RĂSĂRITUL CA O PROMISIUNE
Ce voi face Doamne
într-atâta Rai
eu care sunt obișnuită
cu ocările ?
Promisiunile Tale
au zâmbetul mamei
și al omului drag
amândoi
acoperiți de brumă
în dreptul inimii,
vestindu-mi răsăritul –
cuvinte simple
ale unei speranțe.
din arhiva personală
REPERE
pericolul unei tăceri
al unei iubiri
al unei învieri –
viața
lovindu-ți sufletul
printr-o lacrimă,
ca o poezie
ce-ți tulbură inima,
legile îngerilor renăscându-te
dintr-o cruce
făcută după dimensiunile
durerii
ale durerilor tale
IPOTEZĂ
ca o speranță
într-o primăvară
Dumnezeu a creat
printre flori,
luna Mai și femeia
NUMELE MEU
peste câmpuri îmbelșugate
mărturisindu-mi numele
tălpile – ating speranțe
palmele – bunătățile Tale
fiecare cuvânt – un anunț
fiecare floare – un memento
ochii mei recunosc stelele
ca pe-un mare popor
de care Ți-ai amintit
când numai eu – femeia
am îndrăznit să Îți leg rănile
de înc-o istorie
Citiți și Tocmai acum când o iubesc cel mai mult…
