<p><em><strong>Bătaia e ruptă din&#8230;iad</strong></em></p>
<p>Era obosită Èi nu îÈi dorea decât să poată închide ochii. De patru ore povestea, cu acelaÈi lux de amănunte, ce se întâmplase în seara aceea. PoliÈiÈtii Èi procurorul se uitau la ea cu ochii cât cepele, nevenindu-le să creadă că femeiuÈca asta încă trăia Èi, mai ales, fusese capabilă de asemenea grozăvie.</p>
<p>Nu îi păsa dacă avea să zacă într-o celulă la secÈie Èi că, după aceea, avea să fie mutată în arest. Voia doar să se poată odihni, măcar câteva ore. Era atât de obosită&#8230; Nu îi păsa nici dacă avea să facă puÈcărie, atâta vreme cât o lăsau să îÈi odihnească oscioarele firave. Èi spera că atunci când se va trezi pielea nu va mai pulsa de atâta durere Èi toate rănile vor avea răgazul să se vindece. Oare mai Ètia să trăiască fără bătaie?</p>
<h3><em>Toate elementele conduc spre autoapărare</em></h3>
<p>După ce terminară de consemnat detaliile evenimentului, îi spuseră că poate pleca acasă. Toate elementele conduc spre autoapărare deci nu au niciun motiv să o Èină la secÈie peste noapte. Va urma procesul, o sfătuiră să îÈi angajeze un avocat, dar mai mult ca sigur va fi bine. Îi rugă să o lase totuÈi să stea la secÈie, văzuse ea o canapea aruncată într-un ungher. Îi ajungea pentru un somn de câteva ore. Nu putea să meargă acasă. Nu în seara aceea. Îi era încă frică. Mâine va fi altă zi, va putea. Dar în seara aceea, nu. Se înduraseră, milostivii, Èi o primiră să doarmă pe canapeaua cu pricina. Îi dădură Èi o pătura, luată dintr-o celulă, să nu-i fie frig în somn.</p>
<p>Se ghemui ca un pisic fără stăpân Èi închise ochii obosiÈi. Dar nu putu adormi decât într-un târziu, după ce filmul ultimelor zile rulă din nou prin faÈa minÈii care încă se zbătea să mestece deznodământul.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-2242" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/kat-j-525330-unsplash-e1538910328174.jpg" alt="" width="600" height="400" /></p>
<h3><em>Èi o iubea. Atât de mult încât nu credea că ar putea supravieÈui fără ea</em></h3>
<p>ÎÈi înfipsese mâna grosolană în gâtul ei, aproape oprindu-i respiraÈia, Èi o izbise puternic de zid. Impactul fusese atât de puternic încât tabloul agăÈat pe perete, înspăimântat la rândul lui de ce avea să vină, se prăbuÈise pe podea, cu faÈa în jos. Bărbatul ei avea braÈele atât de puternice încât ai fi zis că poate muta munÈii din loc. Păcat că îÈi folosea toată forÈa asta strict ca să pună la punct o mână de om, o femeie neputincioasă acum în strânsoarea lui.</p>
<p>Desigur, pe cât era de musculos Èi atletic, pe atât era de laÈ sub epidermă Èi în vintre. Câteodată se întreba Èi el ce îi făcuse biata femeie ca să merite un astfel de tratament barbar. Nici el nu Ètia. De altfel, când nu o bătea &#8211; momente din ce în ce mai rare &#8211; era ca un mieluÈel. Èi o iubea. Atât de mult încât nu credea că ar putea supravieÈui fără ea. Èi în momentele în care simÈea că o iubeÈte, îi venea să o sărute Èi să o strâng în braÈe, cu delicateÈe, de teamă să nu-i Èifoneze pielea mătăsoasă Èi să nu-i strivească oscioarele subÈiri din care era alcătuită. O simÈea ca pe o mimoză, în faÈa căreia stai nedumerit Èi te întrebi: dacă o ating, oricât de diafan, are să piară?</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-2244" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/a-woman-covers-her-face-for-protection-against-a-clenched-fist-photo-credit-stopdomesticviolencecom_1751991-e1538910749373.jpg" alt="" width="600" height="264" /></p>
<p>Èi dintr-o dată, fără avertizare, i se-ntuneca judecata Èi devenea neom. Se preschimba într-o fiară care nu înÈelegea graiul omenesc Èi nici nu vorbea într-o limbă înÈeleasă. Bolborosea frânturi de cuvinte, sunete fără noimă. Furia era atât de puternică încât părea că nu mai poate articula niciun sunet concret. Mai mult scuipa, de parcă nici saliva nu-i mai aluneca pe gât Èi se revărsa, în contra curentului, ca un venin. FaÈa i se schimonosea de fiecare dată altfel. Cele o mie de feÈe ale diavolului. AÈa îÈi imagina ea că ar arăta necuratul. Ochii roÈii îi ieÈeau din orbite Èi probabil că ar fi căzut pe podea dacă nu ar fi fost prinÈi de reÈeaua de nervi, muÈchi firavi Èi viniÈoare de sânge.</p>
<h3><em>Mai bine o bate o dată până nu mai are suflare </em></h3>
<p>În ultimele zile, când bătăile se înteÈiseră Èi forÈa lui parcă sporea înzecit de la o criză la alta, începuse să îÈi imagineze sfârÈitul ajungând chiar să Èi-l dorească. N-avea stomac să-Èi curme zilele. Era Èi ea tot un pui de laÈ. Se gândea că mai bine o bate o dată până nu mai are suflare Èi, în felul ăsta, îi curmă suferinÈa.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>O dată, în spasmele dintre două dosuri grele de palmă, îÈi imaginase că următoarea lovitură va fi atât de puternică încât o va izbi cu capul de perete Èi Èeasta i se va crăpa pur Èi simplu în două, lăsând la vedere, descoperit în toată splendoarea sa lucioasă, creierul neted. Căci dacă ar fi avut măcar câteva circumvoluÈiuni, nu s-ar fi măritat cu el Èi nu l-ar fi lăsat să-i subjuge viaÈa în asemenea hal. Altă dată, când a trântit-o la podea Èi a început să o lovească însetat cu picioarele, aproape că îÈi dorise să o nimerească în stern Èi să-i aplice lovitura fatală, oprindu-i inima.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-2245" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/daniel-garcia-473223-unsplash-e1538910813575.jpg" alt="" width="600" height="398" /></p>
<h3><em>Să se termine odată patimile!</em></h3>
<p>Tânjea de la o zi la alta să-Èi simtă, într-un final, viaÈa scurgându-i-se din vene. Să se termine odată patimile. Nici nu Ètia pentru ce plăteÈte. Avea multe păcate. Cel mai mare, căsătoria cu el. Dar pedeapsa i se părea de neîndurat. Ca să îÈi dea curaj, se gândea uneori la Mântuitor Èi la patimile Lui. Èi se vedea atunci un fel de martiră doar că nu Ètia pentru ce. Fiul Omului îndurase mizeria umana Èi moartea trupească tocmai pentru spălarea păcătoÈilor. Dar ea? Pe cine avea să curăÈească prin jertfa sa? Pe ea însăÈi? Sau pe el? Primea să-i fie izbăvire de demonul furiei, numai să-i curme patima Èi s-o lase să zboare liberă către seninul cerului.</p>
<p>Atunci, cu beregata prinsă în menghina degetelor lui grosolane ca niÈte cârnaÈi îndesaÈi, îÈi implora în gând călăul să-Èi ducă treaba până la capăt. Nu ar fi fost o moarte uÈoară. Mai degrabă lentă Èi poate nici foarte sigură dacă monstrul nu-Èi făcea treaba cu simÈ de răspundere. Privarea de oxigen, se gândea ea, ar fi purtat-o mai întâi într-o beÈie care s-ar fi preschimbat apoi într-o ceaÈă deasă Èi un vârtej ar fi aruncat-o în inconÈtienÈă Èi poate, cu puÈin noroc, în moartea albă.</p>
<h3><em>De ce sa mor eu Èi nu el?</em></h3>
<p>Strânsoarea nu slăbea grumazul. Îi simÈea fiecare deget inflamat cum se afunda în pielea ei mătăsoasă Èi îi presează venele blocând trecerea sângelui. Nu mai simÈea pământul sub picioare. Plutea? Să aibă azi norocul morÈii? Era însă prea lucidă pentru a da mâna cu moartea. ÎÈi dăduse atunci seama că literalmente nu mai atingea podeaua cu picioarele fiindcă tartorele îÈi opintise furia într-atât încât o ridicase cinci centimetri deasupra solului. Încetase să se mai zbată, doar-doar să-i uÈureze ucigaÈului munca.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-2246" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/sydney-sims-519706-unsplash-e1538910882616.jpg" alt="" width="600" height="400" /></p>
<p>Când îÈi simÈea deja faÈa vânătă Èi o cuprinsese exaltarea apropierii morÈii, bărbatul Èi-a desprins ca teleghidat mâna din beregata ei, lăsând-o să se prăbuÈească pe podea. Ca Èi cum ar fi fost posedat de un demon, s-a întors cu spatele la victimă Èi Èi-a târâit paÈii către hol, dând să iasă din casă. Ea, încă zăcând ghemuită lângă perete, încerca să-Èi recapete suflarea de parcă ar fi avut atunci, pe loc, revelaÈia vieÈii. <em>De ce sa mor eu Èi nu el? </em></p>
<p>Poate nu era întâmplătoare eliberarea neaÈteptată din menghina sufocării. Èi-a adunat firimiturile de puteri care-i mai rămăseseră în vene Èi s-a ridicat sprijinindu-se de perete. Un imbold a trimis-o în bucătărie. A apucat cu scârbă cuÈitul cel mai mare de pe dulap Èi s-a repezit ca o leoaică înfigându-l în spinarea monstrului. <em>Mori, diavole! </em>a strigat din fundul plămânilor. <em>Mori Èi du-te în iad la tatăl tău! Sau, Èi mai bine, în Rai. Din partea mea ai izbăvire! Numai du-te din lumea asta! </em>S-a prăbuÈit odată cu el pe podea, într-un râs demonic ce s-a transformat imediat în plâns. Apoi, întuneric.</p>
<p>S-a trezit după un timp, pe o targă, în curte. În jur, ambulanÈa, poliÈie, lume multă, girofaruri. El zăcea pe o altă targă, înfăÈurat într-un sac de morgă. <em>Oare o să vină cineva la înmormântarea lui?</em></p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/adulter-in-direct-ava-marinescu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Adulter în direct&#8230;</a></p>
<p>* * *</p>
<p><em>Dacă Èi-a plăcut articolul, te rugăm să îl distribui.</em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40330310_2111691152195814_1192817064977367040_n.jpg" width="100" height="100" alt="Ava Marinescu" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ava-marinescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ava Marinescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Sunt o Femeie avocat care s-a trezit într-o zi în faÈa maÈinii de scris împinsă o forÈă lăuntrică pe care n-aÈ Èti să o aÈtern în cuvinte Èi care a trezit în mine o poftă nemărginită de a scrie. În timp, pofta s-a transformat într-o nevoie acută de a sta faÈă în faÈă cu mine, cu adevărul din miezul meu. De a-mi privi în ochi fricile, iubirile nerodite Èi demonii ascunÈi prin cotloane de frica luminii. De a mă scrie mai întâi pe mine, descompundu-mă, bucată cu bucată, operând Èi cosând plăgile sângerânde pentru ca apoi să mă pot reasambla într-un Eu vindecat. AÈa s-a născut volumul de proză scurtă la care lucrez intens. MocneÈte în capul pieptului Èi ideea unui roman de dragoste ceva mai neobiÈnuit. Am decis să las celor două proiecte Èanse egale de izbândă Èi le-am promis că va vedea lumina tiparului cel care va pulsa mai puternic sub epidermă Èi îmi va Èine muza aproape. Scrisul să-mi fie spovedanie Èi doctorie întru renaÈtere.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/anca.vatasoiu/" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#118;a&#116;&#097;&#115;oiu&#097;n&#099;&#097;&#064;&#103;m&#097;&#105;l&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Bătaia e ruptă din…iad
