<p>I s-a sucit vrejul &#8211; Constant Tonegaru</p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>„N-am bănuit că târziul a venit,</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>că sunt singurul de la 1200 printre roboÈi Èi caii-putere;</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>ah! în mine se află un ierbar,</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>o algă neagră, amară, mi-a crescut în orbite în tăcere.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Pe drumuri necunoscute</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>rătăcesc îmbrăcat în zdrenÈele pielei de ren –</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>numai liniile destinului ce mi se-ntretaie în palmă</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>străbat liniÈtea cu vuietul unei ciocniri de tren…”</em></span></p>
<p style="text-align: right;">Ultimul de la 1200 &#8211; PlantaÈii, 1945</p>
<p><b>Constant Tonegaru</b> a fost un poet român care a făcut parte din al doilea val al avangardei literare româneÈti Èi din decadentism. Un destin care a rupt „liniÈtea cu vuietul unei ciocniri de tren” Èi căruia „târziul” i-a sosit la doar 33 de ani, ca prizonier politic Èi victimă a regimului comunist.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-31597" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/02/constant_tonegaru.jpg" alt="" width="243" height="301" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Constant Tonegaru (n. 26 februarie 1919 – 10 februarie 1952)</em></span></p>
<p>Cunoscut pentru stilul boem, poemele sale sunt caracteristice generaÈiei celui de Al Doilea Război Mondial din literatura română Èi legate strâns de cele ale prietenilor săi, Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru Èi Ion Caraion. Împreună cu ei, <strong>Tonegaru</strong> reprezintă unul din ultimele valuri care au trecut prin „<i>Sburătorul” </i>lui Eugen Lovinescu.</p>
<p>În aceaÈi măsură antifascist Èi anticomunist, <strong>Tonegaru</strong> a participat la activităÈi culturale subversive împotriva regimului autoritar al lui Ion Antonescu Èi a contribuit la revista <i>Albatros</i> a lui Dumitrescu până când aceasta a fost închisă de aparatul de cenzură antonescian.</p>
<p>După ce îÈi întrerupe studiile liceale, pe care nu le mai termină vreodată, practică profesii dintre cele mai diverse, precum aceea de funcÈionar la Ministerul Culturii sau vânzător de fructe la ConstanÈa. Duce o viaÈă boemă.</p>
<p>În anii 1946 Èi 1947 audiază cursurile de literatură ale lui George Călinescu la Facultatea de Litere din BucureÈti.</p>
<p>Debutează, în 1942, în revista „Expresul din Brăila”. Colaborează cu poezii la revistele „Preocupări literare”, „Kalende”, „Universul literar”.</p>
<p>Singurul volum de poezii apărut în timpul vieÈii, „PlantaÈii” &#8211; distins în 1945 cu premiul Editurii FundaÈiei Regale pentru Literatură Èi Artă acordat scriitorilor tineri &#8211; face dovada apartenenÈei poetului la miÈcarea de avangardă Èi aduce în peisajul liric al epocii o nostalgie colorată de autoironie Èi de presentimentul morÈii:</p>
<p style="text-align: center;"><em>„Sunt condotierul Tonegaru fără spadă </em><br />
<em>mi-am tocit-o ascuÈindu-mi ultimul creion </em><br />
<em>să scriu cum am dat în poesie cu o grenadă&#8221;</em></p>
<p>A făcut parte, începând din 1946, din gruparea literară din jurul criticilor literari Vladimir Streinu Èi Èerban Cioculescu, împreună cu Pavel Chihaia, Dinu Pillat, preotul catolic Marie-Alype Barral, Teohar MihadaÈ, Iordan Chimet, Gheorghe FratostiÈeanu Èi alÈii.</p>
<p><span lang="en-US"><em>„GeneraÈia dispărută” s</em><span lang="ro-RO">au generaÈia Albatros &#8211; după faimosul poem al lui Baudelaire, pe care l-au dat ca titlu revistei lor &#8211; </span>Tonegaru </span><span lang="ro-RO">Èi prietenii săi de la Albatros sunt denumiÈi <em>„</em></span><em><span lang="en-US">poe</span></em><span lang="ro-RO"><em>Èii cărora li s-a sucit vrejul”.</em> </span></p>
<p>În 1947, a fost arestat sub învinuirea de &#8222;conspiraÈie împotriva siguranÈei statului&#8221;. DeÈinut Èi torturat în beciurile SecurităÈii, este eliberat în 1951 Èi moare prematur Èi tragic la 3 februarie 1952, în BucureÈti.</p>
<h4>PlantaÈii</h4>
<p>În timpul vieÈii, <strong>Constant <span lang="en-US">Tonegaru</span></strong> – despre care prietenii spuneau că <span lang="en-US">era sfios, dar cu sim</span><span lang="ro-RO">Èul umorului – a </span>publicat un singur volum, în 1945, cu t<span lang="ro-RO">itlul <em>„</em></span><em><span lang="en-US">Planta</span></em><span lang="ro-RO"><em>Èii”, </em>care pare a fi o dureroasă metaforă, ce face în ciudă înÈelesului propriu al cuvântului.</span></p>
<p>În 1945, un grup de scriitori români, cărora li s-a alăturat şi <strong>Constant Tonegaru</strong>, au înfiinţat Asociaţia „Mihai Eminescu&#8221;, ca formă de rezistentă împotriva persecuţiilor la care erau supuşi intelectualii de către forţa sovietică de ocupaţie. Asociaţia avea şi un scop umanitar: obţinerea de alimente şi medicamente din Occident pentru a le distribui clandestin intelectualilor aflaţi pe lista neagră a regimului comunist. În acest context, poetul a intrat în atenţia autorităţilor comuniste, în anul 1949, când a fost arestat şi ulterior, trimis la închisoarea de la Aiud. Ajutase un amic scriitor să nu moară de foame, iar c<span lang="en-US">omuni</span><span lang="ro-RO">Ètii au găsit un nume special pentru asta: trădare de Èară</span>.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Istoricul <em>Cicerone IoniÈoiu</em> reconstituie, într-un text publicat în <em>România literară</em>, noaptea în care Tonegaru a fost arestat.</p>
<p><em>„Obligat să stea ca răstignit la perete, cu capul lângă tavan, Tonegaru vedea înspăimântat cum securiÈtii cotrobăiau prin puÈinul pe care-l avea, răvăÈindu-i Èi distrugându-i lucrurile. Deodată, unul dintre intruÈi, care se credea mai isteÈ, l-a somat:</em></p>
<p><em>– Nu ne mai face să scotocim! Dă-ne pistolul!</em></p>
<p><em>Tonegaru a rămas mut de uimire:</em></p>
<p><em>– N-am nici un pistol.</em></p>
<p><em>– Ba ai! Uite ce-ai scris aici, cu mâna ta! Èi i-a arătat o foaie de hârtie luată de pe masa lui de lucru pe care scria, într-adevăr, <strong>Pistolul lui Werther</strong>.</em></p>
<p><em>Poetul a replicat sfios:</em></p>
<p><em>– E titlul unei poezii, la care tocmai lucram…”</em></p>
<p>După eliberarea din puÈcărie, unde suferise torturi Èi bătăi, Tonegaru moare în câteva luni din cauza unor complicaÈii la plămâni.</p>
<h4> „<em>Femeia cafenie”</em></h4>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1530" height="861" data-videoid="uTZkaJUSwII" title="Femeia cafenie Constant Tonegaru"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=uTZkaJUSwII"><img src="https://i.ytimg.com/vi/uTZkaJUSwII/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Femeia cafenie Constant Tonegaru"></a></amp-youtube></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>„Femeia pe care la Brăila am iubit-o</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>într-o cameră de hotel</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>purta pantofi verzi din piele de Èarpe</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Èi avea nasul turtit. Era o mulatră.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Cum venise aici, habar n-am.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>părinÈii, bunicii purtaseră poate odată</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>în nări un inel.</em></span></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Gura îi era ca o ventuză.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Sânii fierbinÈi ca niÈte pâini.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Ochii tulburi.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Îmi era trupul claviatură pentru dânsa.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Numai mâinile îi erau reci,</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>reci de gheaÈă</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Èi degetele cu vârfuri rotunde</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>alunecau pe mine ca boabe de struguri.</em></span></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Îmi Èoptea:</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>&#8211; La Peru mi-a fost amant un spaniol.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>La Santa Clava avea plantaÈii de zahăr.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Un altul cu favoriÈi în U.S.A.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>cincizeci de puÈuri cu petrol la Smakover,</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>dar amorul pentru pielea mea cafenie</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>s-a lichidat cu două destupări de pistol.</em></span></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Am iubit la Brăila o mulatră.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>M-a iubit?&#8230;M-a minÈit?</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Vedea &#8211; cine Ètie &#8211; în mine un altul?</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Avea sâni fierbinÈi Èi mâini reci de gheaÈă.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Era prin noiembrie. Pe Dunăre dospea ceaÈă.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>În port la lumini de fanare</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>robii descărcau un vapor de lignit.”</em></span></p>
<p><strong>Constant Tonegaru</strong> fost „recuperat” ca poet după RevoluÈia din 1989, în mare parte datorită prietenilor săi, Chimet, Chihaia Èi Barbu Cioculescu. Biografia lui Tonegaru este un simbol al sorÈii întregii sale generaÈii, decimată de persecuÈia comunistă.</p>
<h4>Pe atunci eroismul mai putea avea un sens</h4>
<p>„<em>Candid şi naiv, entuziast şi credul, gata să slujească până la ultimul sacrificiu, cu seninătate zâmbitoare, unei idei, unei convingeri, unei credinţe, unui ideal. Era ca tonus vital şi moral, cel mai plin de tinereţe dintre noi, căci tinereţea, în esenţa naturii sale, însemna dăruire totală faţă de un ideal, cu intensitate emotivă şi lansarea într-o aventură nobilă, eroică – pe atunci eroismul mai putea avea un sens.”, </em>spune despre el educatorul, eseistul Èi poetul Teohar Mihadaş.</p>
<p>foto <a href="http://tumblr.com">tumblr.com</a></p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#108;&#117;&#109;&#105;n&#105;t&#097;&#046;&#103;i&#117;rg&#105;u&#046;a&#064;gma&#105;&#108;.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
I s-a sucit vrejul – Constant Tonegaru
