Daniil Harms, poet, prozator și dramaturg, a fost un reprezentant important al avangardei rusești. S-a stins din viață într-o zi de 2 februarie, așadar vă propun un text biografic și bibliografic, în memoria scriitorului.
Daniil Ivanovich Yuvachev (Даниил Иванович Ювачёв) s-a născut în Sankt Petersburg la data de 30 decembrie 1905. Mama sa a fost institutoare, iar tatăl său a fost ofițer de marină (anarhist închis în timpul Rusiei țariste, care a aderat, după eliberare, la pacifismul tolstonian). A studiat limbile germană și engleză la Școala Sf. Petru. În anul 1924, odată cu începerea cursurilor universitare, a început să studieze electrotehnica în orașul natal, iar mai apoi istoria artei. Nu a absolvit, însă, nici una dintre aceste specializări. În următorul an, debutează în calitate de recitator pe scenele unor teatre mai puțin cunoscute, urmând ca în 1926 să se înscrie în Asociația Poeților din Leningrad. În același an i se publică prima poezie. De asemenea, înființează, alături de Alexandr Wedenski „Școala Cinari”, împotriva banalului și a mediocrității. Membrii au fost reprezentanți ale artei, în genere (artiști plastici, muzicieni, dansatori, actori, scriitori). Mișcarea dadaistă „Oberiu” s-a născut în 1927, ca rezultat al acestei școli. Mișcarea a fost abolită după doar câteva luni de către autoritățile sovietice, acestea fiind în dezacord cu literatura absurdului.
Începând cu anul 1928, Harms – poetul a avut în jur de 30 de pseudonime literare, inclusiv Charms ( engl. „farmece”), ajungand la Harms (engl. „vătămări”) – va colabora și cu reviste pentru copii, cum ar fi „Scatiul”, „Ariciul” și „Licuriciul”. Stilul său neconvențional i-a adus două arestări consecutive (în 1931 și în 1932, ultima oară fiind exilat la Kursk, alături de Wedenski). După aceste arestări a scris doar în ascuns, iar în timpul vieții a publicat doar povești și povestioare pentru copii. Este de menționat că printre creațiile sale se numără balade absurde, mistificări matematice și miniaturi în proză.
Scriitorul Iacov Druskin a păstrat în manuscris opera lui Daniil Harms, publicând în 1967 primele texte în Literaturnaia gazeta. În 1978 devine cunoscut la nivel mondial în urma publicării primului său volum de poezie, Când plânge sacadat mașina de tocat, atât în limba rusă, cât și în limba germană, la o editură din Bremen.
Daniil Harms se stinge din viață la data de 2 februarie 1942. Considerându-se că literatura sa pentru copii este subversivă, a fost închis la secția de psihiatrie a unei închisori în timpul asediului german al Leningradului. Se preupune că a murit din cauza subnutriției. Printre cele mai reprezentative opere ale sale se numără Un tigru în stradă, Un spectacol ratat și Mi se spune capucin.
Influnțat de scrierile lui Nikolai Vasilievici Gogol, Harms a fost, la rândul său, o sursă de inspirație pentru creațiile unor scriitori avangardiști, precum Eugen Ionescu și Emil Brumaru.
În continuare, vom prezenta câteva citate reprezentative semnate de autor.
„Pe mine existenţa mă interesează numai în înfăţişările ei stupide. Eroismul, patosul, cutezanţa, etica, igiena, moralitatea, tandreţea şi hazardul – astea sunt cuvinte pe care nu le pot suporta, însă eu înţeleg şi respect pe deplin: extazul şi admiraţia, pasiunea şi sobrietatea, desfrâul şi pudoarea, tristeţea şi suferinţa, bucuria şi râsul.” (Avangarda rusă, în Dilema, 2009)
„Maestrul Leonardo: Iar acum ia încearcă mărul acesta.
Eva: Vai, nu se poate! Din acest copac nu se cade să mâncăm fructe.
Maestrul Leonardo: Eva, ascultă ce-ţi spun! Eu de multă vreme am cunoscut toate tainele raiului. Şi ţie am să-ţi spun câte ceva.
Eva: Spune, te ascult.
Maestrul Leonardo: O să asculţi de mine?
Eva: Da, n-o să te supăr cu nimic.
Maestrul Leonardo: Şi nici n-ai să mă spui cuiva?
Eva: Nu cred… Crede-mă!
Maestrul Leonardo: Dar dacă totuşi se va afla?
Eva: Nu de la mine.
Maestrul Leonardo: Ei bine. Te cred. Ai trecut printr-o şcoală bună.” (piesa de teatru Căderea în păcat sau cunoașterea binelui și a răului, 1934)
„parașute și pistoale/ pentru ca tei de curmei stanislav/ să glorifice un necioplit/ după pichetul moscovit” (din poemul III. Mihail, vol. Când plânge sacadat mașina de tocat)
„Da, ce uimitor e construită lumea!/ Tot ce e mort grăbește să dispară,/ iar ceea ce viu este,/ zi și noapte,/ încearcă să se înveșnicească.” ([Lăsând baltă propriile griji], 1933)
Citește și Eugen Ionescu: „Sunt o voce care caută.”
M-am născut în Cluj-Napoca, județul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secția artă dramatică, promoția 2010-2014), Facultatea de Istorie și Filosofie (secția Filosofie, nivel licență) în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoția 2015-2018) și cursurile masterale ale Facultății de Litere, în cadrul aceleiași universități (masteratul de Studii Literare Românești, promoția 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la Păltiniș”, „eCreator” și „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 și membră a Cenaclului Literar Studențesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „Echivalențe”.