<h1><strong>”Mi-a plăcut să cred că important nu e ce face istoria din noi, ci ceea ce facem noi cu ceea ce face istoria din noi.” Octavian Paler</strong></h1>
<p>Câteodată, oamenilor le iese în cale Dumnezeu, ca să le arate adevărata măsură a Timpului&#8230; Secundele capătă proporÈii imense, incomensurabile poate, iar vremea care vine în urma lor se întinde leneÈ, dureros, incendiată de amintiri rămase în cele mai profunde straturi ale fiinÈei, începând cu carnea care poartă cicatricile ireversibile, apoi cu sufletul reverberând valurile unei tristeÈi cronicizate Èi, mai presus de toate, spiritul, care va purta cu el stigmatul unei experienÈe dincolo de graniÈele umanului, de frontierele rezistenÈei lui, consacrate de istoria umanităÈii.</p>
<p>În momentele acestea, mii de întrebări străfulgeră conÈtiinÈa semenilor, aflaÈi de o parte sau de alta a baricadei, victime, călăi sau afini prin sentimentul viu al compasiunii: de ce atunci, de ce tocmai într-o asemenea conjunctură, de ce nu s-a putut evita, ce altă cale de salvare ar fi fost posibilă sau care sunt vinovaÈii&#8230; Întrebări fără niciun răspuns, pentru că suferinÈa umană e lipsită de mijloace de apărare, mai mult decât orice altă realitate din lumea aceasta.</p>
<div id="attachment_3111" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-3111" class="wp-image-3111 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/maxresdefault-3-1-1024x683-e1540880453265.jpg" alt="radioromâniacultural.ro" width="600" height="400" /><p id="caption-attachment-3111" class="wp-caption-text">Colectiv, 30 octombrie 2015</p></div>
<p>Unde e durere, lipseÈte raÈionalul, pentru că nu există compensaÈie Èi nici vreo altă cale de grabnică vindecare. E un mod al unei realităÈi transcendente de a se manifesta ca forÈă vie, imposibil de prevăzut sau de modelat, un fel de reminiscenÈă a intervenÈiei unor factori care Èin de hazard sau de un destin implacabil, în care soarta omului se joacă, în afara voinÈei lui, la masa arbitrariului. <strong>30 octombrie 2015</strong>. Un loc al unei colective stări de bine se transformă într-un infern <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Incendiul_din_clubul_Colectiv" target="_blank" rel="noopener">#</a><strong>colectiv,</strong> în care oamenii deprind instantaneu dramatica lecÈie a supravieÈuirii, care îi face solidari cu indivizi pe care nu i-au mai văzut niciodată, pe care nu i-au cunoscut niciodată.</p>
<p>Mărturisirile lor sunt dovezile cele mai crude, mai lucide Èi mai intense ale puterii psihicului de a căuta căi de salvare, acolo unde uÈile grele înăbuÈă orice explicaÈie plauzibilă a faptelor, orice tentativă de înÈelegere a accidentului care poate schimba viaÈa cu moartea. Acolo, un singur moment, o singură secundă capătă supremaÈie asupra unor decenii în care un tânăr a crescut frumos, la adăpostul unei familii protectoare, al unei prietenii care i-a dat încredere în sine sau al unei iubiri care l-a făcut să se creadă centrul universului, imortal prin energia pe care a simÈit-o prin toÈi porii, capabilă să înfrâneze scurgerea implacabilă a timpului.</p>
<p style="text-align: center;"><strong>CitiÈi Èi articolul despre fenomenul ”COLECTIV” din Contributors, semnat de prof. Doru Căstăian</strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<h2 style="text-align: center;"><strong><a href="https://www.contributors.ro/adevarul-ca-un-mare-ars-cateva-ganduri-despre-colectiv-si-jurnalul-lui-66/" target="_blank" rel="noopener">Adevărul, ca un mare ars</a> (click)</strong></h2>
<p>Un punct zero al universului, în care toate sentimentele s-au întors în matca lor originară Èi s-au topit într-un singur, indestructibil impuls, cu siguranÈă străin până atunci, sau cel puÈin îndepărtat: supravieÈuirea. EmoÈia care stinge diferenÈa dintre oameni Èi îi face egali în faÈa vieÈii, a spaÈiului, a timpului Èi a propriei individualităÈi, fiorul care nivelează orice asperităÈi ale caracterului sau ale înzestrării intelectuale, clipa unei lucidităÈi tranÈante care are puterea incredibilă de a aduce oamenii împreună, pe acelaÈi front al luptei pentru ziua de mâine. Fără criterii de clasă, de apartenenÈă politică, religioasă sau de vreo altă natură. Omul, dezbrăcat de orice convenÈie, faÈă cu sine însuÈi Èi faÈă de aproapele său, de care poate depinde. 64 de morÈi, 146 de răniÈi, o mulÈime imensă de oameni care au rămas stupefiaÈi de limitele fiinÈei umane, pe care abia acum le-au înÈeles, poate, confruntaÈi cu imanenÈa trecerii.</p>
<p>O lecÈie dură despre prag Èi neant, despre fragilitatea condiÈiei umane, despre cea mai profundă stare a <strong><a href="https://bel-esprit.ro/suntem-un-iona-colectiv/" target="_blank" rel="noopener">sentimentelor</a></strong>, despre idealuri Èi măsura lor supusă unei cenzuri transcendentale, despre ceea ce înseamnă hazardul Èi liberul arbitru, despre pierdere Èi greutatea ei cuantificabilă în durerea fizică Èi psihică, despre capacitatea omului de a îndura cele înÈelese Èi cele rămase etern enigmatice, despre (auto)sacrificiu Èi relativitatea vieÈii, în opoziÈie cu absolutul morÈii.</p>
<p>La trei ani de la tragedia din Colectiv, clubul din BucureÈti incendiat din motive încă imprecis stabilite, în mentalul colectiv al românilor a rămas o enormă cicatrice, imposibil de vindecat. Èi multe semne de întrebare, la care cel mai bine ar fi să reflectăm în intimitate, acolo unde se nasc răspunsurile sincere, nealterate de vreo filozofie desprinsă din manuale străine. Cum spunea filozoful, ”întrebările singure sunt uneori o victorie parÈială asupra limitelor &#8230;”.</p>
<h2 style="text-align: center;"><a href="https://www.gandul.ro/emisiuni/altceva-podcast/8-ani-de-la-colectiv-care-au-fost-primele-cuvinte-ale-supravietuitorului-alex-penescu-dupa-ce-a-fost-detubat-20082961" target="_blank" rel="noopener"><strong>8 ani de la COLECTIV</strong></a></h2>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="4GoTEskXnJ"><p><a href="https://bel-esprit.ro/alvin-toffler-vizionarul/">Alvin Toffler, vizionarul</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;Alvin Toffler, vizionarul&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/alvin-toffler-vizionarul/embed/#?secret=aA1LvAHKHQ#?secret=4GoTEskXnJ" data-secret="4GoTEskXnJ" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;o&#110;&#099;ursr&#097;d&#117;&#115;&#116;a&#110;c&#097;&#064;y&#097;&#104;&#111;o.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>