Francine Faure și Albert Camus. Despre amor și gelozie

Francine Faure și Albert Camus. Despre amor și gelozie

Francine Faure, a doua soție a filosofului francez Albert Camus, s-a născut la data de 6 decembrie 1914 în Oran (Algeria). Aceasta a fost o pianistă de origine franceză, specializată pe opera lui Bach, și profesoară de matematică.

Francine, provenientă dintr-o familie din clasa muncitoare, avea o figură maternă puternică, dominantă, conform biografului lui Camus, Olivier Todd. Tatăl ei a murit în Primul Război Mondial la Marne, la fel ca tatăl lui Albert Camus. Fiica lui Fernand Martial François Faure și a Mariei-Fernande Charlotte Faure, l-a întâlnit pe cel care urma să-i fie soț în anul 1937, la Algiers.

Francine Faure și Albert Camus s-au căsătorit la Lyon, la data de 3 decembrie 1940.

Filosoful existențialist era cel puțin sceptic în privința interpretării clasice a mariajului. Cu toate acestea, cei doi au avut gemeni, pe Catherine și Jean Camus, născuți la Paris, după eliberarea orașului, în 5 septembrie 1945. Francine s-a mutat la Paris cu soțul ei, după doi ani în care aceștia au fost despărțiți, întrucât „rebelul filosofiei” s-a alăturat rezistenței franceze, acest timp fiind petrecut de soția sa în Algeria.

Francine, spre deosebire de alte femei din viața filosofului, avea un amestec de frumusețe fizică remarcabilă, discreție și delicatețe. De asemenea, potrivit descrierii lui Camus, aceasta avea coeur droit, adică inima pură. Aceste calități, însă, au fost umbrite de o fragilitate care i-a amărât existența, fie ea înnăscută și hrănită de gelozie și alte inconveniențe sau dobândită în timp, într-un crescendo și descrescendo de evenimente marcante: fiind diagnosticată cu depresie, a fost internată.

Psihiatria având o aplicabilitate nu de puține ori barbară și abuzivă în acele timpuri, în terapia Francinei au stat la bază adesea electroșocurile și insulina. Francine a încercat să se arunce de la balcon, nu se știe dacă din dorința de a evada din spital sau dintr-o tentativă de suicid. Cu toate acestea, infidelitățile soțului ei au cântărit greu în manifestarea dezechilibrului psihic al pianistei, în special în aventura cu actrița Maria Casares.

La scurt timp după ce i s-a acordat Premiul Nobel, Albert Camus relatează într-o scrisoare către verișoara Francinei, Nicole Chaperon, cât de înduioșat a fost de generozitatea soției sale, care l-a iertat și pe care nu a încetat niciodată să o iubească, în ciuda firii capricioase a filosofului.

Francine Faure s-a stins din viață la data de 24 decembrie 1979 și a fost înmormântată alături de Albert Camus la Lourmarin.

Citește și: Mari iubiri: Albert Camus și actrița Maria Casares