Site icon Bel-Esprit

După cincisprezece ani

După cincisprezece ani

 ovidiu@stanomir

 

Trecuseră anii… Dick Sand era deja căpitan de vas. Celebru, intrat în grațiile familiei Weldon, după ce cutreierase mări și oceane, făcea acum o călătorie de o factură aparte: cea de majorat al lui Jack Weldon și, totodată, rodajul noului bric ,,Pilgrim”.

Croaziera lor în jurul lumii nu era doar una de inițiere: făceau comerț cu mirodenii, cafea, bijuterii și artefacte de mecanică fină. Pe timpul lungilor escale, își satisfăceau tot felul de curiozități. Pe de altă parte, firea lor generoasă îi îndemna să ia apărarea celor obidiți, dar cu mare prudență, pentru a nu se implica în acțiuni dubioase ori în confruntări disporporționate și îndelungate. Nimeni nu se poate substitui voinței divine și nici nu e atât de lucid, încât să-și păstreze cumpătul în fața unor nedreptăți strigătoare la cer. Și apoi, erau atâtea de văzut, atâtea descoperiri le stăteau înainte, pe când viața orișicui e atât de scurtă, iar nedreptățile sunt nenumărate…

Unde mai pui că fiecare își avea câte o slăbiciune: căpitanul Sand era pasionat de vânătoarea de imagini, pe când Jack Weldon era atras ca de un magnet de fetele din rasele exotice. Uneori, reușeau să-și împletească pasiunile. Alteori, dădeau de bucluc, îndeosebi datorită cutezanței duse dincolo de orice conveniențe a căpitanului Sand. Căci e nevoie nu doar de curaj și de ingeniozitate ci și de o bună condiție fizică și de un camuflaj impecabil ca să fixezi pe plăcile fotografice imagini de alcov tabú pentru standardele de conduită ale țării respective…

Una din isprăvile lor era să-i coste viața.

Se aflau undeva, pe o insulă din Oceanul Indian. Tocmai puneau la punct o tranzacție cu mirodenii, când lui Jack Weldon îi căzu cu tronc fiica lui Nadir, căpetenia negustorilor. Întâmplarea a făcut ca el și fata să se întâlnească la o fântână publică. El ajutase o femeie, însoțitoarea unei  tinere, să-și ridice pe creștet vasul cu apă.

Un gest pe care nu l-ar comite niciun bărbat musulman.

De uimire, fata a scăpat colțul vălului cu care-și acoperea fața, conform tradiției. Jack a scăpat un mic șuier de admirație – fata era o superbețe. A fost dragoste la prima vedere. Și singura, fiindcă tinerii n-au mai avut ocazia să se vadă față către față. Jack i-a trimis fetei, prin intermediul doicei recunoscătoare și complice, o floare de lotus, sângerie. Iar fata i-a răspuns cu un fruct de rodie. Simboluri cât se poate de grăitoare. Imortalizate, cum altfel, pe plăci fotografice… Tânărul Weldon voia s-o răpească pe fată, căci de întâlniri, șoapte de amor, săruturi și toate celelalte nici nu putea fi vorba. Căpitanul era într-o mare încurcătură. Știa că dorința prietenului său n-are sorți de izbândă însă acesta era surd la glasul rațiunii. Ce să fi făcut? O diversiune.

Au dat de știre că, pe lângă mirodenii, erau în căutarea unei perle neasemuite, care s-ar găsi în străfundurile apelor din acele arhipelaguri. Iar ei, cutreierau din insulă în insulă, cercetând roadele smulse mării de către neîntrecuții scufundători autohtoni. Știau că vor declanșa un asalt. Și așa a și fost. Li s-au oferit nenumărate perle, care mai de care mai interesante. Au și cumpărat câteva, pe sume ceva mai mari decât ar fi fost cazul, dar tocmindu-se îndelung, ca să nu-i jignească pe negustori… Totuși, nu-și ascundeau dezamăgirea… Ei căutau o Regină a Perlelor, una nemaivăzută și nemaiîntâlnită ! Au anunțat că vor pleca pe o insulă învecinată, rivala celei în care poposiseră. Mai mult chiar, au avut grijă să răspândească zvonul că-și pun mari speranțe în viitoarea încercare, știut fiind – după cum i-au spus lui Nadir – că pescarii din insula rivală sunt cei mai buni din Oceanul Indian. Tertipul lor a prins. Toată suflarea insulei dorea să le dovedească străinilor de ce isprăvi sunt în stare scufundătorii locali. S-a organizat un mare concurs pentru a doua zi, în zori. Atunci, s-au adunat cu mic cu mare pe țărm. Răsăritul soarelui i-a prins în larg, scufundându-se unii mai afund decât ceilalți…

Recolta de scoici a fost formidabilă. Iar cea de perle a întrecut toate așteptările. S-au descoperit chiar și perle extrem de rare, unele roz, câteva argintii, iar una, ceva mai mică decât media, era neagră…

Căpitanul Sand părea că șovăie… Fiecare perlă era frumoasă în felul său… dar…

Nadir băgase de seamă că junele Weldon nu era de față și-l tot șicana cu întrebări și prespuneri…

În acest timp, Jack fierbea de furie. Doica îi facilitase întâlnirea cu fata visurilor sale, în grădina lui Nadir. Fecioara tremura de spaimă. Dacă i-ar fi surprins cineva, ar fi ieșit un scandal monstruos! Au fost zadarnice insistențele lui Jack Weldon. Washma n-a consimțit măcar să-i dea un sărut, necum să fie de acord să-l urmeze în lumea largă. După câteva minute, a venit doica și a dus-o în casă pe fată.

Jack a mai așteptat nițel în grădină, însă doica a venit la el și i-a făcut semne disperate să plece, fiindcă neguțătorul trebuia să vină dintr-o clipă-ntr-alta pentru prânz, pe care-l lua întotdeauna acasă. Junele a sărit gardul și era cât pe-aci să cadă în spinarea lui Nadir. Norocul lui a fost că neguțătorul nu l-a văzut la față și că, în busculadă, bătrânul își pierduse cumpătul, nu doar papucii și turbanul…

Căpitanul, precaut, s-a întors pe corabie de îndată ce l-a văzut pe Nadir că se îndreaptă spre casă. A făcut în pripă manevrele de pregătire a lui ,,Pilgrim”. Cum a urcat Jack la bord, cum a și retezat șpringul, parâma de amarare. A fost cea mai grăbită plecare din port pe care localnicii o văzuseră vreodată. Urmăritorii, furioși, s-au aruncat în feluci și i-au încolțit. Însă bricul era bine înarmat, spre deosebire de predecesorul său, ce eșuase pe coastele Africii. Aveau la bord o duzină de carabine și muniție din belșug. După ce au tras o salvă de avertisment, localnicii s-au dat bătuți.

Scăpaseră ca prin urechile acului, cum se spune. Căpitanul Sand spera ca această lecție să-i fie de învățătură de minte amorezului. Pe de altă parte, era foarte mulțumit, nu doar pentru afacerea cu perlele, cât și pentru ineditul imaginilor surprinse de camera fotografică în decursul asaltului și apoi a risipirii furibunzilor urmăritori…

Regretele junelui îndrăgostit s-au risipit ca prin farmec la văzul recoltei de perle. Richard Sand se tocmise la sânge cu Nadir și acoliții săi, spre încântarea tuturor. Fiecare fiind convis că-l jecmănise pe celălalt.

– Maestre, cum vi se pare înregistrarea, spuse Hedonis, emoționat…

– Destul de convingătoare, răspunse Proteus, pe când se extrăgea din simulator.

– Dar?…

– Dar, însă, totuși…

– Mai precis?…

– Prefer realitatea. Știi cum se spune: viața bate filmul.

foto sursa

Citește și Când pegas e pus pe șotii

Exit mobile version