<p>În cameră persistă un iz de Èigară ieftină, semn că s-a fumat, deÈi e interzis în hotel, Èi nu e orice hotel, ci Hilton (fost Athénée Palace, hotel de cinci stele, cu referinÈe excepÈionale), dar se vede că lumea a deraiat cu totul de la principiile morale sănătoase. Brusc, simt nevoia să fumez, mai ales că havanele pe care le-am primit acum o săptămână, la petrecerea de ajun, mi-au făcut de atunci cu ochiul, dar pur Èi simplu nu am găsit starea necesară. Sunt dintre acei bărbaÈi pentru care fumatul unui trabuc e o chestiune cât se poate de serioasă, aproape un ritual, de aceea am nevoie de intimitate Èi o anumită atmosferă, departe de nebunia cotidiană în care mă simt prins ca într-o uriaÈă plasă pescărească, ridicată cu greu din cauza capturii bogate. Balconul e deschis Èi draperiile lungi, de un albastru incendiat de culorile asfinÈitului, fac jocuri de culoare pe tapetul ivoriu, ce pare că se miÈcă odată cu valurile lor, în adierea vântului. OraÈul începe să se lumineze de seară Èi arterele lui, animate de sclipirile farurilor, par niÈte gigantice vene prin care trece viaÈa însăÈi, într-o perpetuă agitaÈie. Chiar vis-à-vis e un parc de joacă pentru copii, care începe să semene tot mai mult cu o pată neagră, pe măsură ce se lasă întunericul, amintindu-mi de pelicula groasă de petrol care se vede în apele mării, acolo unde navele deversează încărcătura de combustibil în larg.</p>
<p>Stranie asociere, dar acesta e sentimentul pe care îl am, privind de la etajul Èase panorama capitalei, chiar din centru ei. AÈ fi preferat un loc mai retras, în care să fie liniÈte, atât de mult îmi doresc lucrul acesta încât am senzaÈia că încep să mă simt de-a dreptul agresat de tot acest conglomerat de sunete Èi culori care, acaparându-mi simÈurile, îmi răpesc dreptul la <a href="https://bel-esprit.ro/singuratatea-pro-sau-contra/">singurătate</a>, legitim de alt fel. M-aÈ fi simÈit mai liniÈtit într-o micuÈă pensiune din suburbii, departe de forfota oraÈului metropolei, ascutând în surdină un concert de jazz, de preferat Stanley Clarke sau, de ce nu, chiar Norah Jones astă seară, deÈi mă aruncă în melancolie.<img class="aligncenter size-full wp-image-35450" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/09/32d6a681b598b28c2a38dda116faddde-4.jpg" alt="" width="564" height="846">Ne despărÈiserăm fără un cuvânt, iar prezenÈa ei stăruia cu încăpăÈânare în mine ca un blestem care nu poate fi înfrânt de niciun descântec. Mirosul pielii ei rămăsese pe mâinile mele, îngropat adânc în pori, Èi orice aÈ fi făcut nu mă puteam sustrage tentaÈiei de a-mi duce palmele la gură Èi de a inspira profund, în căutarea emoÈiei, ca Èi când aÈ fi tras în piept esenÈa ei ascunsă într-un singur <a href="https://bel-esprit.ro/parfumul-intre-arta-si-obsesie/">parfum</a>, sublimată într-o singură notă din inima lui, aceea care persistă la final, detaÈându-se din întreaga compoziÈie.</p>
<p>Pur Èi simplu nu pot să îmi păstrez fericirea pentru mai multe zile, la un moment dat intervine ceva care mă zdruncină din temelii Èi mă aduce în situaÈia de a mă retrage, incapabil de a mai face vreun gest sau de a purta o conversaÈie, chiar liminară, Èi asta pentru prea mult timp. E ca un fel de magmă care îmi înăbuÈă orice putere de a continua legătura cu ea, recunosc, totul stă în neputinÈa mea de a reacÈiona, sunt convins că greÈesc enorm, dar tot la fel am încredere în puterea ei de înÈelegere. Toate distanÈele dintre noi s-au născut din tăcerea mea, inexplicabilă în ochii oricui, oricât de mult ar încerca să vadă dincolo de aparenÈe. Timpul acela în care stau numai cu mine, imun la tentaÈia de a o vedea sau de a-i răspunde la vreun mesaj, reprezintă de fapt nevoia mea de a fi singur cu noi, de a conserva acele momente în care am fost fericiÈi cu adevărat Èi care s-ar putea dilua în fapte, gesturi Èi cuvinte banale, aflate la îndemâna oricui. Nici măcar eu nu înÈeleg bine ce se petrece cu mine, dar acele zile în care stăm fără să vorbim sunt pentru mine ascetice, necesare momentelor de căutare a propriului sine Èi a adevărurilor ascunse în conÈtiinÈa mea, alterate de euforia pe care mi-o dă prezenÈa ei, carnală sau eterică.</p>
<p>DorinÈa obstrucÈionează raÈiunea Èi o perverteÈte, făcând spiritul să se îndepărteze de legile nescrise pe care le-am moÈtenit, ca pe o imanentă<em>hamartia</em>, la naÈtere. Între pasiune Èi moralitate, care între polii care se atrag fatidic, iubirea noastră creÈte în intensitate, cu cât încercăm mai mult să o reprimăm, în ciuda oricăror analize Èi a oricăror teoretizări, departe de orice raÈionamente logice, în pofida tuturor obstacolelor pe care ni le construim în drum, ca niÈte imense cazemate în care ne descoperim apoi captivi, suferind de apăsarea propriilor ziduri. De ce continui să o ador, când trupul ei îmi e străin de aproape un an, dacă mă ucide gândul că nu vom fi niciodată împreună? De ce sunt atât de sigur că nu pot accepta niciun compromis? Dar dacă un pas a fost făcut, de ce restul bat numai în retragere? Mii de întrebări, ale mele, ale ei, se învârtesc între noi bezmetic, în căutarea unui răspuns liniÈtitor&#8230;</p>
<p>Cu fiecare plecare a mea, se scriu în noi cearcăne adânci de neliniÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a>, căutând cu disperare să uităm unul de celălalt, ca să nu mai doară. Cu toate acestea, suferim înzecit, înmiit, pentru că în ecuaÈia iubirii noastre, timpul nu e un atu, ci însuÈi factorul care dă greutate Èi intensitate sentimentelor, care probabil că vor ajunge să ne ucigă. Încetul cu încetul, din ce în ce mai debili, mai atrofiaÈi, am devenit sclavii amintirilor din care nu ne putem dezlega, pentru că lanÈurile noastre au fost pecetluite definitiv, cine Ètie de când Èi până când&#8230;<em>sine die</em>.</p>
<p>Nu mă simt bine Èi gustul trabucului mi-a înăsprit gândurile, pe care le simt uscate ca firele de tutun Èi le înec într-un pahar de cognac, incendiindu-mi buzele Èi limba. E mai bine aÈa. Durerea mă face să mă desprind din angrenajul propriei maÈinaÈiuni interioare, construită cu atâta sadism, pentru că acesta este cuvântul cel mai potrivit pentru ceea ce construiesc cu o duÈmănie innaceptabilă în propiul meu sine. O iubesc, dar nu îi scriu, nu o caut, până când nu cedez disperării de a îmi inchipui că, la rândul ei, se va lăsa cuprinsă de incertitudinea viitorului, de oboseala atâtor aÈteptări, de orgoliul feminităÈii recuzate cu frecvenÈă diabolică, de tristeÈea pe care la un moment dat n-o va mai putea controla, sau, cine Ètie, chiar de uitare&#8230;</p>
<p> ;</p>
<p>Suntem o singură fiinÈă, dar în noi funcÈionează două suflete, antrenate de bătaia a două inimi aflate la mare depărtare. S-a făcut răcoare între timp Èi bătăi în uÈă mă trezesc brusc din starea aceasta, dar, sub efectul narcoticelor, ezit să deschid, dintr-o lentoare pe care o găsesc reconfortantă, în ciuda furtunii din suflet. În uÈă, (cred că e domniÈoară), o fiinÈă angelică, mignonă, ambalată într-o rochie roÈie asfixiată de maci Èi pantofi din lac în aceleaÈi nuanÈe,<em> stiletto,</em> mă îmbracă într-o voce care îmi aminteÈte de <em>Primăvara </em>lui Ceaikovski:</p>
<p>&#8211; Bună seara, am sosit. Sper că nu sunt ultima venită&#8230;</p>
<p>Are niÈte ochi mari în care mă văd ca într-o oglindă, intrigat de situaÈia inedită Èi preocupat s-o studiez în amănunt, în toată perfecÈiunea ei. Pentru că e o apariÈie aptă să taie respiraÈia oricărui bărbat luat pe nepregătite, Èi, recunosc, nu puteam fi altfel catalogat, pentru că expresia feÈei mele trăda cu prisosinÈă lucrul acesta. Cred că mi s-a încălzit puÈin sufletul, ca atunci când îmi punea mama Èosete cu sare încălzită pe piept, ca să nu mai tuÈesc.</p>
<p>Mă repliez, încercând să nu par tâmp:</p>
<p>&#8211; S-ar putea să fi greÈit cameraaaa&#8230;!? (lungesc intenÈionat ultima vocală, ca Èi când i-aÈ oferi o soluÈie a ieÈirii din impas, iar domniÈoara face un pas înapoi, cred că realizează subit încurcătura).</p>
<p>&#8211; Vă cer mii de scuze, e foarte posibil, caut camera 620, iar dumneavoastră nu semănaÈi deloc cu Pierre, de la care trebuia să iau invitaÈia pentru Èeful meu. Încă o dată, scuze pentru deranj.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Are ochi frumoÈi, ceva între căprui Èi un verde sălbatic, iar în voce un timbru care mă liniÈteÈte. E o prezenÈă plăcută Èi parfumul ei floral, puÈin prea dulce pentru gustul meu, mă incită. Îmi place cum îÈi trece poÈeta dintr-o mână în alta, are o graÈie a miÈcărilor care trădează o sensibilitate aparte, e atrăgătoare Èi, cu siguranÈă, dezinvoltura ei o face dezirabilă. La mâna dreaptă poartă o brăÈară Pandora cu multe pandantive, care scot un clinchet plăcut când gesticulează. Desigur, trebuie să găsesc o formulă elegantă să n-o alung, Èi în acelaÈi timp să îi propun să rămânem un timp împreună, să conversăm sau să mergem la o plimbare, poate prin parcul din apropierea hotelului.</p>
<p>&#8211; Nu sunt Pierre, deÈi mi-aÈ fi dorit să fiu. Pot, în schimb, să fiu oricine doriÈi dumneavoastră, poate un ajutor în căutarea lui Pierre, dacă îmi permiteÈi.</p>
<p>Sesizează încercarea mea de flirt Èi în ochii ei adânci, cu reflexe galben-verzui, se insinuează o anume sclipire, mai limpede Èi cu atât mai pătrunzătoare. E rândul ei să mimeze indeterminarea, ca să nu pară o pradă sigură, dar se vede în felul în care mă priveÈte că îi sunt cel puÈin interesant. Suntem încă în cadrul uÈii, pentru că uzanÈele o cer, nu o pot invita înăuntru pentru că nu s-ar cădea, Èi nici nu pot ieÈi din cameră, în hol, pentru o conversaÈie de tatonare ce trebuie să pară inofensivă, de dragul aparenÈelor.</p>
<p>&#8211; Camera 260&#8230; aici e 620&#8230; are un râs chicotit, natural, e firească în toate gesturile Èi îmi place de ea din ce în ce mai mult&#8230;</p>
<p>&#8211; Vă pot însoÈi cu liftul până la etajul 2&#8230;</p>
<p>&#8211; Mi-aÈi citit gândurile, sau de unde ÈtiaÈi că mi-e frică să merg cu liftul?</p>
<p>Rezonăm Èi asta mă face să plusez Èi să o invit în cameră până îmi iau un pullover pe umeri, iar <a href="https://bel-esprit.ro/ce-ne-spun-florile/">Laura</a> (o cheamă <a href="https://bel-esprit.ro/ce-ne-spun-florile/">Laura</a>, între timp s-a prezentat, întinzând prima mâna Èi acceptând să i-o sărut, gest pe care l-am făcut mai mult ca să o simt mai de aproape) acceptă, aÈteptând rezemată de uÈă, pe care o închide din proprie iniÈiativă, cu gesturi fine. Îmi urmăreÈte miÈcările Èi aleg înadins cel albastru turcoaz, care Ètiu că mă prinde cel mai bine. Trec pe lângă ea, îi inspir puternic parfumul Èi mă priveÈte intens, ca Èi când între noi s-ar produce un<em>coup de foudre</em>&#8230; cu privirea aÈintită în pieptul meu, care se umflă sub impulsul momentului, îÈi atinge mâna de clanÈă în acelaÈi timp în care palma mea se aÈază cu hotărâre peste degetele ei, iar acum stăm ochi în ochi, atât de aproape încât îi simt bătăile inimii Èi căldura trupului, care aprinde parfumul, în valuri. O prind în braÈe Èi îi strivesc pieptul micuÈ de al meu, afundându-mă cu faÈa în părul ei, aproape de gât, sărutând-o exact în locul în care vena pulsează alert, cu intensitate aproape sălbatică. Mă prinde de gât Èi îÈi înfige mâna în părul meu, ceea ce mă excită enorm Èi nu mai judec, mă aplec asupra gurii ei Èi îi frământ pentru câteva clipe buzele, care îmi cedează fără ezitare. Are gust molatic Èi o limbă fermă, care îmi întoarce căutarea cu prisosinÈă, stârnindu-mă până în cele mai îndepărtate colÈuri ale fiinÈei. O ridic în braÈe ca pe un fulg, (în momentele acestea totul devine relativ Èi se sustrage inerÈiei) Èi o aÈez în patul nedesfăcut, între pernele albastre care o primesc într-o îmbrăÈiÈare uriaÈă. Îmi prinde capul între mîinile ei micuÈe, care miros a zmeură proaspătă, Èi mă priveÈte pentru o secundă atât de adânc, făcându-mă să realizez că de acum încolo poate face orice cu mine, pentru că m-a supus total, sleindu-mă de orice împotrivire. Nu apuc să gândesc următoarea miÈcare, pentru că se repede sălbatic la buzele mele, care cedează în faÈa asaltului, neobiÈnuite cu agresiunea.</p>
<p>Gustul de sânge ni se amestecă Èi dorinÈa creÈte din el, căpătând substanÈă incredibilă&#8230; Simt nevoia să o posed instantaneu, fără să mă gândesc la camera aceasta străină, de hotel, la necunoscuta a cărei prezenÈă m-a eliberat din toate frământările, sau la consecinÈele pe care nebunia aceasta le-ar putea avea. Mi se dă cu totul, fără niciun fel de opreliÈte, geme încet sub greutatea mea, îmi înăbuÈ orice sunet astupându-mi gura cu sânii ei parcă anume făcuÈi pentru mine Èi o simt cambrându-se, înfiorată, pe măsură ce înaintez în fiinÈa ei, cercetător la început, din ce în ce mai agresiv mai apoi, până când ne contopim într-un tremur de o intensitate care mă electrocutează din cap până în picioare, făcându-mă să scot un urlet pe care ea îl preia Èi îl desăvârÈeÈte, într-un geamăt surd. Îmi doresc să rămânem în tăcere încă un timp, fără să stricăm momentul acesta în care corpurile noastre îÈi istovesc ultimele vibraÈii, lăsând oboseala cărnii să dea consistenÈă amintirii. Èi totuÈi, o aud Èoptind, neliniÈtită ca orice <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> pentru care ziua următoare contează mai mult decât plăcerea de a savura extazul, încercând să îl prelungească la nesfârÈit.</p>
<p>&#8211; Ne vom mai vedea? Poate mâine? Să îl găsim, în sfârÈit, pe Pierre?</p>
<p>AÈa culcat pe pieptul ei, simt că dogoare pasiune Èi îmi dau seama că am stârnit în ea sentimente puternice. Mă simt neajutorat, pentru că nu e momentul să îi revelez adevărata mea identitate, tribut unei singure femei din lumea aceasta. Îmi aud cuvintele, fără să fie ancorate în mintea mea:</p>
<p>&#8211; Mâine am o întâlnire de afaceri foarte importantă Èi nu Ètiu dacă voi mai putea să te văd, pentru că voi pleca direct spre casă&#8230;</p>
<p>Am simÈit-o tresărind Èi s-a întors cu spatele la mine, strângând în pumnii mici poalele rochiei care se strânsese sub ea, docil, într-un crâmpei de maci. Nu Ètiu de ce, am simÈit nevoia să îi spun ceea ce urma să regret toată viaÈa:</p>
<p>&#8211; Te rog să mă ierÈi.</p>
<p>M-a privit cu ochii moi de lacrimi Èi s-a ridicat încet, pe coate mai întâi, nedezlipindu-Èi ochii de la mine, apoi s-a îmbrăcat cu gesturi fine, onctuoase, ca într-o îmbrăÈiÈare furată, netezind materialul cu niÈte miÈcări lente, care ar fi putut foarte bine servi unui nou preludiu. Luciul pantofilor cu toc a zvâcnit pentru o secundă, aprins în raza veiozei, animând încăperea ca lumina unei artificii. Mi-a Èoptit, aÈezându-Èi buzele într-un sărut tandru, aproape matern, pe obrazul meu încă încins de febra excitaÈiei:</p>
<p>&#8211; Nu trebuie să îÈi ceri iertare, trebuie să fii fericit. Am uitat cine sunt Èi de ce sunt atâta timp cât am fost în braÈele tale, pentru că am trăit acest moment cu toată fiinÈa. Ne-am dăruit unul altuia cu generozitate, de ce să stricăm frumuseÈea acestei alegeri atât de inspirate? Am simÈit amândoi pasiunea, am vibrat la fel, corpurile noastre s-au întrebat Èi au găsit răspuns unul în celălalt, pentru ce îÈi ceri iertare? N-ai făcut niciun rău, în mâinile tale am prins viaÈă. Eu îÈi mulÈumesc, străinule, oricine ai fi, se pare că soarta a Èinut cont de noi, apropiindu-ne. Să nu mă uiÈi.</p>
<p>În lipsa ei, a rămas parfumul dulceag pe care îl aveam acum pe tot corpul, am simÈit din nou gustul amar al trabucului Èi duÈul rece m-a făcut să îmi revin încet din ameÈeală. Imaginea patului răvăÈit, cu pernele împrăÈtiate, m-a adus cu picioarele pe pământ, însă mi-a făcut mai mult rău, pentru că mi-a adus aminte de ea. Ea, care probabil asistase de departe la întreaga scenă, îndemnându-mă astfel s-o uit. Ea, care fusese acolo în mine, cu mine, deghizată în fata aceasta cu rochiÈă de maci Èi privirea isteaÈă, cu replici inteligente Èi <a href="https://bel-esprit.ro/parfumul-intre-arta-si-obsesie/">parfum</a> dulceag, de <a href="https://bel-esprit.ro/arta-de-a-darui-flori-si-bunele-maniere/">flori</a> de vară. Ea, care Ètia că orice s-ar întâmpla, e unica mea <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>, cu toate întrebările Èi răspunsurile negăsite, cu toată febra, ea, care e parte din mine aÈa ca respiraÈia mea, ca inima mea, bătând într-un singur trup mutilat de absenÈa celuilalt.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pc&#111;&#110;cu&#114;s&#064;&#121;&#097;hoo.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>