Billy Idol: „Îmi place când cineva mă insultă.”

Billy Idol: „Îmi place când cineva mă insultă. Asta înseamnă că nu mai trebuie să fiu drăguț cu persoana respectivă.”

Billy Idol face parte dintre cântăreții care mi-au bucurat adolescența și îmi face plăcere să-i ascult piesele în continuare. În 30 iunie 2014 a venit să concerteze în orașul meu natal, iar eu, deși această dată însemna pentru mine perioada Bacalaureatului, mi-am luat bilet în primele rânduri. Așa că în 30 iunie – n-am să uit niciodată – dimineața m-am prezentat la proba scrisă de Limba și Literatura Română, iar seara… la concert. Din fericire, între probele scrise exista o pauză de câte o zi, ceea ce înseamnă că în ziua care a urmat concertului, nu am fost nevoită să mă prezint la următoarea probă, dis-de-dimineață (deși, cred că aș fi fost în stare, dacă nu aș fi avut de ales). Nu de puține ori, atunci când am avut ocazia să le povestesc apropiaților ce „risc” mi-am asumat, am primit, pe post de răspuns, verdictul „Ești nebună!”. Cu toate acestea, eu nu regret că am fost, cu atât mai mult cu cât concertul a fost extraordinar, iar mie pot să spun că Billy Idol mi-a purtat noroc la BAC. Amintindu-mi de acest eveniment din viața mea, v-am pregătit un articol despre parcursul muzical-biografic al cântărețului.

Celebrul punk-rocker și actor William Michael Albert Broad (Billy Idol) s-a născut într-o familie anglicană la data de 30 noiembrie 1955, în Stanmore, Middlesex (Anglia). Familia și-a schimbat domiciliul de mai multe ori, sora mai mică a cântărețului, Jane, fiind născută în Statele Unite ale Americii. În 1971 s-au mutat la Bromley (situat în sudul Londrei), unde Billy Idol a fost elev al școlii Revensbourne School for Boys. Mai târziu a urmat cursurile liceului Worthing High School for Boys, în West Sussex. În luna octombrie a anului 1975 a început cursurile Facultății de Litere în cadrul University of Sussex, dar s-a retras în următorul an.

Billy Idol a făcut parte din fangrupul trupei de punk Sex Pistols, numit Bromley Contingent. Numele de scenă a fost inspirat din catalagorea unei profesoare, care îl considera pe artist un elev pasiv (engl. idle), astfel „idle” a devenit „Idol”.  Și-a început cariera muzicală în cadrul trupei de punk-rock Chelsea, unde a fost chitarist în anul 1976. După câteva săptămâni, însă, a părăsit formația și, alături de Tony James, a pus bazele unui nou grup muzical, cu Billy Idol în postura de prim vocalist de această dată, Generation X. Trupa s-a bucurat de succes în Anglia și, înainte de a se destrăma în 1981, a scos trei albume la casa de discuri Chrysalis Records, apărând în filmul documentar D.O.A. (1980).

Billy Idol și-a început cariera solo în anul 1981, mutându-se la New York, unde a colaborat cu primul manager al trupei Kiss, Bill Aucoin. În același an a scos primul său EP, intitulat „Don’t stop”, care conține piesa trupei Generation X, „Dancing with Myself”, înregistrată inițial pentru ultimul album al trupei, „Kiss me deadly”. În următorul an, artistul și-a lansat albumul de debut solo, „Billy Idol”, care conține piesa „White Wedding”. Videoclipul piesei a fost regizat de David Mallet, fiind difuzat foarte des pe MTV.

Al doilea album al cântărețului, „Rebel Yell” (1983), a avut un succes uriaș, conținând piesa cu același nume (fiind piesa mea favorită, dintre piesele lui Billy Idol), clasată pe locul șase în „UK Single Chart”, dar și piese precum „Eyes Without a Face”, ocupând locul patru în „Billboard Hot 100” sau „Flesh for Fantasy”. Datorită acestor melodii, Billy Idol a devenit cunoscut în țări europene, precum Italia, Elveția și Germania.

În 1986 lansează albumul „Whiplash Smile”, conținând hit-urile „Sweet Sixteen” și „To Be a Lover”, urmând ca în anul 1987 să lanseze albumul remixat „Vital Idol”. Varianta remixată a cover-ului (după piesa originală a lui Tommy James) „Mony Mony” s-a clasat pe locul 7 în Anglia, fiind în top-uri inclusiv în SUA. Billy Idol și iubita sa, cântăreața  dansatoarea și actrița Perri Lister, s-au mutat în Los Angeles.

Fiul celor doi, Willem Wolfe Broad, s-a născut în 15 iunie 1988. Cântărețul a avut o aventură cu tânăra de 19 ani Linda Mathis, în urma căreia a rezultat o fetiță, Bonnie Blue Broad, născută la data de 21 august 1989.

În 6 februarie 1990, artistul a avut un grav accident de motocicletă la Hollywood, fiind la un pas de a-și pierde piciorul. Regizorul Oliver Stone i-a dat un rol în filmul său „The Doors”, însă din cauza accidentului Billy a apărut în peliculă mai puțin decât și-ar fi dorit Oliver. De asemenea, cântărețul a fost prima opțiune a regizorului James Cameron pentru rolul personajului negativ T-1000 din „Terminator 2: Judgment Day”, dar rolul a fost redistribuit lui Robert Patrick din cauza accidentului suferit de cântăreț.

Albumul „Charmed Life” a fost lansat în 1990, conținând single-ul „Cradle of Love”, care i-a adus artistului a treia nominalizare la Grammy Award pentru „Best Male Rock Vocal Performance”.

Albumul experimental „Cyberpunk”, la care Billy Idol a muncit zece luni, a fost lansat în anul 1993. Deși s-a bucurat de succes în Europa, nu a fost apreciat în America, așa că artistul a făcut un turneu de promovare în Europa, cântând alături de Generation X la unul dintre show-uri. În următorul an, Billy Idol a leșinat într-un club de noapte din Los Angeles în urma unei supradoze de GHB (un drog legal în America acelor ani). Neplăcutul eveniment l-a determinat să fie mai implicat în viața de familie, gândindu-se că probabil copiii lui nu l-ar fi iertat niciodată dacă ar fi murit din cauza drogurilor.

Billy și Steve Stevens au contribuit la linia sonoră a filmului „Speed” din 1994, cu Sandra Bullock și Keanu Reeves în roluri principale.

De asemenea, în anul 1998 Billy Idol a apărut în pelicula „The Wedding Singer”, regizată de Frank Coraci, piesa „White Wedding” făcând parte din coloana sonoră a filmului. În anul 2000, a interpretat vocea persoanjului Odin, din fantasy-ul animat „Heavy Metal 2000”, la care a contribuit, și de această dată, cu o piesă pentru coloana sonoră.

În 16 aprilie 2001, postul de televiziune VH1 a difuzat un episod dedicat vieții lui Billy Idol în cadrul emisiunii „Behind the Music”, iar trei zile mai târziu, acesta, alături de Steve Stevens, a apărut în emisiunea muzicală „Storytellers”.

Albumul „Devil’s Playground” a fost lansat în 2005, situându-se pe locul 46 în „Billboard 200” și conținând piese precum „Scream” și coverul „Plastic Jesus”. Billy Idol a cântat în cadrul unor festivaluri de rock precum „The Vans Warped Tour”, „Download Festival”, „Voodoo Music Experience” și „Rock am Ring”.

Derek Sherinian, clăparul lui Billy Idol, a lansat albumul „Blood of the Snake” în 2006, la care acesta a contribuit cu cover-ul „In the Summertime”. Alături de Billy, la album au contribuit artiști precum Slash (chitaristul trupei Guns N’ Roses) sau formația Dream Theater.

În același an, punck-rocker-ul a lansat albumul de Crăciun „Happy Holidays”, iar în anul 2008 a lansat albumul „The Very Best of Billy Idol. Idolize Yourself”, cu cele mai îndrăgite hit-uri. Albumul conține două piese nelansate anterior, „John Wayne” și „New Future Weapon”.

În anul 2012, artistul a apărut în al treilea episod al emisiunii „How The Brits Rocked America”, de pe postul de televiziune BBC Four, iar doi ani mai târziu, în 2014, și-a lansat albumul „Kings & Queens of the Underground”. În același an, pe 7 octombrie, a fost publicată autobiografia sa, „Dancing With Myself”, care a devenit rapid un bestseller. În 30 octombrie 2018, la nightclub-ul „Roxy Theatre”, Billy Idol și Tony James (care au pus bazele trupei Generation X), alături de Steve Jones și Paul Cook (care au pus bazele trupei Sex Pistols) s-au unit sub denumirea de Generation Sex, oferind un concert gratuit, care a îmbinat stilurile muzicale ale celor două trupe.

citește și Guns N’ Roses – Don’t Cry