<p><em>Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între un tată Èi fiica lui în ultimele momente ale despărÈirii pe peronul unei gări. Tocmai se anunÈa plecarea. Lângă trenul pufăitor, s-au îmbrăÈiÈat Èi tatăl i-a spus „Te iubesc Èi îÈi doresc destul.” Fata, zâmbind, a lăcrimat.</em></p>
<p><em>S-au sărutat Èi fiica a plecat. Tatăl a făcut câÈiva paÈi înspre banca pe care care mă aşezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că îl înecau lacrimile Èi pe el. AÈ fi vrut să-l îmbărbătez cumva, dar nu puteam pătrunde în intimitatea unui om străin. El însuÈi, însă, a deschis conversaÈia, ca pentru el, întrebându-mă: „Vi s-a întâmplat vreodată să vă luaÈi rămas bun de la cineva, Ètiind că îl vedeÈi pentru ultima dată?”</em></p>
<p><em>Ce să răspunzi unei asemenea dureri? Tăcerea este destul răspuns, pentru un tată îndrăgostit de odrasla sa. „«ÎÈi doresc destul», spuse el, este un „cuvânt viu”. Apoi a plecat.</em></p>
<p>(Adaptare după <strong>Anton Pavlovici Cehov</strong>, <em>Povestiri pestriÈe</em>, Sankt Petersburg, 1886)</p>
<p>„ÎÈi doresc destul” poate cuprinde oare o viaÈă întreagă? Pot trei cuvinte să cuprindă întru ele tot ce un tată Èi o fiică au să-Èi mărturisească după o un veac de clipe? Dacă da, atunci cum facem diferenÈa între Cuvinte Èi cuvinte?</p>
<p>ÈtiinÈa s-a întrebat de unde vine cuvântul. Ba că din minte. AlÈii vorbesc de inimă. Unii despre puterea psihică a sufletului, toate la un loc sau pe rând, pot fi leagănul cuvintelor. Vorbim. Comunicăm. Scriem. Risipim. Economisim. Cuvinte. Doar cuvinte. Să fie cuvântul doar un mijloc de comunicare, între noi, oamenii cetăÈii?</p>
<p>Un lucru este clar: putem zidi Èi putem dărâma printr-un singur cuvânt. Fiecare cuvânt, ieÈit de la noi, poartă ceva din fiinÈa noastră. Firimituri din noi, cuvintele ne poartă din lumea lor în lumea cea de toate zilele. Modernitatea Èi tehnologia, cu toate beneficiile lor au dus comunicarea la alt nivel astăzi. <em>Iconomia</em> relaÈiilor de orice fel ar fi acestea: virtuale sau reale, se bazează astăzi mai puÈin pe <em>Cuvânt</em> Èi se centrează mai mult pe comunicare. Ni se cere să comunicăm „eficient”, de parcă nu ar fi aceleaÈi cuvinte, pornite de la inimă, trecute sau mai puÈin trecute prin filtrul minÈii&#8230;</p>
<p>Toate aceste forme de comunicare menite să înlocuiască, să substituie cuvântul în simplitatea sa, ne deposedează tocmai de una din dimensiunile comunicării – <em>comuniunea</em>. Sau mai pe înÈelesul tuturor, tovărăÈia dintre cuvinte. Trecând peste termenul comunist, un cuvânt nu poate exista de unul singur. Ne este necesar cel puÈin încă unul. Pentru că înainte de toate un cuvânt se cuminecă, se împărtăÈeÈte, se împarte. Când cuvântul este milostiv, izvorât din bunătate sufletească este unul vindecător. Mereu ne vom aminti un cuvânt bun. Èi greu vom uita un cuvânt ce a atentat le mândria, orgoliul Èi aÈteptările noastre. Pentru că vrem sau nu, ÈtiinÈa a demonstrat că ne hrănim Èi prin cuvinte.</p>
<p><a href="https://www.youtube.com/watch?v=l8rQmr4OMPY" target="_blank" rel="noopener"><strong>Cuvinte</strong></a>. Doar cuvinte. Care bucură sau care supără. Èi cu cât mai mult Èi-ai dori să bucuri Èi mai puÈin să superi, prin cuvinte, de multe ori, ne iese doar opusul. De parcă îÈi pare rău de cuvântul ce l-ai irosit pe încruntarea celuilalt. Èi atunci unde-i comunicarea cea eficientă din manuale? Au ajuns cuvintele să ne încurce? Ori ne încurcăm în cuvinte de prea multe ori?</p>
<p>Să fie ceva ce nu a încăput încă în tratate Èi studii?</p>
<p><strong>Curs de comunicare predat în bordeiul bătrânului Proclu</strong></p>
<p><strong> </strong>S-a aşezat pe băncuţă. Mirosea a răşină şi a bureţi de pădure. Şi avea ochii albaştri. Un albastru ce te străpungea până-n candela sufletului. Şi ne-a luat pe rând… Fără a ne cunoaÈte – nu avea cum – era prima dată când ne vedea, ne-a spus pe nume. Am rămas tocmai fără cuvinte…</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Am intrat apoi cu toÈii în bordeiul său de pământ. O singură icoană a Maicii Domnului atârna de o sfoară. Candela fumega… „Ce să vă dau, mai băieţi?” ScotoceÈte într-un colţ şi ne scoate un fagure de miere sălbatică. Ne-a îmbrăÈiÈat pe fiecare. Da, mirosea a răşină şi a bureţi. Şi a bucurie! Într-un cuvânt, bătrânul Proclu.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-17323" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/Imagine-Cuvinte-vii.-Cuvinte-moarte-1.jpeg" alt="" width="640" height="426" /></p>
<p>Retras din lumea cuvintelor moarte, vieÈuia în liniÈtea unui păduri, având drept pâine la masă doar cuvintele vii. Vorbea puÈin Èi asculta mult. Mângâia, plângea cu tine în necazul tău, Èi apoi dacă credea de cuviinÈă, vorbea. Măsurat. Cu o atentă economie. Doar câteva cuvinte vii. Nu pentru că nu putea înÈirui o mulÈime de sfaturi ori povestiri, ci doar pentru că nu le credea necesare. Nu avea prea multă Ècoală. Nu cred că citise mai mult de trei cărÈi în toată viaÈa Èi nici nu participase la nu Ètiu ce <em>seminar</em> sau <em>master class</em> de comunicare modernă, însă de la el am primit ce încă nu am găsit până acum în nicio cercetare modernă, carte sau studiu ÈtiinÈific privind comunicarea astăzi &#8211; grija Èi în aceaÈi timp responsabilitatea, faÈă de cuvântul rostit.</p>
<p>În dulce grai moldovenesc, bătrânul Proclu ne-a dezvăluit tainele cuvântului împărtăÈit aÈa cum nici Oxfordul, Cambridge Èi Sorbona, toate la un loc nu o puteau face. CitiÈi Èi vă minunaÈi:</p>
<p>„<strong>Fiecare dintre noi, are o traistă de cuvinte. Èi tot pune în ea. Cuvinte bune. Cuvinte rele. Cuvinte vii. Cuvinte moarte. Când se apropie sfârÈitul vieÈii, vrea Èi sufletul să se uite în traistă, să vadă ce are acolo. Èi nu este nimic. Este spartă. Toate s-au pierdut prin vorbirea de rău, mândrie Èi invidie!”</strong></p>
<p><strong> </strong><strong>„Oamenii buni fericesc. Dar un singur lucru poate să strice tot: Mi-o zis, am să-i zic! Dacă eu, când cineva mi-a zis, de rău, m-a certat, ori desconsiderat, n-am zis nimic, eu am scăpat. Dar dacă-i răspund la fel, întâi mă doare capul pe mine Èi apoi pe el. Nu-i spune astăzi, lasă că-i spui mâine. Èi tot aÈa. AÈa să faci când îÈi vine gândul să spui o vorbă rea cuiva!”</strong></p>
<p><strong> </strong><strong>„Contrazicerile acestea nu sunt bune deloc, multă pagubă aduc. Când văd pe cineva că vrea să mă biruie cu cuvintele, eu mă fac mai mic, mai prost Èi scap mai uÈor.”</strong></p>
<p><strong> </strong><strong>„Să nu judeci pe nimeni, tată. Vezi pe cineva că a greşit, să-ţi fie milă de el: Doamne, săracu’, uite ce a păÈit… şi să nu judeci pe nimeni. Şi să-i vezi pe toţi deopotrivă, să nu zici că unul e mai bun şi altul mai puţin bun. Să nu osândeşti pe nimeni. Să-i ai pe toţi mai buni decât tine. Şi nu mai purta grijă de ce fac alţii; ia seama la ce faci frăţia ta.”</strong></p>
<p>Bătrânul avea multă dragoste. Pe care o împărÈea egal, tuturor. Avea darul ascultării. Tot timpul era liniÈtit, cu zâmbetul pe buze. Te simÈeai altfel, ca Èi cum te-ar fi acoperit cu cojocul lui, purtat iarnă Èi vară.</p>
<p>Cojocul său a rămas lumii. Èi o parte din cuvintele sale. Mai ales cele vii! Ar fi putut fi predate la orice universitate a lumii, fără probleme, un curs de mare succes. Însă la ce ar putea folosi unei lumi ce iubeÈte cuvintele moarte Èi face din acest lucru o politică corectă, sfaturile unui moÈ uitat în lumea cuvintelor vii?</p>
<p>Un articol semnat de <strong>Nicolae Pintilie</strong></p>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="5IRbGfiMie"><p><a href="https://bel-esprit.ro/de-ce-barbatilor-nu-le-place-sa-fie-contrazisi/">De ce bărbaÈilor nu le place să fie contraziÈi?</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; visibility: hidden;" title="&#8220;De ce bărbaÈilor nu le place să fie contraziÈi?&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/de-ce-barbatilor-nu-le-place-sa-fie-contrazisi/embed/#?secret=D42XiKkvjt#?secret=5IRbGfiMie" data-secret="5IRbGfiMie" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;o&#110;&#099;u&#114;&#115;&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;&#111;&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>