Toți vor să rupi în bucăți șervețelul în care-ți plângi neputința, dar nimeni nu vrea a se contamina cu lacrimile tale fierte în ibricul dintre coaste
Ștefana Dicu
„Toţi vor să ajungă în rai,
dar nimeni nu vrea să moară.
Toţi îşi doresc să aibă parte de dragoste,
dar nimeni nu vrea să-şi asume preţul ei.”
Toți vor să roadă un oscior din sufletul tău,
dar nimeni nu vrea să-l scuipe,
nimeni nu vrea ca tu să-l lipești la loc.
Toți vor să muște din zâmbetul tău hașurat cu dragoste,
dar nimeni nu vrea să picteze cu acuarelă,
buze roșii în jurul lui.
Toți vor să rupi în bucăți șervețelul în care-ți plângi neputința,
dar nimeni nu vrea a se contamina,
cu lacrimile tale fierte în ibricul dintre coaste.
Țoți vor,
Nimeni nu vrea.
Pe harta obrazului meu,
Cu palma ta umedă,
Ai trasat totul din toți,
Și-apoi, cu zâmbetul tău uscat,
Ai șters ce-ai așezat cu palma,
Lăsând pe epiderma mea,
Prăpastie.
Poate dac-aș fi îndrăznit…
Te-aș fi lăsat să faci în mine, dintr-un morman de nimeni, un fir subțire din toți.
Dar, doar ce-am știut să ți-o acopăr,
palma,
Mimând normalitatea,
Aceea de a nu mă fi mângâiat,
Aceea de nu fi simțit ce-ai pus sub piele.
Prăpastie,
Crăpătură în Iad ești Tu.”
foto arhiva personală
Citește și rămân Eu
