<p>Da, la asta mă gândesc cu fiecare pas pe care-l fac în toate zilele mele, de când mă dau jos din pat dimineaÈa Èi până revin seara la culcuÈ. Mă gândesc cum să găsesc mereu puterea, voinÈa, motivaÈia ca să pot să am grijă de mine în primul rând Èi apoi de tot ce se află în jurul meu, într-o ordine piramidală corectă: suflete, natură sau obiecte, unde baza sunt eu. A-Èi da Èie prioritatea zero, nu este egoism, infatuare sau nepăsare, au spus-o alÈii, aÈa simt Èi eu.</p>
<p>Este doar siguranÈa că poÈi să (te) împarÈi, arătând concret că-Èi pasă. Una este să-i spui cuiva, “îmi pare rău ca treci prin asta” Èi alta este fii dispus să spui “prezent” atunci când te strigă. Vorba bună ajută, mângâie, iar fapta bună face minuni, te ridică efectiv de jos. Grija asta nu se referă la renunÈarea de sine în folosul altora. Aceea este cu totul altceva Èi se numeÈte, cred eu, sacrificiu.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-36135" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/10/248056540_10220130690157540_8328546762356003432_n.jpg" alt="" width="1440" height="1800">Dar e off-topic Èi oricum, din categoria celor puÈini capabili de acest gest, poate se regăsesc totuÈi alÈii, în măsură să povestească. Eu nu consider că m-am sacrificat în vreun fel de-a lungul vieÈii, consider că-mi pasă. Èi văd grija sub forma cea mai firească a bunului simÈ, de la cuvintele folosite ca să alinÈi sau ca să cerÈi cu ele Èi până la modul în care le apeÈi sau le rotunjeÈti ca să te îndepărtezi dintr-un loc, dintr-un suflet, dintr-o casă, dintr-o relaÈie, de la un eveniment, de la un loc de muncă; de la zâmbetul discret Èi gratuit pe care cineva e capabil să-l ofere Èi până la uÈa salonului bolnavului din spital pe care-l caută; de la spălatul pe dinÈi Èi unghiile curate, până la cămaÈa corect călcată, asortată la sacou Èi încălÈămintea lustruită Èi nescâlciată; de la mirosul pielii Èi al părului curat Èi pieptănat Èi până la pasul făcut ferm, sigur Èi cu spatele drept; de la o atingere Èi până la contopirea cu cel iubit; de la antrenamentele sportive Èi până la antrenamentul sufletului când se primeÈte sfânta împărtăÈanie; de la “ce faci, eÈti bine? ai mâncat azi?” până la lumânarea aprinsă înaintea unui mormânt Èi veÈnica lui pomenire.</p>
<p>La toate acestea se adaugă niÈte empatie Èi multă inimă, dacă nu chiar toată, ca să rezulte cealaltă formă superioară de mod de viaÈă a unui om, întruchipată în persoana unui individ căruia îi pasă. Aceasta cred eu că-i grija. Iar dacă grija nu-i <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>, atunci nu vreau să Ètiu ce-i iubirea! Èi, dacă tot sunt în trend cuvintele inventate peste noapte, aÈ putea să le zic, acestor oameni, “păsători”. Dar, cum sună ca naiba, rămân la forma deja consacrată Èi pe înÈelesul tuturor, cunoscută de toÈi, demonstrată din păcate tot de mai puÈini: de om bun! ArăÈi că-Èi pasă, eÈti om bun. Fiind om bun, ai grijă de tine ca să poÈi să porÈi la rândul tău de grijă altora, adică iubeÈte-te ca să-i poÈi iubi pe alÈii.</p>
<p>Altfel doar răneÈti Èi faci rău! Gesturi, mimică, atenÈie, dezvoltare personală, îngrijire corporală, toate acestea înseamnă iubirea aia faţă de tine. Fiindcă doar astfel, poÈi pretinde la fel Èi de la ceilalÈi. Nu poÈi cere ceea ce tu nu poÈi oferi. Este <a href="https://bel-esprit.ro/albert-camus-nu-sunt-filozof/">absurd</a>! Doar fiind astfel, te bucură infinit când întâlneÈti toate acestea într-un alt om, căci te vezi ca într-o oglinda în celălalt, te recunoÈti Èi te regăseÈti. Cum să nu-l iubeÈti, cum? Nu putem fii identici, ca niÈte copii xerox, tocmai de-asta, opuÈii se atrag. Dar baza, caracterele noastre, necesită înălÈimi asemănătoare. Ca să ajungem uÈor unii la ceilalÈi… de-aia!</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>ÈtiÈi că există multe ONG-uri, sau alte forme asociative, care dezvoltă activităÈi similare, sau pur Èi pur Èi simplu acei oameni inimoÈi, care îngrijesc animalele, care efectiv iau un animal din drum, abandonat, alungat, rănit, de multe ori aproape viu, că aproape mort nu-mi place cum sună, pe care, îngrijindu-l, iubindu-l, hrănindu-l, îl transformă total, îi schimbă înfăÈiÈarea, comportamentul, într-un cuvânt, îi redau VIAÈA!</p>
<p>La fel se întâmplă Èi cu oamenii, în momentul în care încap pe mâinile potrivite. Numai că, nu toÈi oamenii se apleacă să ridice alti oameni. Oamenii se ridică tot pe ei, pe furate, adică, călcând pe umerii celorlalÈi, din păcate. Chiar dacă sunt fiinÈe superioare faÈă de necuvântătoare, ei uită e fiecare dată esenÈialul: să le pese! Se îngrijesc de orice altceva care le-ar putea aduce satisfacÈii pe moment, într-o viteza inexplicabilă, uitând că “a fi” produce miracole nu “a avea”.</p>
<p>Omul, are discernământ, Èi, logic, ar trebui să se trezească cu mult înainte de a ajunge în acel moment al abandonului stradal… Oamenii pot abandona alÈi oameni, corect! Însă Dumnezeu n-o va face niciodată. Sunt Èi cei care acolo s-au născut, din nefericire, în stradă. Trist, dar iar m-aÈ abate de la subiect. Unde-i Dumnezeu pentru aceÈti oameni, ne vom întreba?</p>
<p>Dumnezeu a fost, este Èi va fi foarte aproape dacă s-ar fi vrut a fi găsit, însă a fost mereu amânat pentru altădată de predecesorii celor astfel hărăziÈi. Însă, cei care ajung pe drumuri, din proprie nepăsare, nu au nicio scuză. Când ai “pariat” pe tot, când eÈti “vândut” tot, chiar Èi atunci Èi chiar Èi aÈa, încă te mai poÈi salva dacă mai ai un gram de recunoÈtinÈă Èi încă unul de dorinÈă de a te ridica din mocirla propriilor alegeri, greÈite evident.</p>
<p>Buruienile din grădina noastră lăuntrică nu pot fi stârpite decât tot cu “propriile noastre mâini”, adică, cu propria noastră voinÈă. Dar pentru asta, trebuie să dăm jos toată armura aia grea, de aÈa-ziÈi războinici, care atârnă peste noi cu povara ei, ca să ne putem apleca, fiindcă doar aÈa, dezgoliÈi de ignoranÈă, falsitate Èi minciuni, putem fi proprii grădinari, putem coborî adânc în noi, să îndepărtăm pălămida aia spurcată Èi nefolositoare, care îngreunează creÈterea noastră Èi care cu adevrăat ne “dăunează grav sănătăÈii”, mai ales celei mintale.</p>
<p>Acea “iarbă rea”, nu va pieri niciodată din holda noastră, de bună voie, nu. Èi nu doar pentru că se întinde Èi se îndeseÈte mai repede decât apucă să încolÈească seminÈele bune, dar nici nu le mai lasă să rodească pe acestea.</p>
<p>Èi, uite, că-mi vine în minte o comparaÈie, pe care o îndrăgesc, potrivit căreia, “omul este ca spicul de grâu: cel plin are capul plecat, pe când cel gol are freza-n vânt.” Cu alte cuvinte, binele se înfăptuieÈte, nu doar se propovăduieÈte Èi atât. Iar dacă se face, să se facă în liniÈte, nu trebuie dat anunÈ la ziar. Iar dacă nu se poate face, să se tacă. Iar dacă cineva se decide acum Èi pe loc să devină bun, sugerez plecarea pe traseul acesta din punctul lui zero, adică să renunÈe să mai facă răutăÈi gratuite, mai întâi.</p>
<p>Garantez un parcurs extraordinar, cu multe satisfacÈii Èi cu incredibil de multe vederi minunate. Apoi, odată ce-ai devenit om bun, de-acolo de sus, de unde ai ajuns, nu mai ai nimic de făcut decât poze Èi filmuleÈe în care cânÈi, dansezi Èi arăÈi frumosul din tine, pe care să le împărtăÈeÈti apoi Èi altora. Adică ai grijă Èi de tine Èi de alÈii. IubeÈti!
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:m&#111;nic&#097;&#100;ian&#097;_&#118;i&#115;a&#064;ya&#104;oo&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>