Eclipsă de soare în Scorpion

”Nu ești tu când ți-e foame”, suna odată o reclamă la tv. Nu te simți cu adevărat tu dacă nu disperi, nu pierzi tot și nu doare, sună eclipsa de Soare/Scorpion de astăzi.

Liniștea, lucrurile comode și la îndemână mai ducă-se! Nouă dă-ne zbucium, Doamne, dă-ne rele, chin și jale. Fii drăguț și strânge degetele noastre-n ușă. Așa căpătăm noi energie, ne vine chef de viață.

Sub Luna Nouă la NS, conjunctă la grad cu Venus, stăpână de NN, n-ai cum să te dezvolți liber la Taur câtă vreme nu înțelegi ce te ține obsesiv la Scorpio.

Altfel, când Luna/Sco acoperă Soarele, mă țin viu coșmarurile. Tind să mă identific cu ce simt mai prost despre mine. Cu nereușitele, cu ce-am ratat, pierderile. E de parcă părțile mele bune, deși le-am manifestat adesea, nu se pun acum, nu există.

Cam asta-i atmosfera zilelor astea.

Practic, din tot albumul de poze, mă recunosc doar în alea pe care le urăsc.

Pentru o viață mai bună, nu-i musai să recurgi la psihanaliză.

Pentru unii banii-s o chestiune de viață și de moarte, pentru ei fac moarte de om (Sco/casa2), pentru alții it’s critical să aibă partener, s-agită nebunește în lipsa unuia (Sco/casa7).

Unora, dacă nu le iese un excel la muncă, se simt dărâmați câteva zile (Sco/casa6), alții-s tarați legat de felul în care se prezintă lumii (Sco/casa5). Pe unii-i scoate din minți că nu-i asculți când ți se adresează (Sco/3), alții turbează când la job se pune de avansare, lucrurile devin dificile, contextul dubios, manipulat de ocultă (Sco/casa10).

Mai sunt și ăia ce se simt urmăriți din umbră de karma proastă, ce au imaginea unui D-zeu rău, care-i abandonează dacă nu-l ascultă (Sco/casa12), s.a.m.d. În fine, long story short, în dosul unor astfel de răbufniri vulcanice, se ascunde de fapt o poveste mai de demult. Nefastă și rămasă nerezolvată.

Ce moment mai bun vreau decât LN/Sco dublată de eclipsă să aflu de unde vine spaima asta, să înțeleg emoțional ce mă supără?

Îmi știu belele, vulnerabilitățile. Hai să stau un pic să proiectez variante. S-analizez posibilități, sa meditez un pic la ce-i de facut cu ele.

În ciuda apocalipsului general anunțat an de an (făr-de-excepție), eu zic că se poate lucra bine cu dificultățile unui nou ciclu lunar de tip plutonian. Cu condiția să am zilele astea atitudinea unui om care chiar vrea să-și înțeleagă durerea.

Să mă adaptez din timp la ea, să fiu rănit în condiții alese de mine. Să provoc cu bună știintă redeschiderea unor răni, retrăirea unor emoții grele e cel mai sigur început de vindecare pentru ele.