Harry Belafonte și puterea socială a muzicii – „Day-O”

Numele lui Harry Belafonte, unul dintre cei mai cunoscuți interpreți pop de origine jamaicană, este strâns legat de piesa-emblemă The Banana Boat Song. Sunetul specific numit «Calypso», originar din Trinidad Tobago, a prezentat americanilor cultura bogată și vibrantă a insulelor din arhipelagul Caraibe. Din punct de vedere muzical stilul Calypso este unul jucăuș și familiar și are la bază ritmul format din trei bătăi (două lungi, urmate de una scurtă).

• Belafonte a preluat moștenirea culturală a insulei natale

Deși este născut în Harlem (New York), părinții erau de origine insulari din Caraibe. Tatăl său era din insula Martinica, de influență franceză, iar mama din Jamaica. Pe când avea opt ani, a plecat din Statele Unite pentru a locui cu mama sa, aceasta întorcându-se în Jamaica natală. Crescând acolo, a învățat să aprecieze munca grea și optimismul locuitorilor de pe insulă.

A debutat ca actor de teatru și cântăreț de jazz, dar la începutul anilor ’50 a devenit interesat de muzica indigenă și mai ales de ideea ca un cântec popular să devină un motor al unei schimbări sociale reale.

• „The Banana Boat Song” a fost la origine un cântec despre munca din Jamaica

Cântecul popular „The Banana Boat Song” își are cel mai probabil originea la începutul secolului al XX-lea când a crescut comerțul cu banane din Jamaica. A fost creat spontan și cântat de muncitorii care încărcau banane în vapoarele din porturi. Docherii munceau de obicei noaptea pentru a evita arșița zilei. Când se crăpa de ziuă știau că vine «boss-ul» să le preia încărcătura ca să poată pleca acasă.

• Versurile piesei au fost rescrise pentru Belafonte în 1955

Textierii Irving Burgie (originar din insula Barbados) și William Attaway au rescris versurile piesei. Publicul a îndrăgit sunetul atrăgător și optimist. Belafonte a înregistrat piesa în 1956 pe albumul „Calypso.” Asupra copertei discului ce cuprindea piesa, au fost mai multe variante. Una propunea o fotografie a lui Belafonte cu un mănunchi mare de banane pe cap, desculț, cu o grimasă care-i dezvelea dinții albi și care părea să spună: „Veniți în insule!”

 

• Belafonte a fost mândru de impactul pe care l-a avut piesa

Într-un interviu a afirmat că este mândru că The Banana Boat Song a ajutat la schimbarea opticii pe care majoritatea americanilor o aveau asupra locuitorilor din Caraibe. În anii ’50, imaginea despre jamaicani era aceea a unor vagabonzi leneși, consumatori de rom. Tonul muzicii lui Belafonte i-a pus pe jamaicani într-o lumină diferită. Îi prezenta pe muncitori trudind întreaga noapte, câștigând puțin pe plantațiile de banane deținute de cei bogați.

• „The Banana Boat Song” a inaugurat mania muzicii Calypso

După lansarea piesei The Banana Boat Song, industria muzicală din Statele Unite a aflat de stilul Calypso. O vreme acest gen muzical a devenit mai popular decât genul pop și aproape fiecare interpret important a lansat o piesă similară. Multe spectacole de varietăți și cluburi de noapte au preluat sunetul specific insular. Dar Belafonte avea ceva ce nu aveau ceilalți … o moștenire autentic jamaicană.

În ansamblu piesa pare o chemare la rugăciune. Refrenul „Se crapă de ziuă și vreau să merg acasă” intonat de cor este aplicabil la infinit, indiferent care ar fi „banana” în sensul metaforic. Acest vers repetat este o pledoarie universală pentru libertate. Day-O este plină de bucurie și patos.

În anii ’60 Belafonte s-a implicat activ în mișcarea pentru drepturile civile ale populației de culoare din Statele Unite ca și consilier, confident și finanțator al lui Martin Luther King. În următorii cincizeci de ani, activismul său s-a extins: a fost unul dintre organizatorii proiectului muzical colectiv „We are the World” din 1985, s-a implicat în lupta împotriva virusului HIV din Africa, abolirea armelor nucleare, educație, sfârșitul politicii de apartheid și altele.

„Am găsit puterea în cântece de protest, tristețe și speranță” – mărturisea artistul.

În 2017, cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani a fost lansată o antologie a pieselor sale intitulată „Moștenirea culturală a lui Harry Belafonte: Când culorile se reunesc.” Este o frumoasă colecție ce reiterează vitalitatea muzicii lui Belafonte.