 2 la <strong>Golden Globes. </strong>Cu o distribuÈie de zile mari,<strong> Charlton Heston</strong> este absolut impresionant în rolul lui Michelangelo, <strong>Rex Harrison</strong> în rolul Papei Julius al II-lea, un context spectaculos (<a href="https://bel-esprit.ro/capela-sixtina-intre-agonie-si-extaz/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">pictarea Capelei Sixtine)</a>, filmul este o capodoperă a cinematografiei secolului al XX-lea, un <em>must see. </em></p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1530" height="861" data-videoid="aZHbjT-pZ_I" title="The Agony and the Ecstasy - Trailer"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=aZHbjT-pZ_I"><img src="https://i.ytimg.com/vi/aZHbjT-pZ_I/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="The Agony and the Ecstasy - Trailer"></a></amp-youtube></p>
<p> ;</p>
<ul>
<li>Titlu: <span class="detail-value"><em> The Agony and the Ecstasy &#8211; Agonie si extaz</em></span></li>
<li>Producator: <span class="detail-value">20th Century Fox</span></li>
<li>Distribuitor (international): <span class="detail-value">20th Century Fox Film Corporation</span></li>
<li>Data lansare (SUA): <span class="detail-value">07 Octombrie 1965</span></li>
<li>Buget: <span class="detail-value">10,000,000 $</span></li>
</ul>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/sigmund-freud-si-interpretarea-viselor/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Interpretarea viselor&#8230;</a></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#111;n&#099;&#117;r&#115;&#114;&#097;&#100;u&#115;tanc&#097;&#064;&#121;ah&#111;&#111;.&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>