când mor
toate jucăriile stricate pleacă-n trecut.
bucățile lipsă, pierdute, rupte
le așteaptă încrezătoare cu brațe lipsă, pierdute, rupte
și lacrimi. râuri întregi, fluvii, oceane
se organizează
curse nebune de puzzle acvatic
nimeni nu câștigă. e pentru că
asemeni mătăsii, întregul
mângâie
și tace.
recomandare superfluă pentru viitorul
de pe raftul unui magazin non-stop:
evitați jucăriile
cu piese mici sau componente
care se pot detașa ușor și pot
fi înghițite sau inhalate.
citesc de-a-ndoaselea.
foto sursa
________
mă voi loga cu un nume și o parolă
false
ca să spun adevărul.
jumătate de adevăr.
doar o bucată firavă de adevăr.
o să-ți dai seama e tot
ce am putut salva
după tandrele pene de curent din ultimele
veri ale păpușii mecanice… Citește și login
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.