<p>Despre <strong><em>Geo Dumitrescu</em></strong> (17 mai 1920 – 28 septembrie 2004) nu s-a scris foarte mult, fiind considerat mai degrabă un poet minor, pe care criticii l-au aÈezat într-un paragraf, cel mult două, la capitolul ”Postmodernism”. Ètim că, împreună cu Ion Caraion, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, a făcut parte din grupul scriitorilor de la <strong>Albatros</strong>, reprezentativ pentru ceea ce se va numi ”generaÈia pierdută” sau ”generaÈia războiului”, care îl va revendica drept lider, datorită atitudinii sale de frondă faÈă de academismul cultivat în acea perioadă. În plus, putem nota câteva ziare la care a colaborat, revista ”Albatros” pe care a fondat-o, colaborări la principalele publicaÈii literare ale vremii, dintre care ”ViaÈa Românească” e cea mai longevivă… AÈadar, recursul la poezie devine obligatoriu pentru a-i contura portretul spiritual Èi a înÈelege esenÈa artei sale literare.</p>
<h3 style="text-align: center;"><strong><span class="text_exposed_show">AÈ putea să arăt cum creÈte iarba</span></strong></h3>
<p style="text-align: center;"><strong><em>E puţin ceea ce spun. Dar pot să spun orice.</em></strong><br />
<strong><em>Cred că pot să spun. Aş putea să arăt</em></strong><br />
<strong><em>cum creşte iarba, cum se-nalţă un zid,<span class="text_exposed_show"><br />
cum se nasc cai de lemn<br />
dintr-o iapă de lemn&#8230; Pot să spun&#8230;<br />
-Eşti dator! mi-au strigat. Spune!<br />
Arată cum răsar stelele,<br />
cum sângerează negru pământul<br />
străpuns până-n neagra-i aortă,<br />
cum umblă gândurile aprinse sub frunţi,<br />
cum mor printre stânci neatinse vulturii,<br />
arată cum coboară din arbori maimuţele<br />
devenind oameni, ca să vâneze<br />
maimuţe prin arbori&#8230;<br />
Eu pot să spun orice, mă simt în stare,<br />
Nu mi-e frică de gânduri, de vorbe.<br />
Dar, uneori, asmuţindu-le în largul<br />
văzduhului, ele se izbesc şi revin ameţite, căzând,<br />
apoi se izbesc, încă o dată, mereu,<br />
ca proastele muşte lipsite<br />
de ochiul adânc al depărtării&#8230;<br />
Deschide fereastra! Dincolo de geam,<br />
se văd spaţii întinse, case şi oameni,<br />
se văd mere legănate pe ramuri,<br />
se văd grădinile mari ale ţării,<br />
ale Pământului,<br />
în care zilnic trebuie să arunc<br />
cu pietre şi vorbe şi pietre, astfel ca,<br />
ridicându-le, să băgaţi de seamă, în fine,<br />
şi florile. Dar trebuie deschisă fereastra.<br />
O, vă jur, credeţi-mă, pot să spun orice.<br />
Dar trebuie deschisă fereastra,<br />
fereastra înţelesurilor adânci,<br />
ce-ar putea să cuprindă<br />
adevărul meu şi pe-al vostru.<br />
Aduceţi-vă aminte mereu, spuneţi mereu:<br />
&#8222;deschide fereastra!&#8221;. Altminteri,<br />
zborul gândurilor va păstra în veci<br />
geometria strâmtă a odăii, tusea scurtă,<br />
astmatică, a caietului cu amintiri,<br />
unghiul închis, cu trei dimensiuni,<br />
în care atât de bine se potrivesc<br />
pânzele păianjenilor&#8230;<br />
* * *<br />
Spuneţi mereu: &#8222;deschide fereastra!&#8221;<br />
&#8222;eşti dator!&#8221; strigaţi. &#8222;Spune!&#8221;<br />
&#8222;Arată cum creşte iarba, cum se-nalţă un zid,<br />
cum se nasc caii de lemn<br />
dintr-o iapă de lemn, cum coboară<br />
din arbori maimuţele, devenind oameni,<br />
ca să vâneze maimuţe prin arbori&#8230;<br />
Spune orice! Poţi!<br />
Eşti în stare să spui! Eşti dator!&#8221;<br />
O, dar deschideţi, deschideţi fereastra!&#8230;”</span></em></strong></p>
<p>Poetul adoptă o mască pentru a coborî în stradă ca peregrin prin lumea căzută în banalitate Èi contingent, pentru că refuză orice contaminare cu imaginarul poetic al antecesorilor săi literari din perioada interbelică. Datele ”realităÈii” ce reconfigurează noua poetică (Èi, desigur, poietica implicită) se grefează pe elementele exterioare care dau substanÈă acestui univers supus schimbărilor abrutizante.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-10135" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/06-poemul-duminica-2.jpg" alt="" width="620" height="976" /></p>
<h3 style="text-align: center;"><strong>Portret</strong></h3>
<p> ;</p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Acum pictez un tablou mare –</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>vreau să-mi fac un autoportret.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Aici o să desenez inima – o gămălie de chibrit,</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>aici, creierul – un aparat sacru Èi concret.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Undeva vor fi neapărat nasul, gura,</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>n-are nici un sens să omit ochii – două semne de întrebare,</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>aici în colÈ o să-mi pictez gândurile –</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>o claie informă de rufe murdare.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Pieptul – o oglindă cu poleiul zgâriat –</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>va lăsa să se vadă interiorul</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>(cu totul neinteresant, indefinitiv),</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>sus, sprâncenele îÈi vor schiÈa zborul.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Două aripi vor fi probabil Èi urechile,</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>fruntea cutată – o scară către infinit,</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>obsesia roÈie a sărutului-mit.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Un ochi atent va mai putea zări, în fine,</em></strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: center;"><strong><em>cicatricea unei găuri în frunte,</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>sau în maldărul recuzitelor inutile,</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>ceva ce ar putea sa semene a ideal sau a munte …</em></strong></p>
<p>În spatele acestei imagini reificate a universului mundan, artistul însuÈi se transformă într-o maÈinărie înzestrată (sau blestemată?) cu eterna aspiraÈie spre absolut, care-i conferă individualitate, ceea ce s-ar putea traduce prin actul eliberator al ”<em>libertăÈii de a atrage cu puÈca</em>” (titlul volumului care l-a consacrat).</p>
<h3 style="text-align: center;"><strong>Ar fi bine s-o uiÈi</strong></h3>
<p class="ps" style="text-align: center;"><em><strong>&#8211; Ar fi bine s-o uiţi! îi spuneam inimii,</strong></em><br />
<em><strong>uit-o, îţi spun! Îi strigam furios,</strong></em><br />
<em><strong>aşază lespezi înalte de linişte în urma ei,</strong></em><br />
<em><strong>uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>&#8211; Uşor de zis! Mi-a răspuns – nicicând</strong></em><br />
<em><strong>n-a fost dat nimănui a uita</strong></em><br />
<em><strong>focul în care piere arzând.</strong></em></p>
<p class="ps" style="text-align: center;"><em><strong>&#8211; Uitaţi-o! le strig ochilor – pentru Dumnezeu,</strong></em><br />
<em><strong>alungaţi-o din lacrimă şi din lumină,</strong></em><br />
<em><strong>uitaţi-o, vă spun!</strong></em><br />
<em><strong>&#8211; Eram nişte cratere stinse, mi-au spus, lumina</strong></em><br />
<em><strong>nu mai găsea drumul spre noi.</strong></em><br />
<em><strong>Ca nişte afumate răni de glonţ,</strong></em><br />
<em><strong>spre lume aţinteam</strong></em><br />
<em><strong>sticloase întrebări încremenite. Doar ea,</strong></em><br />
<em><strong>buzele ei, aburind uşor geamul subţire, uscat,</strong></em><br />
<em><strong>lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea –</strong></em><br />
<em><strong>lumini fierbinţi, în mijlocul cărora</strong></em><br />
<em><strong>tolănită, domneşte.</strong></em><br />
<em><strong>Nu-ncerca, n-ai cum s-o alungi, orb vei rămâne –</strong></em><br />
<em><strong>alungă-ţi ochii, lumina,</strong></em><br />
<em><strong>căci numai o dată cu noi</strong></em><br />
<em><strong>va pleca şi ea de la tine.</strong></em></p>
<p class="ps" style="text-align: center;"><em><strong>&#8211; Uitaţi-o, uitaţi-o! le strig disperat mâinilor,</strong></em><br />
<em><strong>uitaţi-o, voi, ciudate vietăţi electrice,</strong></em><br />
<em><strong>liniştitele mele unelte:</strong></em><br />
<em><strong>de-acum înainte, cuprindeţi văzduhul în braţe,</strong></em><br />
<em><strong>hărăziţi mângâieri doar obrazului pufos</strong></em><br />
<em><strong>al poamelor, al pruncilor,</strong></em><br />
<em><strong>doar întinderii albe a hârtiei,</strong></em><br />
<em><strong>şi rotunjiţi-vă palmele în jurul mărului</strong></em><br />
<em><strong>şi-al portocalei,</strong></em><br />
<em><strong>de-acum înainte, cuprindeţi de mijloc</strong></em><br />
<em><strong>doar arborele din drum, tăcut şi statornic.</strong></em></p>
<p class="ps" style="text-align: center;"><em><strong>&#8211; Uit-o şi tu, îi strig sângelui,</strong></em><br />
<em><strong>întoarce-te acasă, prostule, adună-ţi apele</strong></em><br />
<em><strong>în matca lor veche şi, cântând,</strong></em><br />
<em><strong>lasă unda să-ţi joace în voie</strong></em><br />
<em><strong>pe prundurile multicolore ale vieţii&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>&#8211; Zadarnic, zadarnic! îmi spune</strong></em><br />
<em><strong>n-ai cum să-ntorci, nu mai poţi alege</strong></em><br />
<em><strong>unda grăbită a râului</strong></em><br />
<em><strong>din vânătul val nestatornic al mării</strong></em><br />
<em><strong>în care s-a pierdut fără urmă&#8230;</strong></em></p>
<p class="ps" style="text-align: center;"><em><strong>&#8211; Uit-o! îmi strig disperat mie însumi,</strong></em><br />
<em><strong>fugi, goneşte, scapără-ţi paşii</strong></em><br />
<em><strong>departe spre zare, încotro vezi cu ochii,</strong></em><br />
<em><strong>fugi, nu te mai uita în urmă,</strong></em><br />
<em><strong>azvârle peste umăr pieptenele:</strong></em><br />
<em><strong>dese păduri înalte s-or aşterne</strong></em><br />
<em><strong>între tine şi ea!</strong></em><br />
<em><strong>fugi, azvârle oglinda: lacul întins,</strong></em><br />
<em><strong>cu nemărginirea-i de ape, va îneca</strong></em><br />
<em><strong>amintirea ei&#8230;</strong></em></p>
<p class="ps" style="text-align: center;"><em><strong>Fug, alerg&#8230; Zadarnic alerg, o, zadarnic:</strong></em><br />
<em><strong>oglinda umedă a lacului </strong></em><br />
<em><strong>cu ochii ei calzi, luminoşi, mă priveşte,</strong></em><br />
<em><strong>iar şoapta pădurii adânci mă tot cheamă</strong></em><br />
<em><strong>cu glasul, cu vorbele ei,</strong></em><br />
<em><strong>şi toţi arborii, arborii dragi, spre mine întind</strong></em><br />
<em><strong>o, arborii mereu spre mine întind </strong></em><br />
<em><strong>braţele ei.</strong></em></p>
<p>În final, recuperarea conÈtiinÈei de sine înseamnă ”o piatră de hotar” între existenÈa biologică Èi cea artistică, superioară prin detaÈarea de arhetip.</p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Dar am rămas aşa cum scrie-n carte –</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>priviţi-mă, si-o să vedeţi uşor</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>că nu-s asemeni nimănui în parte,</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>deşi,-ntr-un fel, vă semăn tuturor.</em></strong></p>
<p><em>(”<strong>InscripÈie pe piatra de hotar</strong></em><em>”</em><em>)</em></p>
<p><strong> CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/marin-preda-ce-inseamna-tradarea/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Marin Preda &#8211; Ce înseamnă trădarea&#8230;</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:con&#099;&#117;&#114;&#115;&#114;adust&#097;nca&#064;&#121;ah&#111;&#111;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>