Regizori celebri și filmele lor

Bernardo Bertolucci a fost un regizor și scenarist italian remarcabil, născut pe 16 martie 1941 la Parma, Italia, stins din viață în 26 noiembrie 2018. A fost unul dintre cei mai influenți regizori ai cinematografiei moderne și este cunoscut pentru stilul său vizual distinct și pentru abordarea provocatoare a temelor politice și sociale. A primit premiul Oscar pentru „Ultimul împărat”(1987), premiul Leul de Aur pentru întreaga carieră la ediţia din 2007 a Festivalului de Film de la Veneţia şi a fost recompensat cu o stea pe Hollywood Walk of Fame în anul 2008.

Biografie

Bertolucci s-a născut într-o familie intelectuală: tatăl său, Attilio Bertolucci, era un poet și critic de film respectat. Inițial interesat de poezie, Bernardo Bertolucci și-a orientat atenția spre film după ce a lucrat ca asistent pentru regizorul Pier Paolo Pasolini la filmul „Accattone” (1961). Primul său film ca regizor a fost „La commare secca” (1962), bazat pe un scenariu de Pasolini. Bertolucci a câștigat recunoaștere internațională cu filmul „Before the Revolution” (1964), care a explorat conflictele politice și personale ale tineretului italian. Stilul său era caracterizat prin cadre lungi și mișcări de cameră fluide, precum și o abordare psihologică profundă a personajelor.

„Când faci un film, viața trece printr-un filtru, iar ceea ce rămâne pe peliculă este o condensare a acelei vieți.”

Capodoperele (click!)

Bernardo Bertolucci a regizat mai multe filme considerate capodopere în cinematografia mondială. Printre acestea, se numără „Last Tango in Paris”, „The Conformist”, „1900” (Novecento) și „The Last Emperor”. Fiecare dintre aceste filme a fost lăudat pentru diverse aspecte, de la regie la scenografie și interpretare.

„Cinematografia este o modalitate de a vă exprima emoțiile, gândurile pe care le aveți despre lume, despre viață. Dacă nu aveți nimic să spuneți, nu ar trebui să faceți filme.”

1. Last Tango in Paris (1972)

Acest film explorează o relație sexuală intensă între un bărbat american matur (interpretat de Marlon Brando) și o tânără franceză. Filmul este renumit pentru stilul său artistic și scenele sale controversate. La lansare, filmul a provocat un scandal imens datorită conținutului său sexual explicit și a abordării provocatoare a sexualității. Criticii l-au lăudat pentru interpretarea extraordinară a lui Brando și pentru regia îndrăzneață a lui Bertolucci. Cu toate acestea, filmul a fost și subiectul unor controverse intense legate de etica în regie și consimțământ, fiind o capodoperă care a divizat criticii și publicul datorită abordării sale neconvenționale și a conținutului său explicit. Un mare plus la originalitate: Bertolucci a demonstrat un stil de regie inovator și provocator.

Utilizarea culorilor, a unghiurilor de cameră și a iluminatului au creat o atmosferă în același timp crudă și poetică. Secvențele de dans și interacțiunile între personaje sunt încărcate de o tensiune erotică și emoțională puternică, pe care publicul o resimte cu mare intensitate. Filmul abordează teme profunde cum ar fi alienarea, dorința și dinamica puterii în relațiile sexuale. Scena infamă cu untul, deși a stârnit controverse imense, este simbolică pentru abordarea aceasta unică, fiind o explorare dură a sexualității umane, lipsită de romantismul obișnuit din filmele de gen.

„Pentru mine, un scenariu nu este decât o serie de situații, nu o structură. Este o parte a procesului de a face un film, nu esența lui.”

Marlon Brando, în rolul lui Paul, și Maria Schneider, în rolul Jeannei, oferă interpretări remarcabile. Brando, în special, livrează o performanță brutal de sinceră și vulnerabilă, care este adesea considerată una dintre cele mai bune din cariera sa. Dinamica dintre personaje este complexă, plină de pasiune și disperare, ceea ce le face să pară incredibil de reale și palpabile.

Superbă scenă din ”Last tango in Paris”!

2. The Conformist (1970)

„The Conformist” este o explorare vizuală impresionantă a fascismului și a conformității, urmărind povestea unui om care încearcă să-și ascundă trecutul și să se integreze în societatea fascistă italiană. Filmul a fost lăudat pentru stilul său vizual inovator și pentru modul în care abordează tema conformității. Criticii au remarcat cinematografia excepțională și modul în care Bertolucci a folosit designul vizual pentru a spori tematica narativă.

3. 1900 (Novecento) (1976)

Un film celebru care povestește istoria Italiei din prima jumătate a secolului XX prin ochii a doi bărbați din clase sociale diferite. „1900” a fost lăudat pentru ambiția sa narativă și pentru modul în care a ilustrat istoria politică a Italiei. Cu toate acestea, lungimea filmului (peste cinci ore în versiunea completă) a fost adesea criticată. Cu toate acestea, filmul a fost apreciat pentru valorile sale de producție și pentru interpretările actoricești.

4. The Last Emperor (1987)

Un film biografic despre viața ultimului împărat al Chinei, Puyi, care a urmărit transformările istorice și personale prin care a trecut. „The Last Emperor” a fost universal aclamat și a câștigat numeroase premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film și Cel mai bun regizor. Criticii au lăudat modul în care Bertolucci a reușit să echilibreze o poveste intimă cu o panaramă istorică vastă, precum și utilizarea impresionantă a Orașului Interzis ca locație.

Ultimele decenii de activitate

În deceniile următoare, Bertolucci a continuat să regizeze filme, deși cu o frecvență mai redusă. Printre acestea se numără „The Sheltering Sky” (1990) și „The Dreamers” (2003), ultimul fiind un omagiu adus evenimentelor din Mai 1968 din Franța și cinematografiei în general.

Critici, voi…

Bertolucci este cunoscut pentru abordarea sa vizuală poetică, utilizarea inteligentă a culorilor și setărilor, precum și pentru explorarea temelor complexe precum sexualitatea, politica și alienarea. A influențat generații de cineaști și rămâne o figură emblematică în istoria cinematografiei. Câteva testimoniale:

Pauline Kael despre „Last Tango in Paris”: Critica de film legendară Pauline Kael a scris despre „Last Tango in Paris” în „The New Yorker”, numindu-l „cel mai important eveniment cinematografic al deceniului”. Ea a subliniat: „Bertolucci și Brando au schimbat natura performanței actoricești în film”.

Vincent Canby, The New York Times, despre „The Last Emperor”: Vincent Canby a lăudat filmul „The Last Emperor”, descriindu-l ca fiind „un film spectaculos și intim”. El a menționat că „Bertolucci a realizat un film care este atât de personal, cât și de mare, dar fără să piardă controlul asupra mărimii sale epice”.

Roger Ebert despre „The Conformist”: Criticul de film Roger Ebert a descris „The Conformist” ca „unul dintre cele mai frumoase filme făcute vreodată”. În recenzia sa, el a subliniat că „Bertolucci este un maestru în folosirea arhitecturii pentru a reflecta starea de spirit a personajelor sale”.

Richard Corliss, Time Magazine, despre „1900”: Corliss a discutat despre filmul „1900”, afirmând că „Bertolucci a creat un film care nu este doar un portret al Italiei în secolul XX, ci și o odă cinematografică pentru țară și oamenii săi”.

Geoff Andrew, British Film Institute, despre Bertolucci: Andrew a descris lucrările lui Bertolucci ca fiind „întotdeauna vizual opulente, erotic îndrăznețe, politic provocatoare și profund personale”.

Controverse

Viața și cariera lui Bertolucci nu au fost lipsite de controverse. Cea mai notabilă este legată de scenele de sex din „Last Tango in Paris”, unde a fost criticat pentru modul în care a gestionat filmarea unei scene explicite, creând un dialog controversat despre consimțământ și etica regizorală. În general, viața personală a lui Bertolucci a rămas relativ privată, cu accent pe cariera sa în cinematografie: regizorul a fost căsătorit cu Clare Peploe, o scenaristă și regizoare britanică. S-au căsătorit în anul 1979 și relația lor a durat până la moartea lui Bertolucci în 2018. Clare Peploe a lucrat ca scenaristă și regizoare și a colaborat cu Bertolucci la unele proiecte, iar relația lor a fost văzută ca fiind una dintre stabilitate și colaborare creativă. Înainte de căsătoria cu Clare Peploe, Bertolucci a avut o relație cu actrița italiană Adriana Asti. Aceasta a jucat în unele dintre filmele sale timpurii, inclusiv „Before the Revolution” (1964). Relația lor a fost notabilă în perioada timpurie a carierei lui Bertolucci.

Pier Paolo Pasolini: “Trebuie să rupem lanțul nostru de amintiri”