O întânire e mereu mai mult decât o simplă întâlnire și decât este; toate viețile și sufletele strămoșilor își cer birul în înflăcărările noastre. După cum o durere deschide răni anterioare și chiar porțile unor dureri de dincolo de cele cunoscute, și dorința, respectiv plăcerea, sunt punți către altele, mai profunde și mai presus de potențialul momentului în sine. Indiferent ce forțe și forme ar angrena o întâlnire, dacă e una fericită, atunci deschide porți, niciodată nu hrănește sufletul doar cu propriile resurse.