<p>De fiecare dată când Èin în palme bucata aceea de cărămidă roÈie desprinsă din Zid, îmi aduc aminte de toate întâmplările acelei perioade Èi îmi dau seama că nu există destin, ci oameni care au în mâinile lor frâiele puterii absolute asupra vieÈii semenilor, pe care îi subjugă aÈa cum Ètiu ei mai bine, punând în joc întrega lor inteligenÈă. Înzestrarea aceasta a lor vine dintr-o zonă străină oricărei forme de umanitate, în numele căreia clamează binele societăÈii.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-4113 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/7625b598a52372cb69fccf72b649aff2.jpg" alt="halternerzeitung.de" width="564" height="730" /></p>
<p>Berlin. 13 august. Blestemată zi a anului 1961, care îÈi scurgea orele greoi, ca o miere zaharisită. Cu o seară înainte fusesem împreună la Teatru, se jucase Faust, nu mai Ètiu decât că avea mâinile foarte calde, mai calde ca de obicei. Èi că despărÈirea la colÈul străzii a fost precipitată. Din mijlocul oraÈului s-a auzit zgomot de Èantier până târziu în noapte. Cine să bage de seamă? Se construise mult în ultima vreme, cu toate că lumea părăsea capitala ca într-un fel de exod. „Poate că ar fi mai bine să nu ne mai vedem un timp”, sunaseră ultimele lui cuvinte, Èi am înÈeles abia a doua zi că o catastrofă nu vine niciodată singură.</p>
<p>DimineaÈă terifiantă: între Est Èi Vest, în trupul cald al oraÈului abia trezit din somn, un brâu înalt de sârmă ghimpată îi despărÈea în două inima, ca în cărÈile poÈtale de despărÈire. Curând, între cele două ziduri de beton s-a ridicat o aÈa-zisă „zonă a morÈii”, de aproximativ 150 m, păzită de soldaÈi înarmaÈi cu mitraliere. Cu fiecare metru care se înălÈa, drama pe care o simÈeam la fel de acut ca în ultima zi se estompa, făcând loc unei angoase colective, pe măsură ce asistam pe viu la coÈmarul căruia îi cădeau pradă zeci, poate sute de oameni, despărÈiÈi de familiile lor, nimeni nu putea Èti pentru cât timp.</p>
<div id="attachment_4116" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-4116" class="wp-image-4116 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/acaad6f8d0051509da200cc5ed37beab.jpg" alt="hd.clarin.com" width="564" height="752" /><p id="caption-attachment-4116" class="wp-caption-text">FILE &#8211; The Aug. 13, 1962 Photo/Werner Kreusch,</p></div>
<p>Trista mea poveste de dragoste ratată îmi apărea atunci atât de meschină, încât m-am simÈit ruÈinată. Înapoia zidului, cu fruntea pe construcÈia grosieră din ciment netencuit, mamele îÈi strigau copiii cu glas de fiară înjunghiată, rănindu-Èi palmele de cărămida rece. SuferinÈa mea nu mai avea acum nici timp, nici loc, nici nume. În faÈa mea, istoria nota cu litere de sânge în carnea familiilor ciopârÈite de un regim al oamenilor împotriva oamenilor: 155 km de zid, 127.5 km de gard electric, 302 turnuri de pază, 20 de buncăre Èi 11.000 de soldaÈi însărcinaÈi cu păzirea lui. 138 de persoane au muriseră împuÈcate sau au suferit accidente fatale în încercarea de a trece zidul. În Germania de Est, zidul era numit „Pavăza de protecÈie antifascistă”, de vreme oamenii legii susÈineau că zidul era menit să-i protejeze pe cetăÈeni de fasciÈtii occidentali Èi de spioni. În Germania de Vest, i se spunea „Zidul RuÈinii”, de către <strong>Willy Brand</strong>t, la acel moment primar al Berlinului de Vest (Èi viitor cancelar al Germaniei).</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><img class="aligncenter wp-image-4108 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/739304b4e02b34f43a06ed6d7512db5b.jpg" alt="tumblr.com" width="564" height="846" /></p>
<p>Îmi aminteam din ce în ce mai rar de el Èi de gestul inexplicabil pe care îl făcuse, ca Èi când mintea mea se străduia să astupe toate crevasele prin care s-ar mai fi putut strecura vreo umbră de speranÈă că ne-am putea revedea vreodată. În acelaÈi timp, măsurile de securitate din jurul zidului se înmulÈeau, astfel încât, în partea est-germană, oamenii nu mai aveau nici măcar dreptul de a se apropia de fatalul obstacol gri, ca un cer etern sufocat de nori negri, ameninÈători, prevestitor de furtuni. De cealaltă parte, o galerie întreagă de grafitti strigau în culori stridente dorinÈa de eliberare Èi de regăsire cu cei dragi, pierduÈi de partea cealaltă a infernului. <em>Homo homini lupus, </em>aveau dreptate latinii&#8230; Oamenii se îndreptaseră unii împotriva celorlalÈi, cu zăgazuri Èi arme de foc, instituind un cod implacabil al deznădejdii Èi al morÈii.</p>
<div id="attachment_4110" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-4110" class="wp-image-4110 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/feeabc4d4dbc6e9b21486b73495593d2.jpg" alt="tumblr.com" width="564" height="843" /><p id="caption-attachment-4110" class="wp-caption-text">Foto: Henri Cartier-Bresson: The Berlin wall, 1962</p></div>
<p>El rămăsese pe partea cealaltă, cu ce preÈ Èi ce scop nu Ètiu nici până astăzi, când zidul e demult o amintire. Mult timp, chiar la doar câteva ore după căderea zidului Èi în lunile ce au urmat, <em>Die</em> <em>Mauerspechte</em>, ”ciocănitorii de zid” cum îi numesc nemÈii, au dărâmat infamul Zid bucată cu bucată, vânzând micile pietre colorate pe post de suveniruri, turiÈtilor străini, iar zgomotul ciocanelor mi-a rămas în urechi asemeni vocii lui, cerându-mi să îi înÈeleg nevoia de spaÈiu.</p>
<p>Pe ruinele vechii dureri, s-a ridicat libertatea mea Èi a tuturor celor care au călcat în picioare liniile trufaÈe ale graniÈelor, desfiinÈate, dacă îmi aduc bine aminte, la 30 noiembrie 1990. Èase porÈiuni rămân ca vestigii, lumii să înÈeleagă că nu există graniÈe decât cele pe care le ridicăm în noi înÈine, împotriva noastră. Berlinul e atât de frumos în toamna aceasta, cum n-a fost niciodată, sub Poarta Brandembrug doi îndrăgostiÈi se sărută în văzul lumii, iar el îi sărută mâna, parcă cerându-i iertare. CâÈiva porumbei se alintă în soare, ciugulind de pe jos rămăÈiÈele unui corn aruncat de un trecător grăbit.</p>
<p>Între oameni se simte căldura care animă spiritele Èi mă gândesc că viaÈa, cu tot neprevăzutul ei, cu obstacole transformate în ziduri de fier Èi de piatră, e una din realităÈile în care trebuie să locuim cu drag de ea Èi cu îndrăzneala de a răzbate până la celălalt capăt, acolo unde se află libertatea. În <span style="color: #ff0000;"><a style="color: #ff0000;" href="https://open.spotify.com/album/5Dbax7G8SWrP9xyzkOvy2F" target="_blank" rel="noopener">trupul de piatră</a></span> al timpului, poveÈtile rămân nefisurate, turnate în metalul rece &#8211; dar indestructibil &#8211; al amintirilor.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/giacomo-puccini-cel-care-a-trait-pentru-dragoste-a-murit-pentru-dragoste/" target="_blank" rel="noopener">Cel care a trăi pentru dragoste, a murit pentru dragoste,</a> de aceeaÈi autoare
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;onc&#117;&#114;&#115;r&#097;&#100;&#117;stanc&#097;&#064;yah&#111;o&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>