<h2 style="text-align: center;">Tutungeria</h2>
<p style="text-align: center;">Fernando Pessoa</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-5023" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/753b0481871d943445890aa4dec0ae9e.jpg" alt="" width="500" height="714" /></p>
<p style="text-align: center;"><span class="_4yxo"><em><strong>Nu sunt nimic.</strong></em><br />
<em><strong>Nu voi fi niciodată nimic.</strong></em><br />
<em><strong>Nu pot să vreau să fiu nimic.</strong></em><br />
<em><strong>În rest, strâng în mine toate visurile lumii.</strong></em><br />
<em><strong>Ferestre ale odăii mele,</strong></em><br />
<em><strong>Ale odăii unuia dintre milioanele de inşi din această lume despre care nimeni</strong></em><br />
<em><strong>nu ştie cine este</strong></em><br />
<em><strong>(Iar dacă ar şti cine este, ce anume ar şti?),</strong></em><br />
<em><strong>Voi daţi spre misterul unei străzi cu un permanent du-te-vino de oameni,</strong></em><br />
<em><strong>Spre o stradă inaccesibilă tuturor gândurilor,</strong></em><br />
<em><strong>Reală, imposibil de reală, evidentă, atât de evidentă încât nu o poţi cunoaşte,</strong></em><br />
<em><strong>Cu misterul lucrurilor aflat sub pietre şi sub fiinţe,</strong></em><br />
<em><strong>Cu moartea ce întinde mucegaiul pe ziduri şi albeşte pletele oamenilor,</strong></em><br />
<em><strong>Cu Destinul ce mână carul totului pe drumul nimicului.</strong></em><br />
<em><strong>Astăzi mă dau învins, de parcă aş fi aflat adevărul.</strong></em><br />
<em><strong>Astăzi sunt lucid, ca un muribund,</strong></em><br />
<em><strong>Iar cu lucrurile nu aş mai împărţi altă fraternitate</strong></em><br />
<em><strong>Decât o despărţire, iar casa şi această parte a străzii</strong></em><br />
<em><strong>Ar deveni un şir de vagoane de tren, iar semnalul de plecare</strong></em><br />
<em><strong>L-ar da un şuierat din lăuntrul ţestei mele,</strong></em><br />
<em><strong>Cu un zvâcnet al nervilor mei şi un scrâşnet în oasele mele.</strong></em><br />
<em><strong>Rămân azi perplex, asemeni cuiva care a meditat şi a aflat, iar apoi a uitat.</strong></em><br />
<em><strong>Mă împart astăzi între fidelitatea pe care o datorez</strong></em><br />
<em><strong>Tutungeriei de peste drum, ca lucru real în exterior,</strong></em><br />
<em><strong>Şi senzaţia că totul e vis, ca lucru real în interior.</strong></em><br />
<em><strong>Am ratat totul.</strong></em><br />
<em><strong>Dar cum nu aveam mari ambiţii, poate că totul era nimic.</strong></em><br />
<em><strong>Educaţia ce mi s-a dat</strong></em><br />
<em><strong>Am gonit-o pe fereastra din spatele casei.</strong></em><br />
<em><strong>Am fugit la ţară croind planuri măreţe.</strong></em><br />
<em><strong>Doar că acolo n-am găsit decât iarbă şi copaci,</strong></em><br />
<em><strong>Iar când dădeam de oameni, ei erau ca toţi ceilalţi.</strong></em><br />
<em><strong>Acum plec de la fereastră, mă aşez pe un scaun. La ce să mă mai gândesc?</strong></em><br />
<em><strong>Ce ştiu eu despre ceea ce voi fi, eu care nu ştiu nici cine sunt?</strong></em><br />
<em><strong>Voi fi cel la care mă gândesc? Dar mă gândesc să fiu în atâtea feluri!</strong></em><br />
<em><strong>Şi nenumăraţi alţii gândesc să devină acelaşi lucru, încât ar fi imposibil</strong></em><br />
<em><strong>să fie atâţia!</strong></em><br />
<em><strong>Geniu? În această clipă</strong></em><br />
<em><strong>O sută de mii de creiere visează să fie ca mine genii,</strong></em><br />
<em><strong>Iar istoria nu-l va reţine, cine ştie?, poate pe nici unul,</strong></em><br />
<em><strong>Şi numai fum se va alege din atâtea cuceriri viitoare.</strong></em><br />
<em><strong>Nu, nu cred în mine.</strong></em><br />
<em><strong>În toate ospiciile există atâţia nebuni care au atâtea certitudini!</strong></em><br />
<em><strong>Iar eu, care n-am nici o certitudine, sunt eu oare mai cert sau mai puţin cert?</strong></em><br />
<em><strong>Nu, nici în mine&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>În câte mansarde şi ne-mansarde pe lumea asta</strong></em><br />
<em><strong>Nu există, acum, tot soiul de genii-pentru-ei-înşişi care visează?</strong></em><br />
<em><strong>Câte aspiraţii înalte şi nobile şi lucide &#8211;</strong></em><br />
<em><strong>Da, cu adevărat înalte şi nobile şi lucide -,</strong></em><br />
<em><strong>Şi cine ştie, poate că realizabile,</strong></em><br />
<em><strong>Nu vor vedea nicicând lumina soarelui real, nici nu vor găsi la cineva ascultare?</strong></em><br />
<em><strong>Lumea e făcută pentru cel născut să o cucerească,</strong></em><br />
<em><strong>Şi nu pentru cel care visează că o poate cuceri, chiar de are dreptate.</strong></em><br />
<em><strong>Am visat mai mult decât a făcut Napoleon vreodată.</strong></em><br />
<em><strong>La pieptul meu ipotetic am strâns mai multă umanitate decât Cristos.</strong></em><br />
<em><strong>Am elaborat în taină sisteme filozofice pe care nici un Kant nu le-a scris.</strong></em><br />
<em><strong>Dar eu sunt, şi probabil am să rămân aşa pentru totdeauna, omul de la mansardă,</strong></em><br />
<em><strong>Chiar dacă nu locuieşte acolo;</strong></em><br />
<em><strong>Totdeauna voi fi cel nenăscut pentru aşa ceva;</strong></em><br />
<em><strong>Totdeauna voi fi numai cineva cu multe calităţi;</strong></em><br />
<em><strong>Totdeauna cel care aştepta dinaintea unui perete fără uşă să i se deschidă,</strong></em><br />
<em><strong>Cel care cânta cântecul Infinitului într-un coteţ de găini,</strong></em><br />
<em><strong>Şi auzea vocea lui Dumnezeu din adâncul unui puţ astupat.</strong></em><br />
<em><strong>Oare să cred în mine? Nu, nu mai mult decât în tot restul.</strong></em><br />
<em><strong>Fie ca Natura să-şi verse peste căpăţâna mea înfierbântată</strong></em><br />
<em><strong>Dogoarea soarelui, ploaia şi vântul ce-mi răvăşeşte părul,</strong></em><br />
<em><strong>În rest, fie ce-o fi, dacă va fi să fie, sau să nu fie.</strong></em><br />
<em><strong>Sclavi cardiaci ai stelelor,</strong></em><br />
<em><strong>Am cucerit lumea întreagă înainte să ne săltăm din aşternut;</strong></em><br />
<em><strong>Însă ne trezim şi constatăm că ea este opacă,</strong></em><br />
<em><strong>Ne ridicăm şi iată că aparţine altuia,</strong></em><br />
<em><strong>Ieşim din casă şi vedem că este întreg pământul,</strong></em><br />
<em><strong>Plus sistemul solar şi Calea Lactee şi Indefinitul.</strong></em><br />
<em><strong>(Tu mănânci ciocolată, puştoaico;</strong></em><br />
<em><strong>Mănânc-o!</strong></em><br />
<em><strong>Ai să ajungi să vezi că nu există pe lume altă metafizică decât ciocolata.</strong></em><br />
<em><strong>Şi că toate religiile nu te învaţă mai mult decât patiseria.</strong></em><br />
<em><strong>Mănâncă, micuţa mea murdară, mănâncă!</strong></em><br />
<em><strong>Ce n-aş da să pot eu mânca ciocolată cu tot atâta autenticitate!</strong></em><br />
<em><strong>Însă eu sunt din cei care gândesc şi, desfăcând hârtia argintată,</strong></em><br />
<em><strong>Arunc totul pe jos, cum am făcut şi cu viaţa mea.)</strong></em><br />
<em><strong>Doar că din amărăciunea unui destin neîmplinit cel puţin rămâne</strong></em><br />
<em><strong>Rapida caligrafie a versurilor de faţă,</strong></em><br />
<em><strong>Portic dând spre Imposibil.</strong></em><br />
<em><strong>Cel puţin mă tratez pe mine însumi cu un dispreţ fără lacrimi,</strong></em><br />
<em><strong>Nobil măcar prin gestul larg cu care arunc,</strong></em><br />
<em><strong>Fără să fi făcut o listă, rufăria murdară care sunt eu, în curgerea lucrurilor,</strong></em><br />
<em><strong>Şi rămân încuiat în casă fără cămaşă.</strong></em><br />
<em><strong>(Tu, consolatoareo, inexistentă şi tocmai prin asta consolatoare,</strong></em><br />
<em><strong>Zeiţă elină concepută ca o statuie vie,</strong></em><br />
<em><strong>Patriciană din Roma, imposibil de nobilă şi nefastă,</strong></em><br />
<em><strong>Prinţesă a trubadurilor, extrem de graţioasă şi colorată,</strong></em><br />
<em><strong>Sau marchiză din veacul al optsprezecelea, decoltată şi arogantă,</strong></em><br />
<em><strong>Sau cocotă celebră pe vremea taţilor noştri,</strong></em><br />
<em><strong>Şi nu mai ştiu ce din categoria modernă &#8211; nici nu-mi imaginez ce anume -,</strong></em><br />
<em><strong>Fii toate astea, oricare dintre ele, şi inspiră-mă dacă poţi inspira!</strong></em><br />
<em><strong>Sufletul meu e o găleată răsturnată.</strong></em><br />
<em><strong>Precum cei ce invocă spiritele, invocă spiritele, mă invoc</strong></em><br />
<em><strong>Pe mine însumi şi nu găsesc nimic.</strong></em><br />
<em><strong>Mă îndrept din nou spre fereastră şi văd strada cât se poate de clar.</strong></em><br />
<em><strong>Văd magazinele, trotuarele, văd maşinile care trec,</strong></em><br />
<em><strong>Văd fiinţe vii şi îmbrăcate care se intersectează,</strong></em><br />
<em><strong>Văd şi câinii care şi ei există,</strong></em><br />
<em><strong>Iar toate acestea mă apasă ca o condamnare la surghiun,</strong></em><br />
<em><strong>Şi toate îmi sunt străine, cum îmi este de altfel totul.)</strong></em><br />
<em><strong>Am trăit, studiat, iubit şi chiar am crezut,</strong></em><br />
<em><strong>Dar azi nu e cerşetor pe care să nu-l invidiez că nu sunt eu el.</strong></em><br />
<em><strong>Îi văd fiecăruia zdrenţele şi plăgile şi minciuna,</strong></em><br />
<em><strong>Şi mă gândesc: poate niciodată n-ai trăit, nici studiat, nici iubit,</strong></em><br />
<em><strong>şi nici n-ai crezut</strong></em><br />
<em><strong>(Căci e posibil să faci realitate din toate astea fără să faci nimic din ele);</strong></em><br />
<em><strong>Poate abia dacă ai existat, ca o şopârlă căreia i-au tăiat coada,</strong></em><br />
<em><strong>Iar din şopârlă acum numai această coadă tăiată continuă să se zbată.</strong></em><br />
<em><strong>Am făcut din mine numai ceea ce n-aş fi ştiut,</strong></em><br />
<em><strong>Iar ceea ce puteam să fac cu mine n-am făcut.</strong></em><br />
<em><strong>Costumul de bal mascat pe care l-am îmbrăcat nu era cel potrivit.</strong></em><br />
<em><strong>Imediat am fost luat drept altul, n-am dezminţit, iar acum sunt pierdut.</strong></em><br />
<em><strong>Când am vrut să-mi scot masca,</strong></em><br />
<em><strong>Ea mi se lipise de obraz.</strong></em><br />
<em><strong>Când am tras de ea şi m-am văzut în oglindă,</strong></em><br />
<em><strong>Deja eram bătrân.</strong></em><br />
<em><strong>Eram beat, nu mai ştiam cum să-mi pun din nou costumul pe care</strong></em><br />
<em><strong>nu-l scosesem.</strong></em><br />
<em><strong>Mi-am zvârlit masca şi m-am culcat în vestiar</strong></em><br />
<em><strong>Ca un câine tolerat de administraţie</strong></em><br />
<em><strong>Pentru caracterul lui inofensiv,</strong></em><br />
<em><strong>Iar acum voi scrie această poveste spre a dovedi cât sunt de sublim.</strong></em><br />
<em><strong>Esenţă muzicală a versurilor mele inutile,</strong></em><br />
<em><strong>Ce-aş mai vrea să te găsesc ca pe un lucru făcut de mine,</strong></em><br />
<em><strong>În loc să stau peste drum de Tutungeria de peste drum,</strong></em><br />
<em><strong>Frământând cu picioarele conştiinţa de a fi existent</strong></em><br />
<em><strong>Ca pe un covor de care se împiedică un beţiv</strong></em><br />
<em><strong>Sau ca pe o rogojină furată de ţigani, ce nu merita doi bani.</strong></em><br />
<em><strong>Iată că Patronul Tutungeriei a ieşit în uşă şi a rămas acolo.</strong></em><br />
<em><strong>Îl privesc cu disconfortul dat de poziţia capului meu răsucit</strong></em><br />
<em><strong>Şi cu disconfortul sufletului care nu prea înţelege.</strong></em><br />
<em><strong>De murit, şi el şi eu vom muri.</strong></em><br />
<em><strong>El va lăsa în urma lui firma, eu &#8211; câteva versuri.</strong></em><br />
<em><strong>După o vreme, va muri şi firma, vor muri şi versurile mele.</strong></em><br />
<em><strong>Ceva mai târziu va muri şi strada pe care se afla respectiva firmă,</strong></em><br />
<em><strong>Precum şi limba în care au fost scrise versurile.</strong></em><br />
<em><strong>Va muri apoi şi această planetă rotitoare unde s-au întâmplat toate astea.</strong></em><br />
<em><strong>Iar pe alţi sateliţi din alte sisteme ceva asemănător oamenilor</strong></em><br />
<em><strong>Va continua să producă ceva asemănător cu versurile şi să trăiască sub lucruri</strong></em><br />
<em><strong>asemănătoare cu firmele,</strong></em><br />
<em><strong>Totdeauna un lucru în faţa celuilalt,</strong></em><br />
<em><strong>Totdeauna la fel de inutile şi unul şi altul,</strong></em><br />
<em><strong>Totdeauna imposibilul la fel de stupid ca realul,</strong></em><br />
<em><strong>Totdeauna misterul din adânc la fel de evident ca somnul misterului</strong></em><br />
<em><strong>de la suprafaţă,</strong></em><br />
<em><strong>Totdeauna unul sau altul sau nici unul, nici altul.</strong></em><br />
<em><strong>Dar acum a intrat un om în Tutungerie (oare să-şi cumpere tutun?)</strong></em><br />
<em><strong>Iar realitatea plauzibilă mi-a căzut brusc în cap.</strong></em><br />
<em><strong>Mă ridic un pic, dar energic, convins, uman,</strong></em><br />
<em><strong>Şi mă voi decide să scriu aceste versuri în care afirm contrariul.</strong></em><br />
<em><strong>Îmi aprind o ţigară gândindu-mă că le scriu</strong></em><br />
<em><strong>Şi trag din ea eliberarea de toate gândurile.</strong></em><br />
<em><strong>Urmăresc cu privirile fumul cum îţi urmezi drumul pe care ai luat-o,</strong></em><br />
<em><strong>Şi mă bucur, brusc asaltat de sensibilitate şi competenţă,</strong></em><br />
<em><strong>Că m-am eliberat de toate speculaţiile,</strong></em><br />
<em><strong>Şi că metafizica e consecinţa unei proaste dispoziţii.</strong></em><br />
<em><strong>Apoi mă răstorn pe scaun</strong></em><br />
<em><strong>Şi continui să fumez.</strong></em><br />
<em><strong>Cât timp Destinul o să-mi îngăduie, voi continua să fumez.</strong></em><br />
<em><strong>(Dacă m-aş însura cu fata spălătoresei,</strong></em><br />
<em><strong>Poate că aş fi fericit.)</strong></em><br />
<em><strong>Ajuns aici, mă ridic de pe scaun. Mă duc la fereastră.</strong></em><br />
<em><strong>Omul a ieşit din Tutungerie (strecurându-şi mărunţişul în buzunarul</strong></em><br />
<em><strong>de la pantaloni?)</strong></em><br />
<em><strong>Ah, păi îl cunosc: e Esteves cel-fără-de-metafizică.</strong></em><br />
<em><strong>(Patronul Tutungeriei a reapărut la uşă.)</strong></em><br />
<em><strong>Călăuzit parcă de un instinct divin, Esteves şi-a întors capul şi m-a zărit.</strong></em><br />
<em><strong>Mi-a făcut semn cu mâna, iar eu am strigat Salut Esteves! şi universul</strong></em><br />
<em><strong>Mi s-a reconstituit lipsit de ideal şi speranţă, iar Patronul Tutungeriei a surâs.</strong></em></span></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>traducere de Dinu Flămând</p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1333" height="1000" data-videoid="NBQkHTPV_C8" title="Miles Davis - Smoke gets in your eyes"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=NBQkHTPV_C8"><img src="https://i.ytimg.com/vi/NBQkHTPV_C8/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Miles Davis - Smoke gets in your eyes"></a></amp-youtube></p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/fernando-pessoa-eu-ma-simt-diferite-fiinte/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Eu mă simt diferite fiinÈe</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;&#099;on&#099;u&#114;&#115;&#064;&#121;ah&#111;&#111;.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>