<p>Fiecare epocă din cultura umanităÈii a dat câte o tipologie specifică a personajului, în funcÈie de acele determinări istorice care i-au trasat în carnea timpului imaginea ideală. Antichitatea -eroul ahileic, monstruos de curajos Èi de frumos, sau odiseic, acel homo viator perpetuu călăuzit de farul nestins al dragostei de casă, Ithaca sfântă&#8230;</p>
<p>Evul Mediu a adus cavalerul care Èi-a pus viaÈa în slujba adevărului Èi al dreptăÈii, dar a fost îngenuncheat de privirea trufaÈă a prinÈesei care i se arăta fugar la marginea ferestrei&#8230; clasicismul a pus în valoare o adevărată epopee a caracterelor, turnate în tipare imuabile ca într-un corset de nobil gata să-Èi anihileze orice tentaÈie umană Èi s-o jertfească tăioasei raÈiuni&#8230; ceea ce romanticul a transformat în dezlănÈuire Èi încredere în aripile infinit crescânde dincolo de orice graniÈă a puterii de înÈelegere a omului comun. Realism, sau naturalism, eroul era supus determinării sociale, căci era un produs al societăÈii în care îÈi cantonase efemera existenÈă&#8230;</p>
<p>Personajul de astăzi?</p>
<p>Îmi place la nebunie personajul-puzzle, fracturat caleidoscopic, personaj-absent crescut în carnea autorului său ca un <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a>-minune, personajul-revelaÈie, tipul care nu permite existenÈa unui narator pentru că între el Èi autor nu mai încape o altă voce auctorială, personajul-stare, manifestat senzorial Èi vizionar, un fel de fata-morgana pe care o cauÈi Èi încerci s-o descifrezi din fragmente disparate, într-o continuă căutare, niciodată pe deplin lămurit&#8230; personajul-atracÈie, capabil să te coboare în Infern după el Èi să-Èi ceară , cu seninătate, să nu priveÈti înapoi, pentru că se va destrăma.</p>
<p>Cam aÈa.</p>
<p style="text-align: center;"><strong>Dar tu… mă mai iubeÈti?</strong><br />
<strong> </strong>Încercam să îi lămuresc ceea ce mi se părea de neexplicat, întrecând cu mult orice fel de logică a unei relaÈii între doi oameni care se iubesc, dincolo de convenÈii sau graniÈe mai mult sau mai puÈin abstracte. În ultimul timp însă, devenise tot mai puÈin suspicioasă Èi parcă nu mai suferea atât de intens. O ajutaseră Èi sedativele, cu siguranÈă Èi munca pe care Èi-o planificase în fiecare zi astfel încât să îi ocupe tot timpul, Èi câteva ore în plus, dacă se putea…</p>
<p>– <em>Nu mi-a fost niciodată atât de greu Èi chiar nu pot să înÈeleg cum poate fi ceva atât de puternic între doi oameni Èi să încercăm la fel de acerb să abandonăm, să renunÈăm la tot… nu, timpul nu face ca durerea să treacă, o înteÈeÈte Èi mai tare, nu cred că există paliativ, nu-mi mai vorbi în termenii aceÈtia. Mare diferenÈă între noi: tu aÈtepÈi să treacă, eu nu pot accepta soluÈia aceasta. Când ne-am despărÈit în stradă, a plecat cu jumătate din mine Èi m-am uitat cum târăÈte cealaltă jumătate de cadavru care mai rămăsese din mine inconÈtient, fără să se uite înapoi o singură clipă… Am rămas mută pentru câteva zile, nu cred că Ètii senzaÈia aceea de tăcere grea ca o smoală care îÈi încleÈtează dinÈii Èi îÈi schimonoseÈte gura… pur Èi simplu nu iese nici un sunet Èi nu vrei să vezi pe nimeni căci eÈti un morman de sentimente mute Èi chinuitoare… Odată ce am fost în braÈele lui eu n-am mai putut fi aceeaÈi <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a>… De ce nu vrea să mă mai vadă? Probabil că n-a găsit ceea ce căuta în îmbrăÈiÈarea mea sau poate că s-a sufocat din prea multă dragoste… Èi a găsit o cale de salvare, în afara mea… atunci am Ètiut că mă iubeÈte, acum nu mai sunt atât de sigură…</em></p>
<p>Trecusem Èi eu prin drama ei, dar timpul meu îÈi consumase otrava, diluând suferinÈa, care mai răzbătea din când în când ca o nevralgie care se activează instantaneu sau ca o migrenă căreia nu-i poÈi da nicicum de cap, singurul lucru pe care poÈi să îl faci e să o ucizi cu sedative sau să îÈi umpli mintea cu fel de fel de lucruri care să te Èină ocupată. Văzând-o atât de confuză, dar totuÈi lucidă, capabilă să asimileze ceea ce i se spune, i-am turnat în suflet toată liniÈtea pe care fusesem în stare să o încropesc din petice de-a lungul atâtor ani…</p>
<p>– <em>Crede-mă, draga mea, n-o să Ètii niciodată dacă te-a iubit sau dacă te-a dorit ca pe-o minune a lumii, ca pe o mamă pe care Èi-ar fi dorit-o mereu Èi n-a avut-o niciodată, sau ca pe o amantă, dacă te-a visat vreodată în orele târzii ale nopÈii, sau dacă Èi-a văzut în tine vreun vis împlinit, pentru că tu eÈti mult mai mult decât atât – eÈti un EXPERIMENT. EÈti modul lui de a-Èi exersa masculinitatea, aÈa cum o înÈelege el, nu neapărat ca formă de virilitate, de orgoliu masculin moÈtenit ca Èef de trib, ci suportul pe care îÈi construieÈte strategia de seducÈie, pentru că nu există bărbat care să acÈioneze în afara unei tactici erotice pe care o vrea cât mai complicată. </em></p>
<p><em>Èi aici te afli tu, coala albă pe care începe să deseneze cu linii uÈoare, fine la început, miÈcări sufleteÈti apte să activeze în tine acea fibră senzitivă care te leagă de prototipul feminin ancestral, te creionează în culori pe care nici nu Èi-a trecut prin cap că le poate cuprinde tot curcubeul, Èi atât de mult îÈi place, că începi să îi ieÈi mereu în întâmpinare, cu pensulele într-o mână Èi paharul de apă în cealaltă, cu pânza întinsă perfect pe rama sufletului tău.</em></p>
<p><em>Te învăluie încet dar cu o minuÈie de ceasornicar, prin apariÈii scurte, întâmplătoare, niciodată lipsite de un ce aparte, de o aluzie subtil strecurată, de un zâmbet pe care la început îl ignori, de o privire prin care te simÈi atinsă în zonele de joasă frecvenÈă ale fiinÈei tale, un poem prin care îl simÈi autentic… Poate că la început nu Ètie ce vrea, sau poate că simte Èi el cum se înnoadă între voi legături pierdute în ceaÈa vremurilor, demult, când trăiaÈi în acelaÈi corp, sau poate e un reflex al unei nedisimulate admiraÈii pe care o traduce în gesturi tandre pe care le poartă cu el dintotdeauna dar pe care le scoate la iveală în momente nici chiar de el Ètiute, numai intuite?</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Te măguleÈte atenÈia lui, Èi încet-încet te vezi mai frumoasă, te vezi altcumva, te umple de senin privirea aceasta fugară Èi devii o altă fiinÈă, emanând prin toÈi porii savoarea feminităÈii tale netrucate, nedisimulate, pe care o simÈi renăscând Èi de care te bucuri, ca de naÈterea unui <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a>. Te trezeÈti dimineaÈa Èi te bucuri că se gândeÈte la tine, iar gândul lui îmbracă forma unui <a href="https://bel-esprit.ro/salutul-cheia-bunelor-maniere/">salut</a>, a unei fotografii cu iz melancolic, a unei melodii sau pur Èi simplu a unei vibraÈii pe care îÈi închipui că o salvezi în spaÈiul inefabil al memoriei tale afective, iar acel sentiment – măgulitor la început, de flatare, de exaltare, de feminitate activată în resorturile ei profunde se diafanizează Èi devine prezenÈă eterică, <a href="https://bel-esprit.ro/parfumul-intre-arta-si-obsesie/">parfum</a> care te Èine cu toate simÈurile încordate, cu nările fremătând… În scurtă vreme, ajungi să-Èi doreÈti senzaÈia asta care acoperă toate golurile din tine Èi ridică în azur piscurile pe care Èi-ai înălÈat întregul eÈafodaj sentimental de până atunci…</em></p>
<p><em>În tine a desenat, cu fiecare celulă a ta, în tuÈe groase, casa visurilor lui, aÈa cum o Ètie el, întărită bine cu două rânduri de beton Èi stâlpi înalÈi de care să se poată bine ancora, căci siguranÈa lui în carnea ta Èi-a înfipt toate corzile. Ceea ce nu poÈi controla devine obiÈnuinÈă Èi pătrunde perfid în adâncimi nebănuite ale subconÈtientului.</em></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-41164" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/07/106984655_3633612850000793_3454770500986923644_n-1.jpg" alt="" width="526" height="934"></p>
<p><em>Èi te trezeÈti că tânjeÈti după semn(al)ele de zi cu zi, că aÈtepÈi, că poetizezi momentele trecute pe care le încarci cu o semnificaÈie atât de profundă încât nu te poÈi dezbăra foarte uÈor de ele, pentru că se convertesc în mii de nuanÈe sufleteÈti pe care numai o <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> le poate experimenta, pentru că numai femeia depozitează totul în suflet Èi are puterea sublimă de a răsfrânge emoÈiile în fiecare colÈiÈor al sensibilităÈii ei. Te crezi în centrul lumii, ca un ax al lumii care roteÈte două universuri în acelaÈi timp, căci sfera lui s-a suprapus atât de bine peste a ta, încât aproape nu-i mai vezi marginile Èi i-ai uitat orice contur, sau poate nici nu mai poÈi vedea decât ce e dincolo de tine, pentru că te-ai mulÈumit să fii umbră, Èi nu soare… De aici, indiferent de disponibilitatea ta, începi să aluneci spre pierzanie, pentru că bărbatul construieÈte lumi pentru el, nu pentru tine, Èi, ca o culoare care difuzează pe o planÈă îmbibată în apă, începe să-Èi dilueze tonurile prea puternice, cu plecări din ce în ce mai dese, poate nu atât ca prezenÈă fizică, ci emoÈională. Îi e frică de expansiunea ta, de tentaÈia ta de a-l cuprinde cât mai mult în universul tău construit doar pentru el, resorturile sale cinegetice se restrâng până la limite insurmontabile, pentru că te are, Èi asta îi oferă doar satisfacÈia de moment a orgoliului de prădător.</em></p>
<p><em>Poate că nu te-a uitat, te conservă undeva în amintire, poate nu mai are aceeaÈi putere de a te recompune din piese disparate, sau eÈti prea aproape, sau prea slabă ca să mai întindă mâna lui puternică în care să încapi cu totul… Aerul din preajma ta s-a rarefiat, trebuie să îi dai libertatea de a veni atunci când are nevoie de o supapă sentimentală sau pur Èi simplu îi completezi însingurarea. Da, te iubeÈte – poate, dar în alt fel, pe care sufletul tău exaltat nu-l poate înÈelege, pentru că e supradimensionat de prezenÈa lui întreagă în tine, tu gândeÈti în termenii fiinÈei care se reîntregeÈte, el în termenii fiinÈei care îi acoperă umbra. Bărbatul e un homo viator, e în destinul lui să fie liber Èi să-Èi cucerească spaÈiul prin forÈele proprii, pentru el orice teritoriu câÈtigat înseamnă un pas înainte spre alte zări… nu neapărat spre alte femei, cât spre alte provocări, spre un alt sine, spre o altă dimensiune existenÈială, nutrit din propria ta forÈă… El a învăÈat să crească, tu rămâi pe loc… Ètiu că e greu să mă urmăreÈti, dar fă un exerciÈiu de luciditate, <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a>, aÈază-te în faÈa oglinzii Èi spune-mi, în primul rând, îÈi place să te priveÈti?</em>– Acum nu, pentru că am căpătat niÈte cearcăne oribile, ochii parcă îmi sunt de vată, mi s-au adâncit în orbite ca niÈte funduri de sticlă veche de Èampanie, am făcut riduri…</p>
<p>– Dar dacă priveÈti în tine, dinspre inimă în jos, ce vezi?</p>
<p>– NiÈte dâre de sânge închegat care bălteÈte în coÈul pieptului Èi niÈte zdrenÈe care seamănă cu o bucată de carne, sau poate mi se pare…?</p>
<p>– Èi aici, în cavernele din plexul solar…?</p>
<p>– Să nu-Èi faci probleme, o să curăÈ imediat mizeria asta, sunt niÈte resturi de fluturi morÈi, uite aici aripile, aproape s-au făcut praf Èi pulbere, obiÈnuiam să îi simt câteodată, mă Èi miram ce s-a întâmplat cu ei, Ètii, erau toÈi albaÈtri Èi aveau aripile vârstate cu roÈu Èi alb…</p>
<p>– Nu pot să nu mă gândesc… să-Èi amintesc de poezia unor ceasuri sau de muzica de sfere care-Èi amintea de câtă <a href="https://bel-esprit.ro/sandro-botticelli-frumusetea-si-gratia/">frumuseÈe</a> a lăsat Dumnezeu pe pământ… dă-mi Èi mie să gust, să n-am pe cerul gurii numai fiere..</p>
<p>…<br />
–<em>Ascultă-mă bine, fată dragă, unde mai cauÈi tu poezie în mormanul ăsta de fiare vechi? Ridică-te, că Èi-ai zdrelit genunchii de cât i-ai apărat urmele Èi uite-te mai bine la tine de-aproape, mai ai un pic de vlagă în sânge Èi-un pic de noroc, azvârle de pe tine haina asta cu toate flăcările Èi otrava ei, lasă gândul lui Èi bun, Èi rău, Èi plămădeÈte câteva stele cu mâinile tale vrednice Èi sufletul tău frumos, ieÈi la drumul mare Èi strigă să se audă până-n cer că te-ai eliberat, că te-ai întors la tine mai devreme decât sperai Èi că eÈti bine, eÈti chiar foarte bine… Nu te mai uita de unde ai plecat, că nu vrei să te întorci în Iad, Euridice… Èi nu uita un lucru, uÈor de Èinut minte: când intri în casă străină, lasă sufletul cuminte la uÈă să te-aÈtepte, priponeÈte-l bine Èi nu sta mult, că nu-i face bine…</em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pcon&#099;&#117;&#114;&#115;&#064;&#121;&#097;&#104;oo&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>