Fata asta e ca o cruce pe care să o porți pe piept

”Fata asta e ca o cruce pe care să o porți pe piept” – sunt cuvinte care au ieșit din pieptul unui bărbat.

Era poet, era îndrăgostit și astfel, nemuritor.

Emil Botta (n. 15 septembrie 1911 Adjud – d. 24 iulie 1977 București)

Despre poetul, prozatorul și actorul Emil Botta vibrez astăzi o amintire legată de sentimentele pe care actrița Clody Bertola i le-a stârnit și care, peste atâția ani, a ajuns – grație minunii cuvântului scris cu sângele răsuflării – și la mine.

Glin

Pentru Clody Bertola

Rară ploaie cădea.
Era o ploaie
de o calitate rară, vă spun,
fină, ultra fină,
de o rară transparență,
de un aer ușor trist,
de un imens rafinament.
Glin, glin,
ploaia rară cădea.
Poate cad tot așa
cristalele de
Boemia.
Și ele au acest son cristalin,
glin, glin,
intrând în pământ,
la împărat de pământ,
la
Greul
Pământului.
Și viermii
de o strălucire vâscoasă,
viermii
care au dat de mărul cel bun,
glin, glin
sună a lor cantilenă, vă spun.
Și fulgerul cade așa,
încrucișând sabia.
Și clipa dacă mai trece
ca un soare sumbru
voi asfinți,
vai de mine, mort voi mai fi,
fără amintire, fără istorie,
în castelul meu interior
dezbrăcat de glorie,
în pădurea
dezbrăcată de frunze,
cu palid nimb
în întomnarea iluzorie.
Îmbrăcați pe cei goi,
rătăciți, rătăciți
pe stradela cu numele
de ți se face frig.
Este un sacrilegiu
apariția lor,
a rătăciților
pe zgribulita stradelă
cu schelete calcinate de frig.
Dați-le haine de fier,
dați-le botfori de fier.
Ploaia nu mai sună lin
al său lamento, glin, glin.
Cade acum
o ploaie de fier,
o ploaie monumentală,
ca un uriaș giuvaer. 

Răzbate o intensitate a trării, aproape halucinantă, atât în vers cât și într-o adresare (in)directă: „Nu-ți scrie cineva îndrăgostit de farmecul tău – tinerețele mele – […] Să mă ia dracu, sunt amorezat ca un smintit de tine, Clody scumpa mea. Eu nu voi mai trăi decît pentru tine, Clody scumpa mea. Încolo nu mai am pentru ce să exist.
Scumpă Clody, înțeleg foarte clar că nu mă iubești; e limpede asta. Eu continui totusi să mă topesc de dragul tău și, iată, în clipa cînd scriu, mi se pare că toată viața mea e suspendată aici, într-un moment unic. E straniu că mie experiențele nu mi-au servit la nimic, n-am învățat nimic, n-am primit sau n-am înțeles nici o lecție.
Îmi închipui cît e de penibil, de dificil, de delicat, să scriu cuiva care nu ți-e nici iubit, nici frate, nici prieten, nimic, nimic, nici măcar amant și care ar vrea să cumuleze funcțiile sale.”

Citește și Mai dă-mi