<p><strong>După ce trece dorul, ce mai rămâne?</strong></p>
<p>Gânduri, idei, reflexii, cugetări. După ce secătuieÈte un om de tot ce are el mai de valoare Èi mai de preÈ în sufletul său, după ce îi ucide miÈeleÈte visele Èi speranÈele, ce mai rămâne?</p>
<p>Îi rămâne<strong> liniÈtea</strong>. Îi rămâne <strong>bucuria</strong> că s-a întâmplat. Îi rămân miile de <strong>cioburi de suflet</strong> pe care nici nu se mai oboseÈte să le adune, darămite să le mai Èi lipească. ÎÈi va reconstrui pocalul inimii sale risipite încet, cu migală, fără nicio grabă, fiindcă acum Ètie că Èi-a desăvârÈit iubirea Èi nu mai are motive să se mai grăbească.</p>
<p>Ce-a mai rămas oare din potirul iubirii? A rămas amintirea unui timp trăit Èi nevisat, a unei clipe visate Èi netrăite, a unui tot ce n-a fost niciodată întreg, a liniÈtii Èi certitudinii că el îÈi va recăpăta strălucirea Èi puterea tămăduitoare exact atunci când va fi timpul lui.</p>
<p><strong><em>Timpul meu n-a trecut&#8230;</em></strong></p>
<p><strong><em>Nici al meu&#8230;</em></strong></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-12608" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/8f6a53749f70e98273d42de7e338b4a7.jpg" alt="" width="491" height="750" /></p>
<p>Timpurile noastre s-au unit demult, când nici n-am Ètiut sau simÈit, în ceva indestructibil, în ceva ce îi simt ardoarea Èi forÈa cu care creÈte.</p>
<p><em>&#8222;Dorinţa este amintirea a ceea ce a fost, dorul &#8211; a ceea ce va fi.&#8221; &#8211; Grigore Vieru</em></p>
<p><em>&#8222;Toate dorurile călătoresc, dar puÈine ajung la destinaÈie.&#8221; &#8211; Tiberiu Petre</em></p>
<p><em>&#8222;Când Èi-e dor de cineva, să nu închizi ochii. O să-Èi fie Èi mai dor.&#8221; &#8211; Tudor MuÈatescu</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Dorul pârjoleÈte tot, nu lasă nici măcar un ungher de suflet nepătruns de flacăra lui. Paradoxal, miÈtuieÈte sublim. E dovada vie a faptului că întotdeauna a fost Èi va rămâne deasupra iubirii. E dovada că nu ai cum să iubeÈti dacă nu-Èi este dor. Dacă nu-l aÈezi delicat în faÈa iubirii, el ori este, ori nu este. Dorul nu cunoaÈte jumătăÈi de măsură, nu cunoaÈte graniÈe, nu cunoaÈte limite.</p>
<p>Ce-a mai rămas oare din dorul ce-Èi întuneca judecata uneori, sau din cel care-Èi paraliza gîndirea? Dar din cel urlat Èi strigat când puteai să-l eliberezi doar din preaplinul iubirii ce-o purtai în suflet? Ce-a mai rămas din omul a cărui singură raÈiune de a trăi era doar hrănirea lui, a dorului?</p>
<p><em>“Cât de norocos sunt că am ceva la care trebuie să renunÈ cu atâta greutate.” – Anonim</em></p>
<p><em>&#8222;Dorul este un organ de cunoaÈtere a infinitului.&#8221; &#8211; Lucian Blaga</em></p>
<p><em>“Mi-e dor de mine cu sufletul altuia.” – Ionel Teodoreanu</em></p>
<p><em>“Dorul este focul în care ard speranÈele, dorinÈele, durerile, iar cenuÈa ce rămâne reprezintă amintirile.” – Octavian Paler</em></p>
<p>Tu, om frumos la suflet Èi la trup, te-ai regăsit în toate aceste cuvinte adevărate ce-Èi sunt străine trăirilor tale, dar care au săpat adânc. Ce Èi-a mai rămas după ce cel mai important dor al tău a trecut? Nu era dorul de frumos, de cald, de bucurie, de zâmbete infinite, de răsărituri Èi apusuri simÈite împreună, de vise îndelung aÈteptate.</p>
<p>Nu, era chiar el, <strong>Dorul</strong> de toate dorurile adunate la un loc.</p>
<p> ;</p>
<p>Din<strong> &#8222;Cioburi de suflet&#8221;.</strong></p>
<p>CitiÈi Èi <strong><span style="color: #0000ff;"><a style="color: #0000ff;" href="https://bel-esprit.ro/scrisoare-deschisa-pentru-un-suflet-inchis/">Scrisoare deschisă pentru un suflet</a></span><span style="color: #0000ff;"> închis</span>, </strong>de acelaÈi autor.</p>
<p>Pe <a href="https://dinviatacanpiata.ro"><span style="color: #0000ff;"><strong>Fabiola Ion</strong></span></a> o găsiÈi aici.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Fabiola Ion' src='https://secure.gravatar.com/avatar/cbddde86864f10121852536f5d3577aa25a38c42652c18cea5e337c0273e7cc5?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/cbddde86864f10121852536f5d3577aa25a38c42652c18cea5e337c0273e7cc5?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/fabiola-ion/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Fabiola Ion</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cine sunt eu? Mă întrebam adesea când îmi permiteam luxul de a lăsa eu-ul din mine să iasă la lumină. Sunt litere Èi scris. Sunt muzică în timpuri reci Èi ploioase. Sunt zâmbet oricum, oriunde. Sunt iubire, inocenÈă Èi pasiune. Sunt cuvinte nerostite Èi vise împlinite. Sunt eÈecuri Èi dezamăgiri. Sunt tot ce mi-am dorit să fiu, dar cu permanenta dorinÈă de a avea întotdeauna un gând bun, o faptă pe măsură Èi un vis îndrăzneÈ.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;io&#110;&#064;y&#097;ho&#111;&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>