<p>Fotografia este arta de a transforma secunda în eternitate, îmbogăÈind-o cu infinite semnificaÈii în funcÈie de ochii privitorului, astfel încât ea devine expresia unei realităÈi vii, care îndeamnă la meditaÈie. Privind o fotografie ne punem întrebări Èi Èesem poveÈti de viaÈă, încercând să pătrundem dincolo de frontierele ei. Sau poveÈti de moarte, cum e cazul de faÈă. De ce am scris acest articol, care probabil o să vă înfioare? Nu pentru a face apologia vieÈii sau a morÈii, pentru că aceasta este singura chestiune în care omul discerne în intimitatea lui, stabilindu-Èi propriile convingeri, ci pentru a vă oferi posibilitatea de a atinge pentru câteva clipe, cu gândul, locul atât de vulnerabil dintre ele, acolo unde, într-o secundă, oamenii încremenesc într-o imagine care esenÈializează întreaga lor existenÈă, adevăratul lor destin.</p>
<p>Într-un interviu pentru adevărul.ro, psihiatrul Nicolae Vlad spunea că „Sinuciderea este un act voluntar, este bine gândit, este făcut în deplină cunoştinţă de cauză, nu în urma unui delir sau a unui impuls de moment. Se deosebeşte sinuciderea pacienţilor care au afecţiuni psihice, fiind vorba despre sinucideri cu o motivaţie delirantă, halucinatorie. Sinuciderea se produce în mod deliberat, ştiind clar ceea ce se va intâmpla. De fapt, asta îşi şi doreşte persoana care vrea să se sinucidă, să moară. De obicei, sinucigaşii îşi pregătesc totul, lasă mesaje scrise şi, mai ales, se asigură că nu sunt întrerupţi. În cazul tentativelor de sinucidere, îşi lasă involuntar o portiţă de scăpare, involuntar nu îşi doresc să moară. În momentul în care dorinţa de a muri este puternică, se asigură că moartea va surveni, fără nicio întrerupere”.</p>
<p>Dar acum contează mai puÈin cauzele, cât expresia surprinsă pe feÈele celor care optează pentru a-Èi curma viaÈa cu de la sine putere. Titlul articolului pe care l-a citit recent pe <a href="http://anthonylukephotography.blogspot.com" target="_blank" rel="noopener noreferrer">blogul unui fotograf canadian</a> Èi pe care l-am preluat prin citare directă poate vi se pare Èocant, având în vedere paradoxul pe care îl exprimă. Cum poate fi o sinucidere catalogată drept frumoasă? Din ce perspectivă? A celui care a săvârÈit-o, lăsând în urmă o imagine cât se poate de liniÈtită, ba mai mult, punctată de un zâmbet senin? Din punctul de vedere al fotografului care a imortalizat secunda din urmă? Al produsului artistic, care, desigur, e o copie „de gradul doi a realităÈii”, conform definiÈiei aristotelice?</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-13091" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/Evelyn-McHale-photo-by-Robert-C.-Wiles-e1533628399804.jpeg" alt="" width="600" height="800" /></p>
<p>Evelyn McHale | <em>‘The Most Beautiful Suicide’ (Life Magazine, 1947) Fotograf:</em> Robert C. Wiles</p>
<p><em> Sursă foto: http://anthonylukephotography.blogspot.com</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Fotografia aceasta incumbă toate aspectele acestei dileme, dacă privim cu obiectivitate, neafectaÈi de morbul judecăÈii părtinitoare Èi al interpretărilor de altă natură, mai ales religioasă. Povestea ei sună aÈa: într-o zi de mai, după ce Èi-a părăsit logodnicul, frumoasa Èi ilegal de tânăra Evelyn McHale s-a aÈternut pe scris. Cu mână ezitantă, după mulÈimea semnelor de punctuaÈie care trădează o puternică emoÈie. „Îi va fi mai bine fără mine… N-aÈ putea fi o soÈie bună pentru nimeni…” Apoi a Èters, cu o linie tremurată. S-a dus tocmai pe acoperiÈul Empire State Building, pe platforma de observaÈie. 86 de etaje n-au speriat-o, nici măcar ceaÈa care se întindea răzleÈ înaintea ei. Fără nicio ezitare.</p>
<p>Impactul foarte puternic al trupului ei căzând pe capota unei limuzine Cadillac staÈionate aproape de curbă l-a făcut pe Robert Wiles, pe atunci student Èi fotograf amator, să tresară. Èocul produs nu l-a împiedicat să surprindă, după puÈine momente, această imagine a morÈii violente Èi a ultimei grimase dinaintea ei. LiniÈtea pe care o emana, printre bucăÈile de metal contorsionate, corpul fetei, e absolut impresionantă.</p>
<p>În jurul orei 10:40, agentul John Morrissey, responsabil de traficul din zonă, a observat o eÈarfă albă plutind ca o aripă de înger dinspre etajele superioare ale clădirii. Mai apoi, a auzit îngrozitorul sunet Èi a zărit mulÈimea năpustindu-se spre locul situat în apropierea lui Fifth Avenue.</p>
<p>Mai târziu, detectivul <strong>Frank Murray</strong> i-a găsit haina, agăÈată de un colÈ al zidului de observaÈie, o trusă de cosmetice maro plină de fotografii de familie Èi o mică agendă de buzunar, în care a citit câteva rânduri: „<em>Nu vreau ca nimeni din familie să vadă vreo bucăÈică din mine. AÈi putea să mă ardeÈi într-un crematoriu? Vă rog Èi pe voi, ca Èi pe întreaga mea familie, să nu organizaÈi niciun fel de serviciu funerar sau de pomenire. <del>Logodnicul meu mi-a cerut mâna, urmând să ne căsătorim în iunie. Nu cred că aÈ fi o soÈie bună pentru nimeni. Lui îi va fi mai bine fără mine.</del> SpuneÈi-i tatălui meu că am prea multe din tendinÈele mamei mele.</em>”</p>
<p>CâÈiva ani mai târziu, <strong>Andy Warhol</strong> (grafician, fotograf, pictor Èi realizator de filme american, personalitate a curentului artistic cunoscut ca Pop Art din Statele Unite) a imprimat pe hârtie fotografică această poză, pe care a intitulat-o „Suicid” (Fallen Body).</p>
<p>După atâÈia ani, poate pentru cât timp va rezista informaÈia în mediul fizic sau virtual, această fotografie va continua să rămână la fel de surprinzătoare ca atunci când a fost publicată pentru prima oară, în 1945, în Life Magazine. Pe bună dreptate. În faÈa ei Èi a tragediei unei eliberări, nu poÈi decât să rămâi tăcut.</p>
<p>CitiÈi Èi despre <a href="https://bel-esprit.ro/dan-ciupureanu-m-am-vindecat-incercand-s-o-vindec/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Dan Ciupureanu</a>, artist complet
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;oncurs&#114;&#097;d&#117;sta&#110;ca&#064;ya&#104;oo.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>