<div dir="auto">
<div id="attachment_42278" style="width: 330px" class="wp-caption alignleft"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/09/290464365_5537324026279232_2034222344862670070_n.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-42278" class="size-thumbnail wp-image-42278" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/09/290464365_5537324026279232_2034222344862670070_n-320x299.jpg" alt="" width="320" height="299" /></a><p id="caption-attachment-42278" class="wp-caption-text">Prof. univ. Ion Ionescu-Bucovu</p></div>
<p>Indianist, istoric al religiilor, filozof, mare savant de anvergură universală, <strong>Mircea Eliade</strong> este un autor complex Èi complet, de anvergura unui Dimitrie Cantemir, o personalitate culturală mare care iubea scrisul Èi o făcea zilnic, fără excepÈie. Se simte plăcerea scrisului în fiecare frază de-a lui pe care o citeÈti, se simte fiorul acela pe care doar cuvântul bine gândit Èi măiestru aÈternut pe pagină Èi-l poate da. Este un adevărat periplu printre gânduri, trăiri Èi sentimente intense orice întâlnire cu operele autorului român.</p>
</div>
<div dir="auto"><strong>Cu el Èi cu Maitreyi</strong> suntem in faÈa unei mari poveÈti de iubire care a fermecat lumea literară a secolul XX! O poveste la intersecÈia a două civilizaÈii – la modă de la o vreme – între un tânăr european, creÈtin, Èi o hindusă.</div>
<div dir="auto"><strong>A fost <a href="https://historia.ro/sectiune/general/povestea-de-amor-dintre-eliade-si-maitreyi-575961.html" target="_blank" rel="noopener">Maitreyi</a> iubirea vieÈii lui Mircea Eliade?</strong> Dar ce a însemnat Eliade pentru Maitreyi !? Povestea a iscat multe controverse Èi a alimentat o legendă. La o vârstă fragedă de 21 de ani, în anul 1928, iarna, Eliade a plecat spre Èara visurilor lui, India, să studieze sanscrita Èi yoga cu mari yoghini Èi profesori. Proaspăt absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, Eliade îl găseÈte în India pe profesorul <strong>Surendranath Dasgupta</strong>, între care, după primele întâlniri, s-a format o legătură strânsă care avea să-l aducă pe român în casa în care locuia şi Maitreyi.</div>
<div dir="auto">În luna ianuarie a anului 1930, Eliade s-a mutat acasă la Dasgupta, unde a cunoscut-o pe fiica cea mare a acestuia: <strong>Maitreyi Devi</strong>. Când a întâlnit-o prima dată, Eliade nu a fost deloc atras de Maitreyi, după cum povesteşte chiar el în romanul ce poartă numele femeii.</div>
<div dir="auto">„<em><strong>Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat şi şi-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată braţul întreg gol şi m-a lovit culoarea pielii:mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară</strong></em>”.</div>
<div dir="auto">Apoi, a început o perioadă în care cei doi îşi petreceau din ce în ce mai mult timp împreună. Mircea Eliade începuse să o înveţe franceză pe tânăra Maitreyi, iar ea îl învăţa pe Eliade bengaleza. Uşor-uşor, fără să-şi dea seama, Eliade a început să ţină la Maitreyi, înfiripându-se între ei o mare dragoste.</div>
<div dir="auto">„<em><strong>Cu tot ce putea separa o sensibilitate şi o cultură indiană de una occidentală, cu toate neîndemânările sau îndrăznelile noastre, dragostea a crescut şi s-a împlinit aşa cum îi era destinul</strong></em>”, nota Eliade în <strong>Memoriile</strong> sale. Au trăit împreună clipe impresionante şi pentru că dragostea lor creştea cu fiecare zi, Mircea Eliade a decis s-o ceară în căsătorie pe Maitreyi. Cei doi s-au logodit pe malul unui lac, în cadrul unui ritual pe care Maitreyi îl pusese la punct cu mare grijă, după cum nota Eliade. Familia fetei nu era de acord cu această relaţie, întrucât Eliade şi Maitreyi făceau parte din două lumi total diferite şi imediat ce a aflat de legătura amoroasă a celor doi, tatăl fetei îl alungă pe Eliade din casa lor. În ciuda dragostei care se născuse între cei doi, aceştia s-au despărţit şi s-au reîntâlnit zeci de ani mai târziu, când Maitreyi era deja în vârstă şi avea o familie împlinită.</div>
<div dir="auto">În 1933, pe când avea 26 de ani, Eliade publică romanul „Maitreyi“, unde povesteşte cu lux de amănunte povestea de amor pe care a trăit-o luni de-a rândul cu frumoasa Maitreyi.</div>
<div dir="auto">”Maitreyi” este un roman al experienÈei, un periplu printre simÈămintele personajului narator, care îÈi mărturiseÈte cu mare sinceritate experienÈele de viaÈă inedite trăite în casa Èefului său, <strong>Narendra Sen</strong>, unde a simÈit pentru prima dată fiorii dragostei adevărate Èi unde a trăit întâia dată dăruirea totală de dragul celui de lângă tine.</div>
<div dir="auto">De asemenea, este un roman unic în literatura română prin prisma <strong>exotismului</strong> ce abundă între paginile sale, precum Èi a fidelităÈii cu care autorul redă întâmplările de atunci, întorcându-se către el, cel de atunci, prin prisma confesiunii cuprinse în jurnalul său. Observăm primul contact al lui <strong>Allan</strong> cu obiceiurile indiene, ce i se păreau barbare Èi primitive, după care urmează îndrăgostirea de tot ceea ce are India mai bun de oferit, de toate acele sentimente pure, neprelucrate, de intensitatea tuturor trăirilor, care pot fi provocate chiar Èi de un simplu obiect, aÈa cum este un arbust obiÈnuit, urmat de vindecarea prin asceză în Himalaya Èi întoarcerea la o viaÈă normală, de european. Este un fel de joc al seducÈiei care se petrece pe două planuri: atât la nivel personal, prin schimbarea percepÈiei asupra sinelui Èi a lumii în general, cât Èi la nivel sufletesc, prin apropierea de Maitreyi, fapt care se petrece ca în marile romane de dragoste.</div>
<div dir="auto">Romanul a apărut pentru prima dată în anul 1933 Èi redă întâmplări petrecute în anul 1930, într-o Indie aflată într-o stare de alertă permanentă, în care revoltele izbucneau la tot pasul, iar colonizarea Èi educarea indienilor părea posibilă. Eliade îÈi scrie povestea pornind de la niÈte întâmplări reale petrecute în anii de după imediata lui terminare a studiilor din cadrul FacultăÈii de Litere, când pleacă în India pentru a studia sanscrita Èi yoga. Maestrul său spiritual, Dasgupta, este cel care îi facilitează întâlnirea cu Maitreyi cea reală, trăind în casa maestrului său. Apropierea dintre cei doi chiar se petrece, iar ceea ce a fost la acel moment aproape o obsesie, s-a transformat mai târziu într-o naraÈiune cu iz oriental, în care realul se împleteÈte cu imaginarul, dând naÈtere uneia dintre cele mai frumoase poveÈti de dragoste din literatură, asemănătoare celei dintre <strong>Romeo Èi Julieta, Daphnis Èi Cloe, Paul Èi Virginia sau Tristan Èi Isolda.</strong></div>
<div dir="auto">Povestea dintre Allan Èi Maitreyi se situează pe un picior de egalitate cu toate aceste măreÈe poveÈti ale umanităÈii ceea ce face mult mai grea discuÈia pe marginea cărÈii, căci sublimul Èi miraculosul se petrec chiar în faÈa ochilor tăi, iar redarea în cuvinte a tuturor experienÈelor pe care le trăieÈti alături de personajul narator, care suferă o ieÈire din planul temporal Èi spaÈial, pierzându-se în totalitate în iubirea sa pentru tânăra indiancă, devine aproape imposibilă:</div>
<div dir="auto">„<em><strong>O fericire calmă şi în acelaşi timp şi violentă, în faţa căreia sufletul nu opunea nici o rezistenţă; o beatitudine a simţurilor care depăşea senzualitatea, ca şi cum ar fi participat la ea o fericire cerească, la o stare de Har. La început, starea se susţinea numai din priviri. Apoi am început să ne atingem mâinile, fără a ne despărţi totuşi, ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot.</strong></em>”</div>
<div dir="auto">Este o dăruire supremă, un dans iniÈiatic în tainele universale ale sentimentului suprem, iubirea, este schimbare de roluri, îmbrăÈiÈare veÈnică în veÈmântul siguranÈei, al păcii Èi liniÈtii interioare, este uniune totală, ce trece dincolo de timp Èi spaÈiu, este înălÈare deasupra tuturor cutumelor sociale, a tuturor diferenÈelor de cultură Èi de perspectivă asupra vieÈii. Iubirea lor este transcendentală Èi poate tocmai de aceea niciunul dintre ei nu a fost capabil să anticipeze întregul dezastru ce avea să urmeze. Totul era prea ireal, prea sublim, prea la nivel de vis, de ideal, iar acest fapt nu avea cum să dureze o infinitate, dar cei doi îndrăgostiÈi nu au puterea de a observa totul cu luciditate, raÈional. Trăiesc prea mult în bula lor ce îi Èinea departe de tot ceea ce îi înconjura Èi nu mai sunt capabili să observe semnalele pe care cei din jur li le ofereau.</div>
<div dir="auto">Povestea este redată din punctul de vedere a lui Allan, care, ajuns la maturitate, se întoarce spre alte timpuri Èi ne relatează, prin prisma memoriei Èi cu ajutorul propriilor jurnale, experienÈele sale din India, unde a trăit la intensitate maximă printre indieni, preluând din obiceiurile Èi modul lor de gândire.</div>
<div dir="auto">Allan este inginer Èi a ajuns în India pentru a moderniza un pământ pe care îl credea barbar, neiniÈiat în modernitate, Èi se bucură de viaÈa sa de european aflat pe continentul asiatic alături de prietenul său, Harold, Èi de două fete întâlnite aici, Geurtie Èi Clara. Lucrează alături de Narendra Sen, un bărbat extrem de respectat în comunitatea sa, de care Allan ajunge să se apropie extraordinar de tare.</div>
<div dir="auto">Tocmai de aceea, după ce se îmbolnăveÈte de malarie, convalescenÈa Èi-o va petrece în casa Èefului său, unde a fost invitat. Motivul venirii sale aici îi va fi revelat abia mai târziu, chiar de către fiica superiorului său, care îi va spune că tatăl ei visa să îl înfieze, pentru ca Allan să îi ducă mai apoi în Europa, unde nu vor mai trece prin chinul revoltelor Èi a instabilităÈii economice, politice Èi sociale pe care India le traversa tot mai frecvent.</div>
<div dir="auto">La început i s-a părut urâtă. Însă, pe măsură ce cei doi se apropie mai tare, sub pavăza unui schimb de învăÈătură iniÈial, de franceză Èi bengaleză, Èi mai apoi pentru a aranja în mod alfabetic biblioteca lui Narendra Sen, Allan începe să o vadă pe tânăra de doar Èaisprezece ani cu alÈi ochi.</div>
<div dir="auto">Îl atrage inocenÈa Èi modul ei de a se dărui total, îl intrigă modul ei diferit de a fi de al europenelor, mult mai direct Èi mai fidel, mult mai aproape de o experienÈă transcendentală, de o poveste presărată cu praf de stele. Îl ajută Èi cadrul înconjurător, căci Bhowanipore este fascinant, cu florile Èi fântânile sale, îl ajută Èi destăinuirile lui Maitreyi, care îi apare ca o zeiÈă ce a atins cu iubirea ei frunzele unui copac ce îi mângâia trupul, care a simÈit că se îndrăgosteÈte de gurul ei, care este capabilă de oferire la un nivel mult diferit de tot ceea ce cunoscuse până atunci. De la discuÈiile lor pure nu este decât un pas până la dăruirea carnală Èi la legarea sufletească pe care cei doi o pecetluiesc prin intermediul unui inel străvechi Èi a unui legământ pe care <a href="https://bel-esprit.ro/maitreyi-devi-n-ai-decat-sa-stai-cu-spatele-intors-la-mine/?fbclid=IwAR2UmjvOlzsHW44Aain0XmoMu57e3S6ynxPCfr2ND0LFboa3FTp_86jxr0E" target="_blank" rel="noopener">Maitreyi</a> îl face într-un cadru idilic, la lacuri:</div>
<div dir="auto">„<em><strong>― Mă leg pe tine, pământule, că eu voi fi a lui Allan, Èi a nimănui altuia. Voi creÈte din el ca iarba din tine. Èi cum aÈtepÈi tu ploaia, aÈa îi voi aÈtepta eu venirea, Èi cum îÈi sunt Èie razele, aÈa va fi trupul lui mie. Mă leg în faÈa ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, Èi tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupra-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă minÈi, maica mea. Dacă mă simÈi aproape, cum te simt eu acum, Èi cu mâna Èi cu inelul, întăreÈte-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscuta lui să-i aduc, viaÈă de rod Èi de joc să-i dau. Să fie viaÈa noastră ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. Să fie îmbrăÈiÈarea noastră ca cea dintâi zi a monsoon-ului. Ploaie să fie sărutul nostru. Èi cum tu niciodată nu oboseÈti, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, Èi tu, maică, mi l-ai adus aproape.</strong></em>”</div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto">Observăm astfel implicarea elementelor naturii în legarea celor doi îndrăgostiÈi unul de altul, întoarcerea la un ritual sacru ce îi apropie de elementele naturale, care îi face să se piardă cu totul în povestea lor Èi să uite de toÈi cei din jur. ÎÈi fac promisiuni pe cred chiar cred că vor apuca să le ducă la îndeplinire, îÈi jură unul altuia că vor lupta cu toată forÈa pentru a trece peste dorinÈa familiei ei de a o căsători doar cu un indian din aceeaÈi castră, ba chiar Maitreyi este pregătită să facă fapte nefăcute doar pentru a fi alungată din casă, căpătându-Èi astfel libertatea pe care la acel moment nu o are. Însă, cei doi trec cu vederea multe, trec peste puterea obiceiurilor Èi a tradiÈiilor în care este închistată societatea indiană, uită că nu pot face lucruri fără acordul familiei.</div>
<div dir="auto"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/m7e.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-46091" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/m7e.jpg" alt="" width="821" height="448" /></a></div>
<div dir="auto">Sunt imprudenÈi Èi aceasta îi va costa scump, căci oamenii din casă încep să vadă idila lor Èi aceasta ajunge chiar Èi la urechile lui Narendra Sen Èi a soÈiei sale, care îl alungă pe Allan din casa lor Èi îi desparte pentru eternitate. Ruptura este definitivă, brutală, nedreaptă Èi ajunge să îi distrugă la nivel emoÈional pe amândoi, la o intensitate la care nu s-ar fi aÈteptat. Allan spune:</div>
<div dir="auto"><em><strong>„Am fost un om moral, de aici mi se trag toate tragediile. Am iubit întotdeauna pe mai multe planuri, n-am ştiut să sacrific totul pentru un singur sâmbure de adevăr sau de viaţă, de aceea m-am lovit de toate pragurile şi m-au dus valurile cum au vrut.”</strong></em></div>
<div dir="auto">Finalul aduce lacrimi în ochi, căci devii una cu toate acele peregrinări ale lui Allan pe străzile indiene, urmând firul Gangelui, ca pe un zeu protector, ce culminează cu izolarea sa de câteva luni în Himalaya, precum Èi cu toate tragediile ce au loc în casa familiei lui Narendra Sen. Moartea vine ca un fel de pedeapsă pentru ruperea unor legăminte sacre, ce îÈi aveau originea în lumi mult mai înalte decât planul terestru Èi acest fapt nu poate produce nimic altceva decât un mare dezechilibru.</div>
<div dir="auto">În anul 1971, Maitreyi Devi se întâlneşte cu sanscritologul român <strong>Sergiu. Al. George,</strong> cel care îi povesteşte despre romanul scris de Eliade care îi poartă numele. După 42 de ani de la ruputura dintre ea şi Mircea Eliade, Maitreyi publică un roman răspuns intitulat „<strong>Dragostea nu moare“</strong>, care a fost editat Èi la noi în Èară.</div>
<div dir="auto">În primăvara anului 1973, în timp ce redacta deja „Dragostea nu moare”, Maitreyi îl vizitează la Chicago pe Eliade, acolo unde ajunge cu o delegaţie de iezuiţi. Se pare că întâlnirea a fost pusă la cele de un prieten comun.</div>
<div dir="auto">,,Ca femeie de litere, cartea ei, ”Dragostea nu moare” în care redă subiectul Ètiut – idila cu Mircea Eliade. Romanul are acelaÈi destin ca romanul lui Eliade- are succes, este premiat. Este un caz foarte rar cînd avem ambele versiuni ale unui love story. Fiecare cititor poate astfel să îÈi ia partea lui de adevăr, cf propriei sensibilităÈi.</div>
<div dir="auto">Personal, cred că “adevărul adevărat “ ( ce s-a intimplat între ei) nu îl găsim în romanul ”Maitreyi” a lui Eliade ci în “Dragostea nu moare”. Dar cartea mai bună, literar vorbind, este a lui Eliade pe care nu adevărul l-a preocupat. Nici nu era mare lucru de povestit, realitatea fusese simplă, o biata idilă fără suspens, fără emoÈii puternice, o idila ratată prea devreme. Eliade a fost interesat să scrie o carte, bună dacă se poate, după toate regulile prozei. Adică o ficÈiune Èi s-a folosit de doar cîteva elemente ale realităÈii.”-scrie <strong>Stelian Tănase.</strong></div>
<div dir="auto">După aproape 40 de ani, Maitreyi află că Eliade a publicat romanul dedicat ei şi decide să îi răspundă tot printr-un roman. Nu mai ştiau nimic unul de celălalt. Eliade trăise din plin, Maitreyi în cele din urmă îşi refăcuse viaţa şi avea o familie frumoasă şi împlinită. Cu toate acestea, se pare că legătura puternică dintre cei doi nu s-a rupt niciodată. După 43 de ani de la despărţite, în primăvara anului 1973, cei doi se revăd la Chicago, întâlnirea fiind pusă la cale de un prieten comun.</div>
<div dir="auto">Iată ce declara unul din martorii acelei întâlniri, profesorul <strong>Pabitra Sarkar</strong>, doctor în lingvistică, într-un interviu acordat în 2008 revistei <strong>Timpul</strong>: „<em><strong>Maitreyi Devi radia. La fel, şi Eliade. Nu ştiu ce gândeau, dar cred că amândoi erau fericiţi. Însă Eliade era un bătrân urât, ştiam că nu fusese prea frumos nici în tinereţe şi nu înţelegeam cum s-a îndrăgostit Maitreyi de el&#8230;</strong></em>” „(&#8230;) C<em><strong>ând am întâlnit-o, a doua zi, era bucuroasă. Ne-a spus ca şi-a îndeplinit misiunea pentru care a venit la Chicago, anume să îl întâlnească pe Eliade şi să îl facă să se simtă bine în modul tipic bengalez: servindu-l cu mâncare gătită cu propria ei mână. Era fericită şi ne-a povestit despre iubirea ei pentru Mircea. Până atunci nu am ştiut nimic cu siguranţă, aveam doar bănuieli</strong></em>”, a rememorat Sarkar.</div>
<div dir="auto"><strong>Ce scria Maitreyi după ce l-a revăzut pe Eliade?</strong></div>
<div dir="auto">În scrisoarea trimisă de Maitreyi Devi către Mac Linscott Ricketts, în data de 20 februarie 1976, din Calcutta, indianca rememora întâlnirea cu Mircea Eliade, după 43 de ani. Ea i-a oferit o cină bengaleză, potrivit scrisorii incluse în volumul „Maitreyi Devi &#8211; Mac Linscott Rocketts. Corespondenţă 1976-1988“ (ediţie şi prefaţă de Mihaela Gligo, introducere de Mac Linscott Ricketts, traducere de Mihaela Gligor şi Maria-Daniela Pomohaci, editura Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca, 2012).</div>
<div dir="auto">Fragment din scrisoarea lui Maitreyi: „<em><strong>Sunt surprinsă că Mircea nu a menţionat în amintirile lui motivul real pentru care a părăsit Calcutta. Are o minunată capacitate de a înţelege greşit şi a fost întotdeauna rezervat în a spune adevărul, cu indiferenţa aşteptată din partea unui bărbat învăţat şi înţelept. Acesta este ghinionul meu. Când l‐am reîntâlnit în 1973, după 43 de ani, l‐am întrebat de ce a scris astfel de lucruri calomnioase despre mine. Mi‐a spus că era o ficţiune şi că sunt şi alte persoane cu acelaşi nume ca al meu! Ei bine, ce puteţi spune despre asta!? Rabi Thakur, Uday Sankar sunt de asemenea nume fictive? A folosit toate numele reale şi multe întâmplări reale şi, totuşi, aceasta este o versiune deformată. Îmi dau seama că mintea lui, la acea vreme, a fost de asemenea torturată şi deformată din cauza suferinţei profunde. Îl iert pentru suferinţa pe care mi‐a provocat‐o prin scrierea unor lucruri neadevărate şi nedemne pentru o indiancă. L‐am întrebat, direct, când am venit la el noaptea. Şi mi‐a răspuns: fantezie, fantezie. Ştiam că era o fantezie, într‐un sens, însă este periculoasă pentru că este o jumătate de adevăr. În cele din urmă, mi‐a promis că va adăuga un Epilog la următoarea ediţie a [romanului] Maitreyi, şi va explica faptul că, deşi unele incidente descrise în carte sunt adevărate, altele nu sunt. Mi‐a spus că îmi va trimite acest epilog să îl verific. Însă, ca de obicei, nu şi‐a ţinut promisiunea. Acum aflu din scrisoarea dumneavoastră că a omis întregul episod din memoriile sale – de ce? Nu poate omite părţile. Aici a avut oportunitatea să spună că multe dintre lucrurile pe care le‐a scris despre mine nu au fost adevărate şi să mă absolve de vină. Poate nu este conştient că în 1973, printr‐o ciudată întâmplare a destinului, un preot iezuit (se presupune că o persoană religioasă) a tradus un rezumat al cărţii sale [Maitreyi] în bengali. A fost un act cumplit şi mi‐a compromis poziţia aici. Oricum, la acea vreme, cartea mea era gata şi, dacă am avut ceva ezitări în a o publica, ele au dispărut. De fapt, am fost forţată de o inexplicabilă constrângere lăuntrică să spun întregul adevăr. Nu a fost un lucru uşor pentru o femeie indiancă. Ediţia în limba bengali, Na Hanyate, a fost foarte apreciată de publicul larg, însă familia mea s‐a declarat ofensată pentru că m‐am expus pe mine şi problemele noastre familiale. Când veţi primi ediţia în engleză veţi cunoaşte reprezentarea adevărată a întregului episod, văzut dintr‐o altă dimensiune a timpului, ca o experienţă transcendentală. (..). Nu‐mi pot imagina de ce nu are curajul să spună adevărul şi să rectifice ofensa pe care mi‐a aruncat‐o fără a fi nevoie în cartea lui, Maitreyi</strong></em>“.</div>
<div dir="auto">Reacţia lui Eliade în introducerea volumului de corespondenţă din Maitreyi şi Mac Linscott Riscketts, acesta din urmă scrie, în august 2012, următoarele: „Eliade a scris foarte puţin în Jurnalul său despre vizita ei la Chicago, în 1973, şi despre turneul ei în America. Şi‐a exprimat părerile, scurt, în 13 aprilie 1973: „<em><strong>Întâlnire cu M. După aproape patruzeci şi trei de ani. Totul mi se pare neverosimil, ireal, fals ‐ şi, într‐un anumit sens, de prost gust”</strong></em>.</div>
<div dir="auto">Într‐o însemnare mai lungă, Eliade comentează: ,,M. pleacă să conferenţieze în mai multe Universităţi. Deci, o săptămână, două, în linişte. N‐am notat aici nimic în legătură cu această vizită. Va trebui să povestesc totul, pe îndelete, în al doilea volum al Autobiografiei. Deocamdată, un singur amănunt: admirabila („angelica”, spunea Y.) purtare a lui Christinel. A întovărăşit‐o peste tot, a fost tot timpul liber cu M (sunt multe altele de adăugat) . Şi totuşi, Maitreyi a plecat cu o impresie nefavorabilă despre Christinel. „Ea mi‐a părut foarte posesivă şi superficială”. Maitreyi a fost critică la adresa lui Christinel după ce au fost împreună la cumpărături şi Christinel a cheltuit 100 de dolari pe o rochie. Însă Maitreyi admite că şi ea a făcut ceva similar, cheltuind zece mii de rupii doar ca să îl vadă pe Mircea din nou. După ce Christinel a citit <strong>It Does Not Die</strong>, Maitreyi a primit o scrisoare de la ea, în care era acuzată că i‐a distrus lui Mircea „minunata fantezie – Maitreyi”.</div>
<div dir="auto">Însă Maitreyi credea că furia ei s‐a născut din teama că volumul „<strong>îi va aduce pe cei doi autori mult mai aproape, într‐un fel ciudat”</strong>“.</div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto"></div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ion Ionescu-Bucovu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/b208fd22a8074b3d9656d5176536726a132be117d58e592eecb87221ebe84058?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/b208fd22a8074b3d9656d5176536726a132be117d58e592eecb87221ebe84058?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ion-ionescu-bucovu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ion Ionescu-Bucovu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#116;c&#115;&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;o&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Eliade&Maitreyi Devi: Dragostea nu moare
