apăsat, în călcâi, de
marile treceri
Cu flacăra de la
două gutui
îmi pârjolești ziua,
iar noaptea mă bântui.
De-am fost credulă ieri,
azi mă seduci c-un
vag suspin, trecut
leneș prin nucii
uituci…
Câte nu faci
când în aur
te tăvălești și mă-ndupleci
cu palme zdrobite de struguri
Cum știi tu să minți
și să mângâi
cu frigul,
vântului dulce-amărui
să mă dai și flăcării
de la două gutui
foto tumblr.com
Citește și Contururi de-octombrie
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.