te apropii de mine
da, și dac-ar fi să mă-mbrâncesc cu zeii cu morții
coate să-mi dau
în cele din urmă voi prinde
expresul fantomă din hexametri eroici
să-mi întâlnesc
iubitul cu liră și tenul palid
de dinainte
de eră
vagonul tavernă mă va legăna în alcooluri de-argilă
la cină mi se va tatua limba
cu vorbe spurcate să nu uit
că este un timp pentru rană
și altul de leac, încet
te apropii de mine c-o lamă
foto sursa
am văzut cuțitele ei
le-am văzut cum
își ascut limba. plimbând-o
pipăind moliciunea
ciupind din carnea
fecioarelor ascunse în iarba
înalt crescută pe verbe. (dau un exemplu:
a iubi).
așa că-ți voi spune eu prima
înainte ca ele să-mi șteargă
în gură
cuvinte învelite de frig… Citește și am văzut
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.