<p><strong>Mircea Eliade</strong>, „<strong><em>Isabel Èi Apele Diavolului</em></strong>”</p>
<p>Personalitate proteică (cf. Mircea Handoca), <a href="https://www.youtube.com/watch?v=sCa279_aOqU" target="_blank" rel="noopener"><strong><em>Mircea Eliade</em></strong></a> (n. probabil în 9 martie 1907, BucureÈti &#8211; d. 22 aprilie 1986, Chicago), este autor a 30 de volume ÈtiinÈifice, opere literare Èi eseuri filozofice traduse în 18 limbi Èi a circa 1200 de articole Èi recenzii cu o tematică extrem de variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime Èi manuscrisele inedite.</p>
<p>*</p>
<p>Doctor în Istoria Artelor, personajul-narator din romanul „<em>Isabel Èi Apele Diavolului</em>” are un caiet, un fel de Jurnal, în care îÈi notează gândurile, frământările sufleteÈti, experienÈele de viaÈă, înÈelese sau mai puÈin înÈelese, după cum notează, căci „<em>dacă aÈ înÈelege tot ce scriu, de ce aÈ mai scrie</em>?” Gândurile Èi trăirile sale au, de cele mai multe ori, umbre de neînÈeles, o anume notă de straniu, care-i marchează existenÈa Èi conferă naraÈiunii suspans, forÈă de persuasiune în stările de conÈtiinÈă ale personajului central, savant mistuit de pasiuni ÈtiinÈifice Èi patimi omeneÈti, dornic de cunoaÈtere Èi pregătit să experimenteze orice extremă.</p>
<p><strong><em>El Èi Ea.TinereÈe fără bătrâneÈe.</em></strong></p>
<p><strong><em>El</em></strong>, „<strong><em>doctorul</em></strong>”, apelat astfel de cunoÈtinÈe, mărturiseÈte în caietul său ceea ce iubea cel mai mult: propria libertate. În plus, trăind în India, unde realiza studii ÈtiinÈifice la <em>Indian Museum</em> aduce în prim –planul notelor sale o idee din Èara de la miază-noapte, cum spune el, anume aceea a „<em>tinereÈii fără bătrâneÈe</em>” Èi are plăcerea stranie de a n-o traduce prietenilor săi, eventual doar îi îndeamnă să repete substantivul care sună ciudat în pronunÈia lor: „<em>ti-neu-re-tze</em>”. Pe Isabel a reuÈit s-o tulbure, „<em>dar am turburat-o cu ea însăÈi, nu cu mine. Formele le avea, eu am fost numai conÈinutul. Unde sunt eu în sufletul Isabelei?” „Cine sunt eu?</em> ” Èi Ètie exact că la douăzeci Èi cinci de ani doreÈte, pe de o parte, să nu îmbătrânească Èi, pe de altă parte, refuză mediocritatea. „<em>Nu vreau să fiu comun. Aceasta e spaima sufletului Èi a trupului meu”</em>. Dorea să fie el însuÈi în toate formele Èi gândurile sale. Să nu înveÈe regulile vieÈii, înfometat fiind de neprevăzut.</p>
<p><strong><em>Ea, Isabel,</em></strong> studiază la Colegiu Èi visul ei era să-Èi găsească un soÈ care să joace tennis mai bine ca Willy Crammer. Ea este o existenÈă fără evenimente excepÈionale, dar mărturisirea că dorea să ajungă în Anglia a fost o surpriză. Èi el a iubit-o, argumentând: „<em>Am iubit-o pentru că s-a contrazis. Èi-a uitat soÈul visat, frumos Èi Èampion</em>”. AÈa credea el, dar ea încă mai visa: „<em>Dacă ar vrea el&#8230;Dacă acest doctor tânăr care vine din Anglia i-ar spune, în faÈa Leanorei: „Vrei să fii cu mine, Isabel?”&#8230; – atunci ea l-ar învăÈa să joace tennis Èi, în schimb, el ar învăÈa-o franÈuzeÈte. Nicio fată din Oatacamund nu Ètie franÈuzeÈte. Doctorul ar ajunge mai învăÈat decât pastorul, iar ea&#8230;</em>”</p>
<p>Răspunsurile date pun în relief un univers interior complex, cu dorinÈe de cunoaÈtere aprofundată a sinelui, precum Èi a celorlalÈi, asupra cărora doreÈte să exercite influenÈe, dacă ar fi posibil. „<em>Iată cine sunt eu: cel care a crezut că poate turbura vieÈile. Dar, ca să le turbur trebuie să mă apropii de ele, să le ating cu răsuflarea mea, să le scutur, să le desfac. Eu nu pot atinge viaÈa celuilalt. Cine poate atinge Èi cunoaÈte viaÈa celuilalt? Poate alergăm toÈi după aceeaÈi spargere a cercului de fier. Nu Ètiu. &#8230; Isabel mă neliniÈteÈte; se schimbă. Se schimbă aÈa cum vreau eu? Nu Ètiu ce vreau. Poate numai să mă bucur de puterile mele, să aflu că sunt, observându-mi sufletul copleÈind celelalte suflete.”</em></p>
<p>ConÈtient că este ignorat de ceilalÈi, fiecare având o percepÈie proprie faÈă de el, doctorul doreÈte supravieÈuirea prin „<em>creaturile duhului său</em>”, nu neapărat după modelul celorlalÈi care îÈi doresc supravieÈuirea în urmaÈi. Are însă angoasa că nu va putea scrie asupra artei asiatice, într-un sens mult mai înalt decât al oricui.</p>
<p><strong><em>Dacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu mă interesează.</em></strong> (op. cit., cap.III, „Isabel”, p.31)</p>
<p>Nu are timp destul pentru prietenia cu Isabel. Ca cercetător ÈtiinÈific, a descoperit frumuseÈea statuetelor anamite de la <em>Indian Museum</em>. Simte că se va îndepărta tot mai mult de adevăr în ceea ce priveÈte busturile de lemn Èi pietrele cioplite din Anam. „<em>De-acum, dragostea mea le descoperă linii savuroase, revelatorii. Dacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu mă interesează</em>”. Adevărul cunoscut prin dragoste, doar el contează. Dragostea pentru artă, pentru ceea ce ne înconjoară, pentru fiinÈe dragi, ea, dragostea, este calea.</p>
<p>Nu înÈelege ce taină îi ascunde Isabel Èi are senzaÈia că nu-i zăreÈte sufletul. Caută să înÈeleagă, dar nu găseÈte răspuns întrebărilor care i se rostolgolesc în minte.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-9078" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/2ce71e97294b23a1052a853c166a6fac.jpg" alt="" width="464" height="705" /></p>
<p><strong><em>Dualitate &#8211; realitate Èi irealitate, închipuire. Eu Èi alter-ego.</em></strong></p>
<p>Rememorează propria adolescenÈă, sobră Èi chinuită. Îi pare că propria existenÈă refuză să se realizeze, ba chiar cineva din sine pare a fi murit, părăsindu-l. A cunoscut disperarea sculptorului ce nu poate sculpta Èi mila pentru geniul său pe care-l numeÈte „<em>sterp</em>”. Se realizează „<em>fragmentar</em>”, dar original, spune el, cu teza de doctorat asupra motivelor decorative în Asia Èi câÈtigă Premiul „<em>Natorp</em>”. Dar acum este cutreierat Èi hărÈuit de gândul morÈii. Èi are o presimÈire a acesteia, cu percepÈia că lumea este parÈial ireală. O iubire ce nu l-a înÈeles Èi l-a prezentat lumii contrar realităÈii, îi insuflă o dorinÈă stranie de a fi socotit mort de către toÈi. „<em>Am trăit atât de multe Èinte încât, fatal, fiecare an din viaÈa mea se ridică duÈmanul celuilalt.</em>” E ceva contradictoriu, o forÈă contrarie, precum cercul concentric ce îl înghite pe următorul în undele unei ape adânci, tulburate de căderea unei frunze sau a unei pietre.</p>
<p><strong><em>Dualitatea forÈelor lumii: Dumnezeu Èi Diavolul, binele Èi răul.</em></strong></p>
<p>Dacă diavolul, ca o realitate a răului, a înfrângerilor Èi a neputinÈelor, ar fi o închipuire, un mit, atunci răul ar fi aerian, n-ar putea fi întrupat. Este un gând care l-a preocupat într-o luptă cotidiană cu Diavolul, pe care îl percepe un creator tot atât de vast ca Èi Dumnezeu. Tot în adolescenÈă a fost obsedat de „InchiziÈie” Èi se simÈea în acelaÈi timp victimă, judecător Èi călău.</p>
<p>„<strong><em>Apele Diavolului</em></strong>”</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: center;"><strong><em>NeputinÈa de a crea. ViaÈa ca joc. Subjugarea prin seducÈie pentru schimbarea celuilalt.</em></strong></p>
<p>Să aibă percepÈia că este un <em>geniu sterp</em>, că n-a reuÈit cândva să taie piatra, s-o sculpteze, pentru a realiza opera visată, îi naÈte nedumeriri Èi iată-l ajuns în situaÈia de a crede că „<em>cel mai fecund katharsis nu e creaÈia, ci neputinÈa de a crea</em>”.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-19491" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/ac3756dd34da01d12420edb125f8eeea.jpg" alt="" width="564" height="1002" /></p>
<p>Crede că pătrunderea în real se poate realiza pur Èi simplu prin joc, pentru că jocul conferă instinctul realităÈii Èi totul devine un câmp de joc, viaÈa, iubirea, arta. Toate celelalte dogme, crede el, „<em>sunt Èesute în Èi din închipuiri</em>”. Pendulează între artă Èi ÈtiinÈă, între ceea ce îi oferă momente de reflecÈie metafizică Èi ceea ce îl ancorează în realitate. Îndreptându-se dinspre creaÈie, către alte ispite, aflate peste tot în drumul cărnii, rămâne adeptul libertăÈii în care credea, dar Èi al păcatului. Aceasta ar fi fericirea omului, păcătuind să se elibereze de stupiditate. Este evident că personajul lui Eliade nu doreÈte încă să redevină creÈtin. „<em>Ceva, cineva, în sufletul meu, se irosea, sfărâmat Èi plâns</em>”, scrie doctorul. „<em>Căutasem Èi găsisem în păcat uitarea tuturor simÈămintelor apăsătoare &#8230; femeia nu m-a turburat niciodată. Întotdeauna am căutat partea îngerească sau diavolească din ea. Am spus, am trăit prea mult în metafizică. Acesta e drumul către pierzanie sau victorie, prin femeie.</em>” SeducÈia este un act lucid, deliberat Èi fără niciun fel de implicare, trupească sau spirituală. Să subjuge prin seducÈie, astfel poate opera schimbarea asupra celuilalt. Doar obiectele rămâneau obiecte, însă „<em>în acelaÈi timp, erau simboluri, semnificaÈii, îndemnuri, probe, lupte, idei.</em>”</p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>SimÈul timpului ca trecere. ExperienÈe erotice, homosexualitate, consum de narcotice. Eul Èi celălalt eu, dualismul personalităÈii umane.</em></strong></p>
<p>Aici existenÈa sa se fragmentează sub forma unui vis straniu. După seara de la „<em>Bristol Theatre</em>”, când n-a reuÈit s-o cucerească pe Isabel, ajunge în mod straniu, în închipuirea sa, logodnicul Èi apoi soÈul ei, considerând căsătoria sa „<em>neaÈteptată Èi înmărmuritoare</em>”, o schimbare, un nou izvor de viaÈă, a cărei origine, necesitate Èi sens nu le înÈelege însă. Străinul „<em>din mine</em>” se arată în cele mai intime hotărâri. Ajunsese „<em>soÈul ideal</em>”, tinereÈea începea să se scurgă. În jurul lui i se părea că toÈi îmbătrâneau. În timp ce copiii îi creÈteau, îmbătrânise fără să trăiască. Pierduse simÈul duratei. În loc să trăiască „<em>se lăsa trăit</em>”, simÈea „<em>cum trece timpul</em>”, moartea lentă a lucrurilor Èi scurgerea distinctă a clipelor. SimÈul timpului îl devorase, văzuse cum oamenii mor clipă cu clipă, precum frunzele înghiÈite de gropi ce se aflau pretutindeni. Aceasta este taina existenÈei sale, percepÈia celor două lumi, realitatea Èi visul, derulându-se cumva în linia basmului filozofic românesc.</p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Mediocritatea, cea mai mare spaimă a intelectualului. Excesul, singura cale de a evita acest păcat al mediocrităÈii</em></strong>.</p>
<p>Energiile romanului tranzitează spaÈiul epic între aceste două borne: mediocritate Èi exces. ExperienÈa cu opium de la Nanking îi prilejuieÈte întrebări de tipul: „<em>Sunt tânăr sau bătrân</em>?” „<em>Nu-mi amintesc ce s-a petrecut lângă mine</em>”. Dar se explică: „<em>Pentru mine, opiul, imaginaÈia prin intoxicare sau prin exaltare senzuală, sunt mistificări ordinare, încercări &#8230;de a oglindi lumea pură.</em>” Purificare prin exces, un război cu demonul, cu el însuÈi. Èi aceasta în timp ce fiinÈa lui, celălalt, se află undeva mai departe, într-un straniu Èi inimaginabil „<em>caz</em>”. Un „<em>eu</em>” Èi un „<em>Celălalt</em>” ce „<em>vorbeÈte întotdeauna alături sau chiar contrariul celor ce trebuia să vorbesc eu</em>”. Nu crede în corespondenÈele gândurilor în carne Èi se consideră ferit de senzualitate, iar schimburile calde, mentale, psihice le numeÈte uneori <em>suflet</em>.</p>
<p><strong><em>ViaÈă fără de moarte.</em></strong></p>
<p>Doctorul ajunge, pentru a se putea întreÈine, profesor de franceză la un colegiu, Isabel renunÈă la Ècoală Èi primeÈte un loc de muncă undeva, la un magazin, vânzătoare Èi funcÈionară. Mama ei spera într-o căsătorie cu doctorul, dar el mărturiseÈte că nu se poate căsători. Faptul că o sărutase la <em>Bristol Theatre</em>, ea fiind minoră, a rămas tăcere între ei doi, <em>un mister</em>, ca un absolut care îi leagă. Dezvăluind întâmplarea, Isabel a sfărâmat vraja. El izbutise o libertate semiconÈtientă, cu mustrări, este adevărat, fiind pur Èi simplu om, iar Isabel, femeia. RecunoaÈte strania însuÈire a omului de a pierde amintirea tuturor faptelor neaÈteptate sau terifiante. Refuzând „<em>tinereÈea fără de bătrâneÈe</em>”, care este doar o formulă magică, el nefiind omul care să creadă în cuvinte, doctorul tânjeÈte după <em>viaÈa fără de moarte</em> Èi se căsătoreÈte cu Isabel, chiar dacă nu el este tatăl natural al copilului pe care ea urmează să-l nască. Este o schimbare curajoasă de paradigmă, o direcÈie în care poate evolua. Acum crede că legătura transcedentală, căsătoria, este nemuritoare în cer Èi nu mai poate fi tulburată de apele Diavolului. Iar pe pământ va trăi prin fiii lui, în veacuri.</p>
<p><strong><em>CondiÈia umană</em></strong> de muritori, ca Èi în basmul românesc, nu poate fi rezolvată sau depăÈită niciodată, din moment ce nemurirea a fost pierdută de primii noÈtri părinÈi. Ea poate fi doar acceptată. Într-o Èară de la miază-noapte, poporul, prin spiritul său imaginativ, brodează o poveste în acest sens, al luptei cu timpul, a tinereÈii ca stare ideală, fără bătrâneÈe Èi a vieÈii fără de moarte, de la care autorul romanului în discuÈie porneÈte misiunea sa de mântuire de sterilitate artistică Èi găsirea unor căi spre atingerea nemuririi, a continuităÈii generaÈiilor Èi împlinire existenÈială (căsătoria Èi creÈterea de fii)</p>
<p><strong><em>Epilog</em></strong></p>
<p>„&#8230; <em>Ètiu ce am de făcut&#8230; Acum am pentru cine trăi. Pentru fiul meu.</em></p>
<p><em>Iar toate laÈurile Lui, toate ispitirile s-au vânturat Èi s-au risipit. Diavolul nu mă poate întuneca, de acum. Pentru că am rod. S-a născut, Èi e viu, e viu, Èi e al meu&#8230; Nu mai sunt sterp, nu mai sunt blestemat, pentru că o fecioară s-a îndurat pentru mine. Iar pruncul meu e născut prin fecioară. Èi cât este de viu, de viu&#8230;Èi simt că e al meu!&#8230;”</em> Mircea Eliade.</p>
<p>Mircea Eliade<em>, Isabel Èi Apele Diavolului, Humanitas</em>, 2008, 180 pagini</p>
<p>*</p>
<p>Prezentare Èi selecÈii de Florica Patan</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/illo-tempore-sub-zodia-legilor-nescrise-florica-patan/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">„Illo tempore”</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;&#108;&#111;ri&#112;&#097;t&#097;&#110;&#064;ya&#104;o&#111;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>