În data de 6 februarie 1945, Robert Nesta Marley, cunoscut de majoritatea oamenilor ca Bob Marley, s-a născut în Kingston, Jamaica, crescând pentru a deveni unul dintre cei mai de influență oameni născuți vreodată. Abilitatea sa de a-și îmbina emoțiile prin muzică, dorința lui de a vorbi împotriva injustitiilor sociale la care nimeni altcineva nu îndrăznea măcar să se gândească, l-au făcut să fie îndrăgit de multe persoane din toată lumea.
Dacă ar fi trăit mai mult, ar fi schimbat probabil, în mai bine, percepțiile oamenilor asupra unei guvernări bune, rasism, iubire și unitate. Din păcate, celebratul cântăreț și scriitor de muzică jamaican a murit la 38 de ani, din cauza unui presupus cancer de piele, după cum se speculează.
Marley s-a făcut cunoscut în anii ’60 și ’70 pentru influența pe care a avut-o asupra popularității muzicii reggae și culturii rastafarieneze pe întreg globul. Stilul său vocal impecabil a revoluționat industria globală a muzicii și a dat naștere unuia dintre cele mai mari genuri muzicale din zilele noastre. Asta explică de ce, chiar și după aproape patru decenii de la moartea lui, mesajele profetice și notele spirituale ale pieselor lui rămân pe placul multor oameni, în special celor de culoare. Silul și cultura rastafarienilor ese bazează pe simplitate și cultul iubirii, muncă, sănătate mentală și fizică, politică a libertății, spiritualitate și relaxare activă.
Bob Marley este, cu siguranță, un mare star – care, din nefericire, a dispărut prea repede. Este de înțeles astfel cum niciunul din fanii săi de pe atunci și nici modernii fani ai stilului reggae nu au reușit niciodată să înțeleagă moartea idolului lor. Toți avem dificultăți când vine vorba de a găsi un răspuns privind felul în care a murit Bob Marley, de ce a murit așa tânăr și dacă doctorii ar fi putut să îl salveze, sau măcar să îi prelungească viața cu încă măcar 10-20 de ani.
ADEVĂRURI DESPRE MOARTEA LUI BOB MARLEY
Bob Marley a murit pe patul spitalului”University of Miami Hospital” din Miami, Florida, pe data de 11 mai 1981, la vârsta de 36 de ani. Dosarele medicale ale morții lui susțin o tumoare malignă la creier, care s-a dezvoltat din cauza bătăliei lui cu cancerul de piele. Cancerul s-a agravat, ajungându-i la plămâni, creier și alte organe vitale, lucru care le-a făcut medicilor și tehnologiei slujba aproape imposibilă în salvarea vieții acestuia. Un reportaj recent al Academiei Americane de Dermatologie a confirmat faptul că nu a existat nicio terapie demonstrată pentru a-l trata pe Marley în anii ’70 și, din păcate, nici în ziua de azi nu s-a dezvoltat una eficientă.
Dar cum de boala”Malignant Melanoma” a ajuns totuși să îl afecteze ?
SEMI-ADEVĂRURILE DESPRE MOARTEA LUI BOB MARLEY:
Bob Marley și-a petrecut marea majoritate a anului 1977 apărând în show-uri prin Europa; a refuzat să se relaxeze sau măcar să își lase timp degetului să se vindece. Într-o zi pe când era în Londra,- se spune în reportajele neconfirmate, degetul l-a durut așa de tare, încât managerul său l-a dus la spital. Doctorii au făcut o biopsie la deget și au descoperit că un strat canceros îi crescuse dedesubtul unghiei, generat de impactul loviturii la fotbal. Acesta a fost momentul în care diagnosticul de cancer a devenit plauzibil.
CONSPIRAȚIILE DESPRE MOARTEA LUI BOB MARLEY
Nu toată lumea a fost convinsă de fișele medicale sau de presupusa lovitură la fotbal. Pe când toți conspiraționiștii erau de acord că viața lui Marley nu putea fi salvată, existau totuși unii care credeau că muzicianul nu a murit din cauze naturale. Zvonurile despre cancer spuneau că a fost indus artificial în degetul mare de la piciorul drept de către oameni care erau amenințați de către existența lui Bob Marley.
În una dintre conspirații, managerul lui Bob, Chris Blackwell ar fi complotat cu soția legendei, Rita Marley, cu scopul de a scăpa de el pentru a pune mâna pe toată averea. Această avere fiind estimată, în perioada morții lui, la mai mult de treizeci de milioane de dolari. De atunci, această cifră a crescut de zece ori. Totuși, cei apropiați lui Bob, mai exact prietenii lui din trupa Wailers, au negat mereu această teorie. Argumentul lor era că Rita îl implora mereu pe Bob să ia o pauză de la muzică și să se concentreze pe tratamentul și recuperarea sa.
Într-o altă teorie, s-a crezut că Bob Marley a fost asasinat de către ACI. Influența lui asupra oamenilor de culoare din toată lumea era foarte mare, lucru care a făcut agenția să se simtă puțin inconfortabil. El era „periculos de influent”, după cum spune teoria. Acești conspiraționiști și-au susținut argumentul pe 3 decembrie 1976, spunând că Bob a fost atacat, pe când era acasă în Hope Road, Jamaica. Bob a scăpat cu o mică lovitură la mână, dar Rita Marley și câțiva alți oameni au fost grav răniți. Argumentul este că atacatorii au fost angajați de către ACI si cand au eșuat misiunea, agenția a încercat o abordare mai „liniștită” de asasinare: cancerul indus artificial.
A doua teorie a supraviețuit de-a lungul timpului. Un fost operator ACI, Bill Oxley, e crezut că a recunoscut că a făcut parte din scenariul „asasinării’’ cântărețului acum câțiva ani. Pe patul lui de moarte, Bill se pare că a dat vina pe Carl Colby, fiul lui William Colby – un fost director al ACI- pentru moartea lui Bob. El a făcut aluzie la faptul că un pantof a fost trimis de către Carl , ca un „cadou’’ pentru Bob, în timpul turneului său la Paris, artistul neștiind însă că pantoful avea un cablu de cupru contaminat cu o substanță carcinogenă. Când Bob a purtat pantoful, firul i-a înțepat degetul mare și a introdus celulele canceroase în corp.
Există mai multe confesiuni în această teorie. Dr. Philip Thompson– un doctor care îl trata pe Bob Marley la un moment dat- ar fi sugerat că Bob a fost omorât. Conspirationiștii susțin că doctorul a recunoscut că unii oameni l-au obligat să îi oprească tratamentul lui Marley, dar a refuzat totuși să cedeze acestei presiuni.
ISTORIA BOLII LUI BOB MARLEY
Malignant Melanoma (Melanom malign):
Dacă Bob Marley a fost sau nu asasinat va rămâne un subiect de dezbătut. Adevărul este totuși că el era în stadiile finale ale cancerului de piele și de creier pe vremea când a murit. Există surse de încredere care confirmă descoperirea cancerului în vara anului 1977, pe când el vizita Spitalul Universității din Miami.
Printre doctorii lui de atunci se afla și legendarul chirurg ortoped, Dr. William Bacon. Chirurgul l-a sfătuit pe Marley sa își amputeze degetul afectat pentru a opri răspândirea cancerului. Bob Marley a refuzat sfatul, pentru el ca Rastafarian, amputarea era de neconceput, fiind considerată un gest oribil.
Dar, după o muncă asiduă de convingere, muzicianul legendar a fost de acord cu transplantul de piele, astfel stratul canceros a fost îndepărtat chirurgical de pe deget și înlocuit cu o grefă de piele. Acest lucru nu a avut succes pe cât se așteptau doctorii, deoarece, după cum au realizat ei mai târziu, cancerul era deja în stadiul 3-4.
DIAGNOSTICUL LUI BOB : TUMOARE CEREBRALÃ
Bob avea un turneu în SUA în septembrie 1980, dar nu era în cele mai bune condiții din punctul de vedere al sănătății pentru un asemenea turneu. Soția lui a fost de la început împotriva acestui turneu, implorându-l pe Bob să ia lucrurile mai ușor, dar acesta nu a fost niciodată ușor de convins.
Pe data de 20 septembrie, în timp ce avea un spectacol în Madison Square Gardens, New York, artistului i s-a făcut rău și a fost forțat să își scurteze spectacolul. A avut un atac vascular cerebral și a leșinat timp ce alerga în Parcul Central, New York, în ziua următoare. Asociații lui l-au dus repede la Sloan-Kettering Cancer Center Manhattan. Aceea a fost ziua în care doctorii au descoperit cât de mult cancerul s-a dezvoltat la ficat, plămâni și la creier. Neurologii de la spital l-au sfătuit să oprească turneul, căruia nu i-ar mai fi supraviețuit pentru o altă lună.
Sloan-Kettering Cancer Center a fost și încă este unul dintre cele mai bune centre pentru cancer din lume, dar nu și pe placul lui Marley. Jamaicanul nu a fost impresionat de celebritatea medicinii din New York. După o sesiune scurtă de terapie cu radiații, a plecat din SUA și s-a întors în Jamaica, unde a continuat tratamentul, sub îngrijirea doctorului Carl Fraser.
ULTIMELE ZILE DE TORTURĂ ȘI DURERE ALE LUI BOB
Toate indicațiile de până acum duceau la faza terminală a cancerului, în special pentru că slăbise prea mult și a pierdut mult păr (avea doar în jur de 37 de kg). Mai târziu în acel an, doctorul Fraser l-a trimis pe Bob la doctorul Josef Issels, un fizician german a cărui specializare era imunoterapia intensivă pentru cancer. Doctorul conducea Clinica Ringberg în Rottach- Egern, Bavaria. Era el omul care să îl salveze pe Bob?
Nu, nu era. Luând în vedere vorbele lui Cedella Booker-Marley, doctorul Josef era un om posedat de furie și ură pentru oamenii de culoare. Se spune că doctorul era un fost practicant nazi, asta făcându-l extrem de periculos. Mama lui Marley a spus că doctorul german i-a torturat fiul până la moarte. Doctorul i-a ras părul lui Marley și i-a dat un tratament extrem de dur, de multe ori ducând la tremurat extrem și disperare. Doamna Cedella a crezut de fapt că fiul ei a fost lăsat să moară de foame, corpul lui cedând ușor.
MOARTEA LUI BOB
Bob a stat în Bavaria pentru 5 luni, celebrandu-și chiar și ziua de naștere de 36 de ani acolo, pe patul de spital. După ce a realizat că doctorul Josef era gata să îl omoare pe Bob cu terapiile lui, asociații lui Bob au decis să îl relocheze în Jamaica, astfel gândindu-se ca artistul să își petreacă ultimele zile cu oamenii lui. Dar asta a fost, din păcate, imposibil, iar din cauza deteriorării condiției lui pe avion, a trebuit să fie dus la Spitalul Cedar of Lebanon, unde a murit. Cedella și Rita Marley erau prezente când murit.
Bob fost înmormântat în orașul natal, pe 21 mai 1981, la 10 zile de la moartea lui.
Muzica și gândurile lui sunt însă nepieritoare.
„El nu este perfect. Nici tu nu eşti perfectă, iar voi doi nu veţi fi niciodată perfecţi. Dar dacă te face să râzi măcar o dată, dacă te face să te gândeşti de două ori şi dacă admite că este om şi face greşeli, stai lângă el şi oferă-i tot ce poţi.”
*
„Prietenii adevăraţi sunt precum stelele. Îi poţi vedea numai când este întuneric în jurul tău.”
*
„Cred sincer că numai o dată în viaţă găseşti pe cineva care îţi poate răsturna lumea. Îi poţi spune lucruri pe care nu le-ai mai spus nimănui, va absorbi tot ce spui şi chiar îşi va dori să audă şi mai multe.”
*
„Nu judeca, înainte să te judeci pe tine. Nu judeca, dacă nu eşti pregătit să fii judecat.
Drumul vieţii este plin de obstacole şi te poţi împiedica şi tu. În timp ce vorbeşti despre mine, altcineva te judecă pe tine.”
*
„Ştiu că nu sunt perfect şi nu susţin că aş fi, aşa că înainte de a arăta cu degetul, ai grijă ca mâinile tale să fie curate.”
*
„Cel mai laş bărbat este cel care îi câştigă iubirea unei femei, fără intenţia de a o iubi.”
*
„Banii sunt numere, iar numerele nu se sfârşesc niciodată. Dacă ai nevoie de bani ca să fii fericit, pentru tine căutarea fericirii nu se va sfârşi niciodată.”
*
„Nu ştii niciodată cât eşti de puternic până când a fi puternic rămâne singura ta opţiune.”
*
„Cea mai frumoasă formă a corpului unei femei este zâmbetul său.”
*
„Cea mai mare realizare a unui om nu este averea acumulată, ci integritatea sa şi capacitatea de a-i afecta în mod pozitiv pe cei din jurul său.”
*
„Viaţa este un drum plin de semne. Aşa că atunci când mergi pe el, nu-ţi complica mintea. Treci pe lângă ură, răutate şi gelozie. Nu îţi îngropa gândurile, ci transformă-ţi viziunea în realitate. Trezeşte-te şi trăieşte!”
*
„Iubirea, prietenia şi râsul… Unele dintre cele mai bune lucruri din viaţă sunt gratuite.”
*
„Cele mai frumoase lucruri nu sunt perfecte, sunt speciale.”
*
„Vântul care ia uneori ceea ce iubim este şi cel care ne aduce ceva ce trebuie să învăţăm să iubim. Astfel că nu trebuie să plângem pentru ceva ce ne-a fost luat, ci trebuie să iubim ceea ce ne-a fost oferit. Pentru că ceea ce este cu adevărat al tău nu dispare niciodată pentru totdeauna.”
*
„Iubeşte viaţa pe care o trăieşti. Trăieşte viaţa pe care o iubeşti.”
*
„Adevărul este că toţi te vor face să suferi. Însă trebuie să-i găseşti pe cei pentru care merită să suferi.”
*
„Începuturile sunt de obicei înspăimântătoare, iar finalurile sunt de obicei triste. Dar pentru tot ceea ce se află între acestea două merită să trăieşti.”
*
„A iubi este un risc, pentru că poţi să nu fii iubit în schimb. A spera aduce riscul de a suferi. A încerca aduce riscul de a da greş. Dar riscurile trebuie asumate pentru că cel mai mare risc este acela de a nu risca nimic.”
Citiți și Ziua în care muzica a murit
