<p>,,<em>Pentru a scrie versuri, trebuie ca cineva să fie deplin stăpân peste limbă şi să cunoască în mod amănunţit toată armonia şi toată nearmonia ce rezultă din întocmirea literelor în cuvinte şi din ciocnirea acelor litere şi cuvinte între ele. Scara alfabetică, considerată din acest punct de vedere, constituie o adevărată scară muzicală şi arta versurilor nu este nici mai mult nici mai puţin decât arta muzicei.</em>” (Alexandru Macedonski, „Despre logica poeziei”, 1880)</p>
<p style="text-align: center;"><em><strong> Noaptea de mai</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p style="text-align: center;"><i>DomniÈoarei Zoe Vladoyanu</i></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge</strong></em><br />
<em><strong>Când poartă cântece-ntre aripi dă naÈtere la răzvrătiri,</strong></em><br />
<em><strong>Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge</strong></em><br />
<em><strong>Èi muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?</strong></em><br />
<em><strong>Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă,</strong></em><br />
<em><strong>Èi primăvara când se-ntoarce Èi astăzi ca Èi alte dăÈi,</strong></em><br />
<em><strong>Èi preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă,</strong></em><br />
<em><strong>De ce v-aÈi reurca în sfera abstractelor seninătăÈi?</strong></em><br />
<em><strong>Închisă dacă vă e lumea, recoborâÈi-vă-ntre roze.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Parfumele din mai înalÈă reînnoite-apoteoze,</strong></em><br />
<em><strong>Èi-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpeneÈti virginităÈi</strong></em><br />
<em><strong>Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută</strong></em><br />
<em><strong>È-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.</strong></em><br />
<em><strong>VeniÈi: privighetoarea cântă, Èi liliacul e-nflorit;</strong></em><br />
<em><strong>CântaÈi: nimic din ce e nobil, suav Èi dulce n-a murit.</strong></em><br />
<em><strong>SimÈirea, ca Èi bunătatea, deopotrivă pot să piară</strong></em><br />
<em><strong>Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,</strong></em><br />
<em><strong>Dar dintre flori Èi dintre stele nimica nu va fi clintit,</strong></em><br />
<em><strong>VeniÈi: privighetoarea cântă Èi liliacul e-nflorit. </strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge, &#8211;</strong></em><br />
<em><strong>Când frunza ca Èi mai nainte ÈopteÈte frunzei ce atinge?</strong></em><br />
<em><strong>Când stea cu stea vorbeÈte-n culmea diamantatului abis,</strong></em><br />
<em><strong>Izvorul când s-argintuieÈte de alba lună care-l ninge,</strong></em><br />
<em><strong>Când zboară freamăte de aripi în fundul cerului deschis?&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Vestalelor, dacă-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze,</strong></em><br />
<em><strong>E cerul încă plin de stele, Èi câmpul încă plin de roze,</strong></em><br />
<em><strong>Èi până astăzi din natură nimica n-a îmbătrânit&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Iubirea, Èi prietenia, dacă-au ajuns zădărnicie, </strong></em><br />
<em><strong>Èi dacă ura Èi trădarea vor predomni în vecinicie&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>VeniÈi: privighetoarea cântă, Èi liliacul e-nflorit. </strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Vestalelor, dacă-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze,</strong></em><br />
<em><strong>Pământ Èi spaÈiu îÈi urmează sublimele metamorfoze,</strong></em><br />
<em><strong>Răsare câte-o nouă floare, apare câte-un astru nou,</strong></em><br />
<em><strong>Se face mai albastru-adâncul, Èi codrul mai adânc se face,</strong></em><br />
<em><strong>Mai dulce sunetul de fluier, mai leneÈă a nopÈii pace,</strong></em><br />
<em><strong>Mai răcoroasă adierea, mai viu al stâncilor ecou;</strong></em><br />
<em><strong>Mucigăitul smârc al văii cu poezie se vestmântă,</strong></em><br />
<em><strong>Pe prefiratele lui ape pluteÈte albul nenufar&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>O mică stea e licuriciul, Èi steaua este un mic far,</strong></em><br />
<em><strong>În aer e parfum de roze. — VeniÈi: privighetoarea cântă. </strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Posomorârea fără margini a nopÈilor de altădată,</strong></em><br />
<em><strong>Când sufletul pentru sarcasme sau deznădejde sta deschis,</strong></em><br />
<em><strong>Cu focul stins, cu soba rece, rămase-n urmă ca un vis.</strong></em><br />
<em><strong>E mai Èi încă mă simt tânăr sub înălÈimea înstelată.</strong></em><br />
<em><strong>Trecu talazul duÈmăniei cu groaza lui de nedescris,</strong></em><br />
<em><strong>La fund se duse iar gunoiul ce înălÈase o secundă</strong></em><br />
<em><strong>Èi stânca tot rămase stâncă, Èi unda tot rămase undă&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Se lumină întinsa noapte cu poleieli mângâietoare,</strong></em><br />
<em><strong>Èi astăzi e parfum de roze Èi cântec de privighetoare. </strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Vestalelor, numai o noapte de fericire vă mai cer.</strong></em><br />
<em><strong>Pe jgheabul verde al ciÈmelei un faun rustic c-o naiadă</strong></em><br />
<em><strong>S-au prins de vorbe Èi de glume sub licăririle din cer;</strong></em><br />
<em><strong>Columbe albe bat din aripi Èi visurile vin grămadă,</strong></em><br />
<em><strong>Iar picăturile urmează pe piatra lucie să cadă&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Băsmesc de vremile bătrâne, când zânele se coborau</strong></em><br />
<em><strong>Din limpezimile albastre, Èi-n apa clară se scăldau&#8230; </strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Reînviază ca prin farmec idilele patriarcale</strong></em><br />
<em><strong>Cu feÈi-frumoÈi culcaÈi pe iarbă izbindu-se cu portocale;</strong></em><br />
<em><strong>Pe dealuri clasice s-arată fecioare în cămăÈi de in,</strong></em><br />
<em><strong>Ce-n mâini cu amforele goale îÈi umplu ochii de senin,</strong></em><br />
<em><strong>Èi printre-a serii lăcrămare de ametiste Èi opale,</strong></em><br />
<em><strong>Anacreon re-nalÈă vocea, dialoghează Theocrit&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>VeniÈi: privighetoarea cântă în aerul îmbălsămit. </strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><img class="aligncenter wp-image-23011" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/lil.jpg" alt="" width="601" height="744" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: center;"><em><strong>E mai Èi încă mă simt tânăr sub înălÈimea înstelată&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Halucinat când este-auzul, vederea este fermecată;</strong></em><br />
<em><strong>Aud ce spune firul ierbii, Èi văd un cer de aripi plin,</strong></em><br />
<em><strong>M-aÈez privind în clarul lunii sub transparenÈa atmosferei</strong></em><br />
<em><strong>Èi-n aeru-mbătat de roze sfidez atingerea durerei</strong></em><br />
<em><strong>Cu cântece nălucitoare cum sunt candorile de crin.</strong></em><br />
<em><strong>O! feerie a naturii, desfăÈură-te în splendoare,</strong></em><br />
<em><strong>Regret suprem al fiecărui în tainicul minut când moare,</strong></em><br />
<em><strong>Fiindcă tu eÈti pentru suflet repaos dulce Èi suprem.</strong></em><br />
<em><strong>O! feerie a naturii, vindecătoare de nevroze,</strong></em><br />
<em><strong>Ce ne-mbuneÈti fără ÈtiinÈă Èi ne mângâi fără să vrem,</strong></em><br />
<em><strong>Regret suprem al fiecărui, desfăÈură-te în splendoare</strong></em><br />
<em><strong>În aer cu parfum de roze Èi cântec de privighetoare.</strong></em><br />
<em><strong>VeniÈi, privighetoarea cântă în aeru-mbătat de roze. </strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Voind să uit că sunt din lume, voiesc să cred că sunt din cer&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Vestalelor, numai o noapte de fericire vă mai cer,</strong></em><br />
<em><strong>Èi-această noapte fericită la gâtul ei cu sălbi de astre</strong></em><br />
<em><strong>S-a coborât pe flori roz-albe Èi pe pădurile albastre,</strong></em><br />
<em><strong>A-ntins subÈirile-i zăbranic Èi peste câmp Èi peste văi,</strong></em><br />
<em><strong>A-nsăilat nemărginirea cu raze de argint Èi aur</strong></em><br />
<em><strong>Èi o cusu cu mii de fluturi Èi o brăzdă cu mii de căi;</strong></em><br />
<em><strong>A revărsat peste tot locul dumnezeiescul ei tezaur, </strong></em><br />
<em><strong>În atmosfera străvezie împăciuirea Èi-a întins,</strong></em><br />
<em><strong>Făcu să sune glas de bucium la focul stânelor aprins,</strong></em><br />
<em><strong>Făcu izvorul să-l îngâne, pădurea să se-nveselească,</strong></em><br />
<em><strong>Orice durere să-nceteze, Èi poezia să vorbească. </strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Pe om în leagănul ei magic îl adormi — Èi el uită &#8211;</strong></em><br />
<em><strong>Cu clarobscur mască urâtul Èi Èterse formele prea bruÈte,</strong></em><br />
<em><strong>Făcu să tacă zbârnâirea adunăturilor de muÈte,</strong></em><br />
<em><strong>Èi zise dealului să cânte, Èi dealul nu mai pregetă,</strong></em><br />
<em><strong>Èi zise văilor să cânte, Èi văile se ridicară,</strong></em><br />
<em><strong>Cu voci de frunze Èi de ape, cu Èoapte ce s-armonizară,</strong></em><br />
<em><strong>Èi zise paserei să cânte, Èi la porunca uimitoare,</strong></em><br />
<em><strong>Se înălÈă parfum de roze Èi cântec de privighetoare&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Iar când Èi mie-mi zise: „Cântă!&#8221;, c-un singur semn </strong></em><br />
<em><strong> mă deÈteptă, </strong></em><br />
<em><strong>Spre înălÈimi neturburate mă reurcă pe-o scară sfântă&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>În aeru-mbătat de roze, veniÈi: — privighetoarea cântă.</strong> </em></p>
<p>Publicată în volumul „Excelsior” (1895), volum în care se regăsesc cele 11 poeme inspirate din lirica de o sensibilitate profundă a lui <span class="st"><a href="https://bel-esprit.ro/alfred-de-musset-numai-suferinta-innobileaza-2/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>Alfred de Musset</strong></a>, poetul francez în care Alexandru Macedonski a văzut întruparea cea mai nobilă a expresiei artistice. </span></p>
<p><span class="st">În ceea ce priveÈte ipostazele erosului în opera sa, criticul Adrian Marino, autorul celebrei monografii <em>ViaÈa lui Alexandru Macedonski</em>, (apărută la <strong>Editura pentru literatură</strong>, în 1966), spunea: „<em>Macedonski era deci departe de a fi un temperament sentimental, capabil de efuziune erotică prelungită, extatică. Toată capacitatea sa reală de afecÈiune se cheltuia mai întâi pe sine, apoi pe opera sa, în sfârÈit, se proiecta asupra cenaclului, la regimul căruia izbuteÈte să-Èi convertească foarte repede întreaga familie. VocaÈia sa înnăscută de magistru se traduce în forme atât de cuceritoare, încât toate simÈămintele familiale, de o parte Èi de alta, se purifică treptat, sfârÈind prin a se identifica în totul cu aspiraÈia sufletească dominantă a <strong>casei Macedonski</strong>, care este Èi rămâne mereu <strong>Poezia</strong>.</em>”<br />
</span></p>
<p>Cu toate acestea, poemul de faÈă se înscrie în seria capodoperelor care produc un sentiment panteistic atât de viu, încât rămân întipărite imediat în memoria afectivă, prin vibraÈia pură pe care o transmite. Eternitatea se măsoară, Èi la Macodonski, în miÈcări sufleteÈti, pentru că, în fond, el este structural un romantic, încercând diverse „măÈti” sau „poze” pentru a se ascunde întâi pe sine la adăpostul instrumentarului semiotic pe care îl oferă creaÈia poetică. Un fel de joc cu oglinzi în care poetul, îndrăgostit de propria capacitate de a iubi &#8211; narcisism, da, dacă vreÈi puteÈi să-i spuneÈi aÈa &#8211; proiectează în exterior, la dimensiuni cosmice, elanul pe care i-l conferă (pasager, trebuie să recunoaÈtem) impulsul erotic. Poezia stăpâneÈte, deasupra umanului, toate zonele în care acesta reverberează prin spiritul activ, fervent, specific creatorilor de geniu. Poetul îmi apare ca un fel de Pygmalion care îÈi striveÈte opera de artă, descoperind că s-a îndrăgostit fatalmente de ea Èi terorizat, în acelaÈi timp, de teama că nu va mai putea crea niciodată o alta, mai frumoasă, mai pură, mai nobilă. Èi o ia de la capăt, cu ambiÈia unui demiurg neobosit, în acelaÈi martiraj sisific care implică, în aceeaÈi măsură, agonie Èi extaz.</p>
<p>AscultaÈi sau, mai bine zis, re-ascultaÈi melodia cântată de Mirabela Dauer Èi Marian Nistor, pe versurile poetului nostru cu fire excentrică Èi spirit boem, care, trăgându-Èi sevele lirice din romantismul francez, a întemeiat în literatura română simbolismul, curent literat prin care poezia noastră a marcat un important moment de sincronizare cu marea literatură europeană.</p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1333" height="1000" data-videoid="RaG-pniUMQk" title="veniti, privighetoarea canta"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=RaG-pniUMQk"><img src="https://i.ytimg.com/vi/RaG-pniUMQk/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="veniti, privighetoarea canta"></a></amp-youtube></p>
<p>CitiÈi Èi despre <strong><a href="https://bel-esprit.ro/alexandru-macedonski-dar-ce-am-fost-oare-n-lume/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Alexandru Macedonski</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;&#099;onc&#117;&#114;&#115;&#064;&#121;a&#104;o&#111;.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>