Gabrielle Bonheur Chanel a avut un început dureros în viață. Născută în 1883 în orașul Saumur din Valea Loarei, ea a crescut săracă, într-o reședință cu o singură cameră, cu părinți instabili emoțional și cei patru frați supraviețuitori. Când mama ei a murit, Albert Chanel a trimis-o pe Gabrielle, de 12 ani, și cele două surori, într-un orfelinat de la mânăstire și i-a angajat pe fiii săi ca lucrători agricoli. Această poveste a sărăciei și a abandonului este una care a marcat dureros, dar creativ viața ei ulterioară, făcând-o să devină unul dintre cei mai influenți oameni ai secolului trecut. În ciuda severității lor, călugărițele au învățat-o pe tânăra Chanel lecția cea mai valoroasă din viața ei: arta de a coase.
Există timp pentru muncă şi există timp pentru iubire. Nu mai există timp pentru nimic altceva…
*
Începând pe cont propriu, a lucrat ca croitoreasă în timp ce cânta la un cabaret. Aici a primit porecla Coco, fie o aluzie la repertoriul ei, fie ca o prescurtate de la „cocotă”, cum spuneau francezii, adică o femeie întreținută. Aici l-a întâlnit moștenitorul unui imperiu al textilelor, Étienne Balsan, care a inițiat-o pe Chanel în Paris în 1910. Afacerea s-a încheiat atunci când Chanel a început o relație cu unul dintre prietenii lui Balsan, aristocratul englez – chiar mai bogat decât el, Arthur Edward ‘Boy’ Capel. Acesta i-a finanțat lui Coco Chanel expansiunea în domeniul producerii de îmbrăcăminte, sponsorizându-i deschiderea unor buticuri în Deauville, 1913, și în Biarritz în 1915. La scurt timp după aceea, Chanel a reușit să-i plătească lui Capel toată investiția inițială. Până în 1919, ea a cumpărat întreaga clădire la 31 rue Cambon, Paris, care până astăzi servește drept sediu Chanel. Succesul în afaceri însă nu era totuna cu succesul în dragoste: Capel se căsătoreşte cu o văduvă bogată, iar Coco se simte trădată, pierzând, dintr-o dată, „tot”.
*
În următoarele două decenii, Chanel s-a bucurat de un succes continuu. În 1921, ea s-a extins, producând accesorii, bijuterii și parfumuri. În anul următor, ea și-a creat emblema Chanel No. 5., iar în 1926 a creat „Little Black dress”. În această perioadă, a avut legături importante cu regalitatea britanică, inclusiv cu Ducele de Westminster, o figură controversată, și cu Prințul Țării Galilor, Edward VIII. Cu toate acestea, la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Chanel a închis toate firmele sale, concediind 4000 de angajați. A continuat să trăiască în Paris în timpul ocupației naziste. Într-adevăr, relația sa cu baronul Hans Gunther von Dincklage, ofițer german, i-a afectat reputația, fiind suspectată de afinități cu mișcarea nazistă.
*
La 10 ianuarie 1971, Coco Chanel moare în somn, în apartamentul ei din hotelul Ritz, care până în prezent a fost perfect conservat. Asistenții ei i-au continuat activitatea, până când Karl Lagerfeld a preluat funcția de director de creație în 1983. Deși Casa Chanel a evoluat sub conducerea sa, paleta de culori, pielea căptușită, lanțurile de aur și C-urile interconectate rămân semnele distinctive de brand, toate acestea fiind concepute de marea femeie care i-a dat numele.
Frumuseţea serveşte femeilor pentru ca să se facă iubite de bărbaţi, iar prostia, pentru a-i iubi.
Cele mai multe femei îşi aleg cămaşa de noapte cu mai multă raţiune decât un bărbat.
Orice vârstă ai avea, a nu te simţi iubit înseamnă a te simţi respins.
Salvador Dali și Coco Chanel, în anii 30
Atâta vreme cât ştii că bărbaţii sunt asemenea copiilor, ştii totul.
*
Iată un paradox: cu cât bărbatul este mai prost şi mai ratat, cu atât pretenţiile lui faţă de femeie sunt mai mari!
*
Nu sunt geloasă dacă îmi văd fostul iubit cu altă femeie. Mama m-a învățat să împart jucăriile vechi copiilor mai puțin norocoși.
*
Bărbaţii îşi vor aminti întotdeauna de o femeie care le-a provocat îngrijorare şi nelinişte.
Cu Captain Arthur Edward „Boy” Capel. In 1971 …
Femeile trebuie să le spună mereu bărbaţilor că ei sunt cei puternici, cei mari, cei minunaţi. Dar adevărul este că femeile sunt cele puternice. Aceasta, vă zic, este doar opinia mea. Eu nu sunt un profesor.
*
Femeile luptau pe vremuri pe teren propriu şi fiecare înfrângere era o victorie. Acum ele luptă pe teritoriul bărbaţilor, unde fiecare victorie e o înfrângere.
*
Nu ştiu de ce femeile îşi doresc orice lucru pe care bărbaţii îl au, când unul dintre lucrurile pe care femeile le au sunt bărbaţii.
Nu ieşi niciodată din casă, chiar şi pentru cinci minute, fără ca ţinuta ta să fie perfectă în totalitate. Aceasta ar putea fi ziua în care vei întâlni bărbatul vieţii tale.
*
Poți să fii prea împopoțonată, dar niciodată prea elegantă. Urâțenia poate fi ștearsă de eleganță. Însă neglijența, niciodată. Și trebuie atât de puțin.. câteva kilograme în minus, o anumită ținută, o manieră îngrijită de a merge, de a sta pe scaun. Nu ține doar de vestimentație; trebuie să placi, mai întâi de toate, prin simpla ta prezență.(..) Farmecul e mai important decât frumusețea fizică, pentru că durează mult mai mult.”
*
„Gelozia e cea mai detestabilă pasiune, e cea care ruinează cele mai multe vieți. O femeie nu ar trebui să fie niciodată geloasă pe viața personală a soțului ei, atâta vreme cât nu dăunează iubirii lor.”
Trădarea unei femei nu are niciun sens – nu se pot trăda pasiunile cuiva.
*
Atunci când sunt deprimate, femeile mănâncă sau merg la cumpărături. Bărbaţii invadează o altă ţară. O modalitate total diferită de a gândi lucrurile.
