<p>De ce scriem</p>
<p>Un dialog mărturisire, un voal mângâietor ce te înfioară, o adiere cu nervuri violacee de simÈire autentică, un motiv în plus (Èi nu pentru că ar mai fi fost nevoie) să o iubesc pe femeia aceasta care Ètie să pună aripi acolo unde se năruie lumi.</p>
<p>&#8211; De ce scriem?</p>
<p>&#8211; Pentru că, în primul rând, simÈim nevoia să scriem. Èi pentru că, probabil, undeva în noi, vorbesc din punctul meu de vedere &#8211; deÈi acest plural cred că se referă la femeile-scriitor&#8230; un pic lăsate în umbră, zic eu, într-o nedreaptă umbră în ziua de astăzi &#8211; găsim în noi o resursă, undeva, ceva, se deschide o supapă, cheie&#8230; Èi poate cel mai probabil există Èi o perioadă în care scriem.</p>
<p>Nu cred în scrisul pentru toată viaÈa. Nu cred în lucrurile care durează Èi trenează la nesfârÈit. Probabil că ceva agită în noi un sentiment, o frustrare, o suferinÈă, o chemare, un dor rămas ancestral în noi sau venind din cine Ètie ce existenÈă.<br />
Probabil că scriem să ne liniÈtim, să ne găsim – vorba lui Arghezi:</p>
<p style="text-align: center;"><em><strong> „Nu m-aÈ căuta, dacă nu m-aÈ fi găsit.”</strong></em></p>
<p>Scrisul are un statut paradoxal, e o lămurire Èi, totodată, &#8230; o încifrare. Pe măsură ce scrii, descoperi Èi pătrunzi tot mai mult. E Èi o formă de terapie. Dacă te duci la psiholog, îÈi spune: „Scrie! Scrie ca să te eliberezi!”</p>
<p>Scrisul ne face bine&#8230; De fiecare dată când deschid cartea („Legi nescrise”), am senzaÈia că nu sunt scrise de mine lucrurile acestea. Mi se pare că le citesc pentru prima dată Èi mă întreb</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: center;"><em><strong>„cum am putut scrie aÈa ceva?”</strong></em></p>
<p>Scrisul e o perpetuă răscolire, o perpetuă aducere a aluviunilor la suprafaÈă Èi, în acelaÈi timp, o curăÈare, o netezire&#8230; După aceea, vine apa aceasta a timpului, prin care suntem aÈa&#8230; niÈte frunze, Èi în final, lucrurile îÈi găsesc făgaÈul lor, îÈi creează drum printre munÈii aceÈtia, pe care îi străbatem în fiecare zi, pe care ne urcăm când ca un Sisif, când ca un Prometeu.</p>
<p>Cam asta e scrisul&#8230; e durere Èi plăcere, e căutare Èi găsire, e dus Èi întors&#8230; Èi binecuvântat este cel care poate să pună pe hârtie Èi să le Èi scoată în public.</p>
<h4>În ceea ce priveÈte starea de a scrie în mine, se numeÈte „Bel-Esprit”</h4>
<p>Poezia nu se poate explica! Poezia este Èi nu este!</p>
<p>&#8211; Sunt 3 stări de a scrie. Starea de a nu scrie, starea de a scrie Èi starea de a scrie în tine. Care este cea mai apăsătoare dintre toate?</p>
<p>&#8211; Mi-e foarte uÈor să răspund, pentru că starea de a scrie poezie, pentru mine, s-a încheiat. Nu am conÈtiinÈa faptului că sunt poetă. În ceea ce priveÈte starea de a scrie în mine, se numeÈte „Bel-Esprit”.</p>
<p style="text-align: center;"><em><strong> Se spune că eu îÈi dăruiesc poezia Èi tu trebuie să pui inima să o citeÈti.</strong></em></p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-51860 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/10/andra_tischer-300x300.jpg" alt="de ce scriem" width="300" height="300" /></p>
<p>&#8230; uneori, parcă nu-mi ajunge una singură!</p>
<p>foto arhiva personală
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#108;u&#109;&#105;n&#105;&#116;a.&#103;i&#117;rg&#105;&#117;&#046;&#097;&#064;&#103;&#109;a&#105;&#108;&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>