<p><strong>Ancora prezentului</strong></p>
<p>E cumplit să trăieÈti mereu cu senzaÈia că viaÈa a întors spatele oamenilor, că nu-i mai pasă de ei. Nici de ce gândesc, de ce speră, de ce viseză. Nu e cumplit, nici măcar dureros. Asta e situaÈia Èi basta. ViaÈa lui Enache era ca o luare la cunoÈtinÈă.</p>
<p>Se plimba de colo colo printre fapte. Erau marfa lui. O cunoÈtea fără să fi pus mâna pe ea cu adevărat. Relata de când se Ètia, relata una, alta, cu cât mai dure erau faptele, cu atât mai detaÈat era el. Incisiv dar de la distanÈă. Secretul este să păstrezi perspectiva liberă faÈă de ce spui. DistanÈa dă credibilitate. Înainte vreme, adică înainte de era, de viaÈa noastră, Ètirile rare Èi definitive, războaie, morÈi regale, molime, vizita perceptorului de taxe Èi ale nenorociri erau anunÈate cu toboÈarul, apoi la difuzor, acum, odată cu progresul, cu vocea lui. Ètia să se facă nevăzut în spatele Ètirilor pe care le scotea pe gură. Fără sensibilităÈi inutile, fără participare emoÈională. Un adevărat purtător de cuvânt al cercului restrâns de persoane care cunosc situaÈia Èi îi învaÈă Èi pe alÈii ce să creadă despre ea.</p>
<p>L-au mutat în altă redacÈie. Moderator, aÈa se chema noua lui fiÈă de sarcini. Avea dicÈie frumoasă? Ètia să convingă lumea că în spatele zâmbetului se află mai mult? Nu conta. Erau convinÈi că are acel ceva. Nu Ètia personal să fi avut „ceva” de soiul ăsta, dar ce credea el nu avea importanÈă. Telespectatorii vedeau în el o ancoră, Èefii la fel, colegii se sprijineau de el Èi îi spuneau, ca mai vechi cunoÈtine, AP, pronunÈat în engleză e chiar nostim. Eipi. Adică ancora prezentului. Nu se întreba nimeni de ce are nevoie prezentul de o ancoră, dar asta e altă discuÈie. Nu se întreba nici el, pentru motivul că în emisiune, el era cel care punea întrebări. Nu multe, dar în aÈa fel repetate încât să pară profunde. Întrebările, erau, obligatoriu, banale Èi cu răspunsuri limpezi mai înainte ca cineva să fi deschis gura. Altfel nu le-ar fi înÈeles toÈi. ToÈi înseamnă rating-ul, mulÈimea nevăzută care îi soarbe vorbele, pauzele între silabe, privirile spre cameră, care se miră, se încălzeÈte de la cât de cool e cravata lui, ce bine îi stă dunga pantalonului, Èi totul din respect pentru ei, cei care stau Èi se uită la el, într-un cuvânt toÈi cei care se află conectaÈi la lungimea de undă a emisiunii, a studioului. Totul depindea de cum Ètia el să pună întrebările. Nu le scria, nu le formula, el întreba. Asta conta.</p>
<p>DiscuÈiile din astfel de emisinui nu sunt purtate să dea răspunsuri. Ar fi nocive, dăunătoare. E nevoie de stârnirea curiozităÈii, în aÈa măsură încât să-i Èină, pe cei de dincolo de ecrane, în priză până trece pauza de publicitate. Cu vremea a înÈeles că ei vorbesc ca o pauză între două publicităÈi, îÈi consumă timpul ca o răsuflare între două clinchete ale casei din care îÈi iau salariul. Sunt numai o momeală pentru detergenÈii Èi produsele de încălÈat, pentru guma de mestecat sau produsele de crănÈănit, sunt un fel de portari de lux care deschid uÈile dincolo de care începe adevăratul spectacol: maÈini de lux, medicamente contra durerilor de tot felul, biletelor la spectacole la care ei nu vor ajunge niciodată, din lipsă de timp, nu de bani. Erau paznicii drumului prin care trece viaÈa oamenilor spre parcarea finală. PuÈi acolo să îi Èină de vorbă, să nu se uite în stânga Èi dreapta, să vadă încotro curg clipele de care sunt legaÈi fedeleÈ Èi împinÈi înainte.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Oare direcÈia asta să fie înainte? Gânduri îi treceau rar, în fapt, niciodată, prin minte. Èi dacă îi veneau, tot aÈa plecau. Erau ca o aventură de o noapte atunci când eÈti căsătorit Èi te aÈteaptă copii acasă, în jurul bradului.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-4313 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/1b18b005545b24815070bd0657660597.jpg" alt="pinterest.com" width="500" height="670" /></p>
<p>Sile era ziarist de când ieÈise din facultate. Taică-său Ètiuse să dea telefonul potrivit la momentul potrivit, să dea drumul la un proiect Èi să aleagă executantul de care avea nevoie viitorul fiului său mai mult decât proiectul cu pricina. Important era că acum intra de dimineaÈă în camerele mici abia aerisite, petrecea timpul sub reflectoare aÈa cum pensionarii stau pe bănci la soare Èi seara se putea întoarce acasă să doarmă. Sau să bea, sau să se împerecheze. Ceva trebuia să facă. Dinspre viaÈa lui privata nu i se transmitea nimic care să semene cu o Ètire. Taică-său îi făcuse rost de o carieră, îi lăsase destui bani, îl crescuse cu grijă Èi prin intermediul mamei, cu multă tandreÈe Èi înÈelegere. Taică-său era unul care decidea multe lucruri Èi destine, lua multe hotărâri Èi trasa multe sarcini. Maică-sa primise de la taică-său obligaÈia să fie drăguÈă Èi iubitoare.</p>
<p>Un lucru uitase taică-său să-i dea fiului său iubit Èi el, luat de treburi, nu prea Ètiuse unde să o cumpere sau să Èi-o meÈterească de unul singur. Ceva lipsea. Se putea trăi Èi fără acel ceva, puteai să fii mulÈumit cu ce ai. Destul să plăteÈti facturile la timp, să înlocuieÈti garderoba cât să se vadă că Èii pasul cu moda, să poÈi achiziÈiona maÈina care te reprezintă, să o poÈi lăsa în parcarea din faÈa casei sau cea a trustului. La urma urmelor, maÈina aia e văzută de mai multă lume într-o singură zi de cât întâlneÈte el într-o lună. Accesul la el se făcea pe bază de bon de intrare, de calendar care era Èinut ferm Èi sever de o asistentă care avea o secretară. El avea Èina lui de popularitate în care se zbătea să ajungă în faÈă, era cu mintea aÈintită mereu la fiecare întreabare, glumă, idee care să îi facă pe oameni dornici să îl asculte, să aibă răbdare, să aÈtepte până la următoarea pauză de publicitate să se uite la el cum pune întrebările pe care le mai pusese Èi înainte. Un om simpatic e ca un drog. Dă dependenÈă. Vorbea Èi întreba despre ce se întâmpla cu alÈii. Întâmplările din jurul persoanei lui nu intrau la socoteală.</p>
<p>VieÈile necunoscuÈilor se răsuceau, se chinuiau, de multe ori se sfârÈeau sau se schimbau în timp ce el comunica, întreba ceva legat de ele, le scotea pentru o clipă din mâzga anonimatului Èi le ridica lângă el în lumina reflectoarelor. PrezenÈa lui acolo era asigurată, se întâmpla clipă de clipă fără să se oprească nici o secundă. Era ca o transmisie în direct fără pauze de publicitate. Ar fi putut intra în direct Èi când doarme, când se spală pe dinÈi sau când face lucruri pe care alÈii se feresc să le spună cu voce tare.</p>
<p>Într-o dimineaÈă a ajuns la servici, a parcat maÈina Èi a vrut să intre în studiou. UÈa era zăvorâtă. Pe ea scria: Închis din cauza falimentului.</p>
<p>Nu avea cheie. Nu avusese niciodată nevoie de ea.</p>
<p>Stătea afară Èi se uita la uÈile ferecate, la geamurile cu obloanele trase. Ceva, nu Ètia nici el prea bine ce Èi cum să-i spună pe nume, rămăsese înăuntru. Nu Ètia cum să ajungă acolo.</p>
<p>CitiÈi Èi „<a href="https://bel-esprit.ro/dan-stoica-sa-faci-deosebirea-intre-pasiune-si-realitate/" target="_blank" rel="noopener">Să faci deosebirea între pasiune Èi realitate”</a>, de acelaÈi autor.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Dan Stoica' src='https://secure.gravatar.com/avatar/ab6e5cd34e81f64cf7f372973104e5807476f1fa364e351d4c3bd3cb6d2793ed?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/ab6e5cd34e81f64cf7f372973104e5807476f1fa364e351d4c3bd3cb6d2793ed?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/stoica/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Dan Stoica</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:da&#110;s&#116;oi&#099;&#097;5&#050;&#064;&#121;ah&#111;o&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>