
<p>”<em>For all those born beneath an angry star / Lest we forget how fragile we are…</em>” – „Pentru toÈi cei născuÈi sub o stea potrivnică/ Să nu uităm cumva cât de fragili suntem…”<br /><br />(Sting – ”Fragile”)</p> 
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1530" height="861" data-videoid="lB6a-iD6ZOY" title="Sting - Fragile"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=lB6a-iD6ZOY"><img src="https://i.ytimg.com/vi/lB6a-iD6ZOY/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Sting - Fragile"></a></amp-youtube></p> 
<p><strong>Ne imaginăm viaÈa ca o continuă călătorie.</strong><br />O exprimăm metaforic prin diverse mijloace de transport, purtăm cu noi experienÈe în bagaje multe sau puÈine, anoste sau viu colorate. Ne-am obiÈnuit să-i vedem pe ceilalÈi drept parteneri sau însoÈitori în călătoria noastră. Dar poate ar trebui să ne imaginăm că suntem cu toÈii locuri, spaÈii sau doar puncte. Infinit de stabile. Lumi în Lume schimbând impresii despre vreme Èi vremuri. Ale noastre Èi ale celorlalÈi, la care, vrând-nevrând, ne raportăm într-o încercare disperată de a ne înÈelege pe noi Èi de a ne pune în acord cu mersul Universului mare, singurul care se miÈcă. Un „trial” provocator rămas veÈnic în acelaÈi stadiu de început.</p> 
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-25246" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/07/19756652_1730799280282169_3340204116768179413_n.jpg" alt="" width="564" height="848" /><br /><br /><strong>Fiecare dintre noi e o poveste.</strong><br />GreÈim teribil să credem că există suflete fără o poveste.<br />Se întâmplă aÈa doar atunci când nu vrem să citim povestea spusă fără glas, nu ne leagă nimic de sufletul altcuiva, suntem concentraÈi doar asupra noastră. Èi uităm sau refuzăm să privim în jur, începând sintaxa întotdeauna cu „eu”, fără ca, măcar printre părÈile secundare, să le folosim din când în când pe „tu”, „te”, „pe/ la/ despre/ de/ cu tine”, „el/ ea/ ei”… etc. Frazăm, citim, ascultăm doar poveÈtile proprii. Suntem unilaterali, egocentrici.<br /><br /><strong>Nimeni nu călătoreÈte nicăieri.</strong><br />Partenerii de drum sunt doar o iluzie. Fiecare este într-o lume a lui proprie, fiinÈând simultan cu alte lumi la fel de înscrise în individual… toate plutind într-un univers larg, în care este respectată regula decisivă a limitării interacÈiunii. Deseori, suntem atât de răniÈi, speriaÈi, dezamăgiÈi, încât nu mai lăsăm pe nimeni în povestea noastră. Respingem, dispreÈuim, ignorăm. Trăim falsa iluzie că în felul acesta viaÈa ne e mai uÈoară. Rezultatul ? Pare că ne doare mai puÈin. De fapt, durerea e înmulÈit mai mare. InteracÈionăm până la un punct când simÈim că înveliÈul fragil Èi transparent ca o coajă de ou, care ne dezvăluie aÈezaÈi în lumină, riscă să fie străpuns. Èi atunci, din instinct de conservare, ni-l consolidăm, îmbrăcându-ne microuniversul într-o carapace, în care ne retragem înspăimântaÈi că tainele ne-ar fi lesne spulberate. La adăpostul ei, ne apărăm atacând.<br /><br /><strong>Alungăm universurile vecine.</strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>
 
<p>Le înstrăinăm, când nici nu le-am cunoscut. FiinÈa noastră ultimă rămâne apanajul bravurii noastre. Scop Èi mijloc. Ne credem victorioÈi. Cu o supremă sforÈare de indiferenÈă, întoarcem privirile, ne uităm în lumină spre alte miezuri de lumi de sub coji transparente. Ne apropiem de ele încât duritatea carapacei noastre riscă să le pulverizeze ameninÈător, iar ele, urmând regula universului mare, îÈi cicatrizează fisurile, reale sau presupuse, Èi se metamorfozează până la a ne respinge.<br /><br /><strong>De ce trebuie ca viaÈa să fie gândită mereu în termenii miÈcării?</strong>!</p> 
<p>De ce să fim puncte alergând între început Èi sfârÈit, când timpul ne trăieÈte pe noi Èi nu invers?! Căci suntem locuri Èi spaÈii făcute anume pentru necunoaÈterea din noi. Din când în când, îi lăsăm să intre în anticamera sufletului pe străinii care ne zidesc pe dinafară universul Èi care, la fel ca Èi noi, se caută continuu Èi nu se regăsesc pe sine, pe noi nici atât. Numai aparent ne miÈcăm într-un univers în care, din voinÈa oarbă de a fi pur Èi simplu, punem bariere, ne însingurăm Èi ne inoculăm cu gândul respingerii celuilalt. Uităm că a fi vulnerabil nu are nimic ruÈinos, nu e o slăbiciune.<br /><br /><strong>Omul e frumos tocmai prin asta. Prin fragilitate.</strong><br />Aleg să fiu o poveste cu de toate: cu frumuseÈea ivită din tot ce mi s-a împotrivit în viaÈă, din greutăÈi Èi obstacole, care m-au îngenuncheat sau scufundat; cu blândeÈea Èi bunătatea, pe care doar anii Èi oamenii mi le-au arătat, luându-mă de mână în poveÈtile lor, fără teama că lumina sau întunericul din ei m-ar alunga, care m-au învăÈat să păÈesc cu graÈie, m-au dojenit Èi, mai presus de orice, m-au iubit, eu fiindu-le lumină sau întuneric, după vreme Èi vremuri. #ain<br /><br /></p> 
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/incotro-fugi-surioara/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Încotro fugi, surioară??</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Anda Nacu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/3ab5150b604378103585e556fdb017ef29fcf794314427b697a09efddbb0557d?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/3ab5150b604378103585e556fdb017ef29fcf794314427b697a09efddbb0557d?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/anda-nacu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Anda Nacu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Aleg să fiu o poveste cu de toate: cu frumuseÈea ivită din tot ce mi s-a împotrivit în viaÈă, din greutăÈi Èi obstacole, care m-au îngenuncheat sau scufundat; cu blândeÈea Èi bunătatea, pe care doar anii Èi oamenii mi le-au arătat, luându-mă de mână în poveÈtile lor, fără teama că lumina sau întunericul din ei m-ar alunga, care m-au învăÈat să păÈesc cu graÈie, m-au dojenit Èi, mai presus de orice, m-au iubit, eu fiindu-le lumină sau întuneric, după vreme Èi vremuri. #ain</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#097;n&#100;an&#064;y&#097;ho&#111;&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>