între…
Mihail Medrea
vezi tu deşi tare aş vrea să-i dau veşti bune lu’ fi-miu
îl tot duc cu vorba însă ţie trăbă
să-ţi spui totu’ iartă-mă că încerc să împart cu tine povara mea
de altfel la aşa ceva îs buni pretenii dacă nici tu
nu mă asculţi nu ştiu cu cine să mai vorbesc
o să-mi spui poate că ar fi bine să merg la un popă
când te duci la spovedit preotul te întreabă despre una despre alta
tipicul îi cere să pătrundă în miezul problemelor
și nu să intre în amănunte
cred că ţi-am spus deja că patronii vor să desfiinţeze
tipografia cică nu mai e rentabilă
mda acum cea mai rentabilă afacere e asta cu echipamentele sanitare
nu ştiu ce-o să mă fac am căutat în dreapta şi în stânga
nimeni nu mai face angajări
mai ales nu oameni de vârsta noastră acum câţiva ani
am avut o propunere pe care am refuzat-o
ca un fraier din loialitate nu puteam
să mă despart de firma în care lucrez de vreo douăjde ani
voiam să ies de aici la pensie da ai dreptate
e o variantă şi să trec în şomaj timp în care să încerc
să mă pensionez de boală ce altceva să faci
în lumea asta bolnavă
nici nu mă gândesc la așa ceva
sunt atâţia pensionari de boală încât la un moment dat
se va prăbuşi sistemul de pensii
n-avem nici măcar garanţia că vor putea
să ne plătească pensiile de bătrâneţe
ce naiba or fi făcut ăştia cu banii că doară cotizez
de la primul salariu şi ca noi sunt milioane de angajaţi
în fine ce mă sperie cel mai tare
e perspectiva de a sta pe tuşă
de a fi împins la marginea societăţii
nu sunt încă ramolit aş mai putea face faţă vreo zece ani
nu vreau să cad pe capul copiilor
ei de-abia ce şi-au făcut un rost în America unde
oricum ştiu că eu nu m-aş putea adapta
e altă lume alte obiceiuri
e o limbă frumoasă
o știu cât de cât de prin filme și din piesele rock
am fost la ei acum câțiva ani
numa’ că între timp s-a întors lumea cu josu’n sus
și ne-am trezit prinși între democrație și marxismul freudian
acolo aş fi un străin câte zile oi mai avea
am învăţat meseria de tipograf apoi
am făcut liceul la seral am fost considerat un lucrător
toată viaţa în tipografie am deprins gustul cititului
am devorat orice tipăritură mi-a căzut în mâini
cred că am citit câteva mii de cărţi
nu mai sunt un simplu muncitor însă nici
intelectual nu mă pot pretinde
acum sunt între două vârste şi mă aflu între două lumi
Românika tuturor calamităţilor
şi America tuturor imposibilităţilor
între Lumea Veche şi degenerată în care
nu mai am nici un căpătâi
şi Lumea Nouă în care se află copiii
dar în care nu-mi găsesc rostul
teamă îmi e să nu mă condamne
Doamne-Doamne
să șovăi
sine die undeva
între viață și viața de după viață
Citește și Din țânțar, armăsar
