O carte descoperită din întâmplare, dar nu întâmplător …
– EDUCAȚIE, EMANCIPARE, GASTRONOMIE – autori: GUDRUN-LIANE & CONSTANTIN ITTU
Centrul de informare turistică – Primăria Sibiu, decembrie 2023: intru să iau câteva hărți pentru studenții străini, ca să avem o bază de pornire a discuției despre cum exprimăm aspecte legate de orientarea în cadrul orașului – de unde venim, încotro mergem, pe unde, cum, pe lângă ce, ce lăsăm în urmă … Îmi atrage atenția o carte, o carte în adevăratul sens al cuvântului, cu o copertă optimistă, verde crud (o fi fost cel ce prevestește bacovian nevroze primăvăratice …?!), asociat cu o poză de epocă în care e predominantă prezența feminină, paisprezece femei ce stau în jurul unui bărbat.
Răsfoiesc cartea și încep să mă întreb ce caută acest volum în centrul de informare turistică al Sibiului: ce turist străin sau român ar căuta, lua și citi un volum atât de dens ca informație, complex în referințe bibliografice și expresiv prin revelarea unor date asociate mișcării feministe de emancipare și educare în special în rândul femeilor și pentru ele? Înăuntrul cărții, multe alte fotografii de epocă, informații interesante, dar pe care nu am timp să le parcurg în ordinea așezată de autori, ci rapid și aleatoriu. Ajunsă acasă, îi dedic mai mult timp, urmăresc conținutul și citesc și încet-încet mă las captivată de acesta, de explicațiile și complexe, dar și clar construite, organizate și dezvoltate academic, pentru ca iar să mă întreb ce e cu această carte și chiar să întrevăd o idee – ce-ar fi să merg să mai iau câteva exemplare și să le ofer prietenelor, colegelor, cunoștințelor, pentru că e și interesată, dar și gratuit distribuită, oferită, accesată de oricine ar intra să se informeze despre diverse lucruri în acest loc?!
Inițial, am preluat cinci exemplare și pe măsură ce mă gândeam cui să le ofer, îmi apăreau tot mai multe persoane către care aș putea să direcționez această carte frumoasă. Am reajuns la centrul info-turistic, am solicitat și deja am întrezărit o oarecare nemulțumire, un deranj legat de cererea mea motivată clar, dar neînțeleasă. O carte de 150 -160 de pagini, despre imaginea femeii transilvănene din secolele XIX-XX, cu aspecte de istorie, sociologie, psihologie, feminism, civilizație și cultură multinațională … adresată cărui tip(ar) de turist, de călător român sau străin?! O istorie a învățământului sibian modern, a școlilor de fete din centrul țării, pe atunci încă într-o altă administrare teritorial-politică, o reflectare a dificilului proces de inițiere a luptei feministe ca formă de manifestare a unei conștiințe doritoare de comunicare de pe poziții egale cu bărbații, cel puțin în privința educației, a drepturilor și a accesului la cunoaștere, la cea psihologică, științifică și relațională. (N.de văzut în această cheie filmul ,,Dragoste la foc mic”.)
De Crăciun, înaintea sărbătorii am împachetat aproximativ 25 de exemplare și le-am asociat dedicații din partea mea celor ce aveau să le primească, speram și cred acum, cu bucurie, dar și surpriză, și încă alte sentimente pe care nu mi le-au mărturisit toți, însă eu am simțit, chiar și la distanță în timp și spațiu. Le-am împărțit în 23 decembrie 2023, o dată căreia inițial nu i-am dat prea mare atenție, dar pe care apoi am resimțit-o drept simbolică, magică evident – acum îmi dau seama că era 87, inversul anului nașterii mele din secolul trecut! Ce interesant mi se pare că sunt în generația de mijloc și că am trăit deja părți egale din două secole – bunicii noștri, ai mei, cel puțin, nu au avut această ocazie (sunt mulți oameni care trăiesc doar într-un secol, din păcate L).
Lucrurile au mers mai departe, adică ideile mele început să lucreze mână în mână cu întrebările: cine sunt autorii? >< ar fi foarte interesant să îi cunosc!; de ce nu am știut despre această carte apărută încă din 2019? >< această carte ar trebui să circule, să fie cunoscută, să se vorbească despre ea!; cum aș putea face acest lucru? >< o întâlnire cu autorii și cu alți oameni care ar putea-o promova!; cum aș putea să mai obțin câteva exemplare? (am apelat la un email oficial care mi-a permis preluarea a încă zece exemplare, dar recunosc aici că am lucrat și cu prietenele meleJ) >< mi-ar plăcea să le ofer celor care se bucură de lucruri frumoase și interesante!; ce-ar fi ca de ziua mea să organizez o întâlnire cu autorii și cu cei care au primit cartea? >< desigur, dar trebuie să avem puncte comune de discuție, niște repere care să sublinieze importanța acestei cărți!; se poate? >< DESIGUR = da, e sigur!
Acestea sunt ÎNTREBĂRILE pe care le-am formulat pentru a ne mobiliza atât lectura, cât și discuția despre conținutul acestei cărți.
- Care e imaginea femeii în viziunea dumneavoastră? Seamănă cu cea prezentată în carte? Dar cu cea din realitatea de azi?
- Ce basm din literatura universală sau română pare să exprime/ilustreze cel mai bine esența feminității, rolul femeii? (pentru că femeile erau educate în trecut prin intermediul poveștilor/al basmelor)
- Basmul e o specie subversivă sau didactic-moralizatoare, din punctul dvs. de vedere?
- Femeia-soție vs. femeia guvernantă … chiar se opun?
- Cum explicați paradoxul dominației masculine în Academie, deși învățământul e predominant feminin?
- Termenii ,,domesticii (casei)”, ,,concordat”, ,,salon”, ,,grădiniță”, ,,senzualism” au conotații ironice – în carte, în realitate?
- Impunerea celibatului – era o măsură eficientă? Azi ar funcționa? Cum se explică numărul mare de educatoare, învățătoare, profesoare singure sau divorțate?
- Cartea de pedagogie a lui Rudolph Wilhelm Zobel – ,,Scrisori despre educarea fetelor” se (mai) găsește? Câte persoane chiar aplică și cunosc esența pedagogiei umane? (eu recunosc cu rușine că nu știam cartea și nici unele dintre idei, de altfel ESENȚIALE: … Femeile ,,să fie mereu ocupate, pentru a nu se plictisi”)
- ,,Școlile triviale” vs. trivia actuală (câteva asemănări și deosebiri trecut vs. prezent)
- Efortul chiar îmbătrânește și masculinizează? J
Cu autorii, legătura de prietenie s-a întâmplat foarte rapid prin afinitățile culturale, prin pasiunea comună pentru fotografie, natură, curiozități ale realității de ieri și de azi; cu prietenii am avut de furcă atunci când le-am spus că, dacă vor să vină la ziua mea, trebuie să citească această carte, altfel le va fi foarte greu J (am dorit o zi de naștere sărbătorită atipic, prima de acest fel din viața mea, sper că e doar începutul unei serii frumoase de zile de naștere memorabile – 23.o2./2o24//78); cu spațiul în care să ne simțim bine ca să putem discuta în voie, iar a fost ușor, pentru că, dintre cele două opțiuni, cea mai puțin agreată de mine, s-a ocupat înainte de a face eu rezervarea, deci a fost și foarte simplu, și foarte plăcut.
Cu discuții amuzante, dar interesante, cu întrebări cu sensuri revelate în răspunsuri, un dialog între generații, între diverse statusuri și roluri pe care societatea ni le-a potrivit într-un mod natural, firesc, adaptat firii noastre, cu o stare de bine, de confort sau de plăcere de a fi cu oameni pe care i-am văzut poate prima oară, dar i-am simțit veșnic prieteni, cu prieteni vechi pe care i-am văzut altfel, într-o lumină diferită, mai caldă, de apropiere, de ștergere sau topire a diferențelor, diferendelor sau negativelor neplăcute din anumite momente ale trecutului, deci duse, seduse, prinse în alte mreje, cele ale schimbării punctului de vedere, chiar și doar pentru o seară dintr-o zi, pentru câteva ore – de preDragobete, așa cum am numit întâlnirea, evenimentul. De Dragobete am zburat cu ULM. Țin să precizez că nu am nicio fotografie clară cu mine și invitații mei. Dacă eu nu mi-am găsit momentul, nimeni n-a făcut-o, decât razant, nepregătit, semiobscur – am o explicație: n-am avut timp de astfel de poze, am trăit momentul-eventul.
Și cum întrebările au cerut răspunsuri, iată-le, în formă concentrată, cum au fost receptate în cadrul discuției:
- imaginea femeii din carte și din realitate este cea a persoanei luptătoare, dar și mereu prinsă într-un conflict multiplu, complex – interior-exterior, cu generațiile dinainte și de după, respectiv cu genul opus, căruia a fost nevoită să îi dovedească în mod repetat forța, consecvența, vulnerabilitățile și infinitele posibilități de reinventare, în comparație cu claritatea și cerebralitatea și o oarecare rigiditate ca atribute ale masculinității; nimic nou de la Geneză, aparențele mereu în schimbare rămân, poate tocmai de aceea, înșelătoare;
- cea mai faină, interesantă discuție aici s-a construit, pentru că ne-am întrecut în a veni cu exemplul cel mai apropiat de imaginea femeii din noi, a celei mai apropiate femei pentru noi, participanți de ambe genuri: ,,1001 de nopți” – pentru înțelepciunea ilustrată acolo; ,,Cenușăreasa” – pentru statutul umil, umilitor de multe ori; ,,Frumoasa și bestia” – pentru puterea transformatoare a iubirii, a spiritului de sacrificiu, a frumuseții umane, a sufletului; ,,Jack și vrejul de fasole” – pentru spiritul matern eliberator și coordonator deopotrivă; ,,Neghiniță” și ,,Degețica” –pentru spiritul feminin-matern manifestat față de lumea celor mărunți/copii – ,,muști de-o clipă”, dar oameni mari; ,,Prințesa și bobul de mazăre” – pentru întruchiparea simțurilor-antene-instincte hiperactivate într-o ființă aparent neinteresantă; ,,Ileana ce șireată” – pentru capacitatea de a experimenta abilitățile și forțele feminine într-o luptă mai mult decât dreaptă cu bărbații … și lista poate fi completată de oricine intră în jocul lecturii și al asocierilor cu varietatea tiparelor feminine;
- da și da, e și una și alta, în funcție de contextul în care se comunică, obiectiv, subiectiv, familiar, oficial, educațional, non-formal etc.;
- se opuneau, s-au contopit, se descurcă uneori, se activează conflictual alteori, în funcție de posibilități, de oportunități, de nevoi, de flexibilități;
- o luptă pentru putere, un mediu neinteresant, deloc antrenant pentru dinamica feminină, o monopolizare etc. numai cine ajunge acolo, poate spune J;
- termenii sunt folosiți în cel mai propriu și clar sens, desemnând realitățile trecutului;
- celibatul era o alegere cumva dictată de societate și de cariera aleasă – azi e o variantă liniștitoare, contrabalans perfect pentru agitația din mediul instituțional, dar și o confirmare a consumului energetic pe care profesia de pedagog de o anumită disciplină sau de mai multe specialități îl presupune, cu riscul asumat de a claca în plan personal sau cu norocul/binecuvântarea de a găsi pe cineva care să rezoneze și să susțină o implicare emoțională în plan social, fără orgolii sau condiționări;
- ține de educația și tradiția mai mult sau mai puțin sănătoasă a unei familii extinse la nivel de societate și clar evidențiată în coerența viziunii naționale, populare, statale …; nu ar fi rea o carte despre educarea băieților, a tinerilor și de corelare a învățăturilor pentru ambele genuri … no other comment!
- folosirea realității, a experienței directe prin comunicare sinceră, asertivă, dar și plăcută, amuzantă, cu sens, ușor de receptat și important de folosit pentru rezolvarea multor situații de viață;
- oops! Cred că a trebuit să ne cam adunăm, timpul ne cere și ne-a cerut să luăm o pauză, iar această întrebare a rămas ne…răspunsă! Probabil cu ea vom începe altă discuție!
Ce altceva am aflat din această carte? – o posibilă captivantă invitație spre lectură!
… multe și interesante aspecte legate de rețeaua școlară din Transilvania.
… cine a fost Eduard Albert Bielz.
… cum au apărut școlile și cum s-a extins rețeaua de învățământ în centrul țării.
… despre multiculturalitate și eficienta funcționare a acesteia.
… despre puterea modelatoare a poveștilor, a basmelor, în special.
… că femeilor li s-a dedicat o ,,școală de perfecționare”.
… despre deschidere și închiderea acestor școli, deci vrăjirea și desvrăjirea puterii de luminare.
… despre discriminări și încercări de îndreptățiri.
… despre istoria noastră a transilvănenilor și a femeilor de aici.
… câteva rețete … imperiale.
O carte călătoare
Cartea a ajuns și va mai ajunge datorită unor simple minuni (,,ca prin minune”) și cu ajutor prietenesc la Cluj (va fi chiar sursă bibliografică la nivel UBB), la București, dar și prin Sibiu în alte locuri decât cel în care au fost descoperite (am vrut să scriu doar ,,închinate” și expuse în tăcere și cumințenie) – cafenele cu arhivă sau cu aer imperial, școli (românești sau ,,străineze”, contează?), chiar în lumea teatrului, în alte instituții, dar și în simple case. Sper să o descoperiți … cu multe sensuri!
