BACK TO BLACK: back to life, back to reality or back under the water …
Se repetă sau se (p)reiau lucruri … Repetăm sau )p(reluăm tipare, activități, cuvinte, situații, mentalități, greșeli, dar și aspecte bune … Empatic sau irațional, prin imitație sau din plictiseală, sistematic (,,așa e bine”, ,,așa se face” etc.) sau rațional (,,așa trebuie”, ,,așa ni s-a spus” etc.), până când conștientizăm că nu toate lucrurile se potrivesc, funcționează sau reușesc să dezvolte un mediu care să ne facă bine.
Cel mai frumos, extrem de înălțător e când ajungem să creăm, să construim, să fim fericiți și să generăm fericire și energie pozitivă! Aceasta era, se pare, dorința cea mai mare pe care Amy o repeta, ca un fel de mantră, de motivație pentru a continua să își valorifice talentul: să reușească să îi facă fericiți pe cei care o ascultă, cel puțin cinci minute cât durează, standard, o melodie, să îi facă să uite de griji și probleme cu ajutorul vocii ei, să o vadă pe ea, așa cum e, cum vrea să fie! Nu se gândea la succesul ei, la fericirea ei … de fapt, aceasta era și fericirea ei – transpunerea în fericirea celorlalți, captarea extazului aceluia din ochii și starea fanilor ei! Experiența directă care să o inspire, care să îi ofere material de creație, să îi fie sursă de cunoaștere, dar și de explorare a posibilităților acestei lumi – a vieții, a iubirii, a muzicii, a exprimării personale într-un prezent haotic, marcat de conflicte, boli, orgolii, nesiguranțe.
Să vezi, să simți că poți bucura cu prezența ta, cu vocea ta, cu zâmbetul, cu glumele sau stările tale pe cei din jurul tău, apropiați, dragi sau distanți, cunoscuți sau necunoscuți, apoi să vrei să continui, să repeți, să reiei tocmai pentru acest motiv.
,,Să-mi trăiesc cântecele!’’
Căutarea unui loc în lume, când ai modele de succes (bunica, tatăl), dar și tipare ale neputinței, ale ratării, ale renunțării sau demotivării (mama), dorința de a fi o femeie împlinită, iubită, mamă, soție, când talentul te atrage într-o altă dimensiune a vieții, căutarea oglindirii în public și a reflectării cu ajutorul acestuia a împlinirii celui mai des invocat vis – de a face lumea fericită, determină mereu o stare de criză, de evidentă scindare sau disociere a unor lumi aparent sincronizate, dar care se dezvoltă independent, într-o suprapunere discordantă. Echilibrul și liniștea par a fi obținute doar când nu mai există plan, proiect, un scop cu ardoare, cu patimă dorit, vânat, în timp ce orice vis care se vrea transpus în realitatea palpabilă și vulnerabilă și imprevizibilă, în funcție de anumite reacții ale oamenilor, dezvăluie și generează valuri de energie, atât pozitivă, cât și negativă, furie, revoltă, dar și fiori de entuziasm și, clar, ideea de libertate și eliberare – constructivă uneori, disruptivă-distructivă, alteori.
Filmul arată foarte clar consumul rapid și concentrat al forței creatoare, dublat de o ardere a vieții în ideea de a deveni inspirație pentru muzica, pentru poveștile muzicale transpuse cu pasiune, cu putere, cu disperată voință de a reuși acea fericire a momentului, a trăirii depline a frumuseții vieții, a disperării ei, a relativității ei … Într-o familie cu tradiție artistică pe linia paternă, dar cu o mamă apatică, marcată de boală, despărțită de soț, Amy se străduiește să continue și să-și dezvolte evidentul talent artistic.
Amy Winehouse e înscrisă pe locul 42 în lista de artiști renumiți, consacrați în prima tinerețe, trist clasament care îi include pe cei care, inexplicabil, și-au consumat energia vitală și au fost redați universului într-o altă dimensiune, exact la vârsta de 27 de ani – Club 27. https://historia.ro/sectiune/actualitate/amy-winehouse-al-42-lea-membru-al-clubului-584965.html
Numele ei mi-a trezit în minte un joc de cuvinte legat de performanța artistei britanice de a obține premiile cele mai râvnite de peste ocean: Gr-Amy = grammy awards : Great Amy, aspect fabulos având în vedere complexul artiștilor europeni față de cei din U.S.A.
Winehouse? Whats in a name?! Casa vinului, o pivniță, un butoi, o sticlă cu o esență extrem de puternică, care a lăsat o amprentă remarcabilă, dar expusă și evaporată la fel de extrem – vieții, unei povești de iubire căreia i s-a dedicat fără să ia în seamă vulnerabilitățile, unei crize depresive din care s-a zbătut să revină, lumii, în general …
Titlul filmului poate duce cu gândul la o veșnică reîntoarcere la zonele întunecate ale existenței, la ceea ce rămâne marcat de anumite neînțelegeri – posibil de numit chiar și taine, la acea odihnă veșnică după o zbatere intensă și consumatoare de energie într-un timp foarte scurt, cel al vieții omenești, la pierderea contactului cu realitatea, cu lumina vieții care e călăuzitoare atât cât e înțeleasă, urmată și dozată echilibrat, apoi mutată, după indici imposibil de calculat, de stabilit de către om, pe o altă rază, traiectorie, dimensiune.
Back to black poate fi înțeles ca o imersiune artistică într-o biografie impresionantă, ca un flashback, pentru a nu uita cum și ce suntem ca oameni – indiferent de statutul social, cât de fragili, dar cât de minunați, talentați și puternici în același timp, cât de mult și în forță putem influența lumea, dar și cât de rapid putem dispărea … cumva la fel cum se întâmplă trecerea de la zi la noapte, de la întuneric către lumină, în funcție de anotimp, de mișcările (acțiunile, reacțiile, atitudinile, alegerile, posibilitățile etc.) noastre și ale celor din jurul nostru într-un context care e, la rândul lui, mereu în mișcare, prielnic sau nefavorabil, permanent supus unor percepții subiective …
Back to black Trailer
Ce este frumos în tot acest joc al vieții e reprezentat de construcție, de semnele trecerii prin lume, în special când muzica reușește, deși atât de fragilă și evanescentă, să creeze, să genereze fericire, plăcere, acel catharsis clasic într-o lume tot mai agitată …
Ne-am luat rămas bun doar cu cuvinte
We only said goodbye with words
Am murit de o sută de ori
I died a hundred times
Te întorci la ea
You go back to her
Și mă întorc la
And I go back to
Ne-am luat rămas bun doar cu cuvinte
We only said goodbye with words
Am murit de o sută de ori
I died a hundred times
Te întorci la ea
You go back to her
Și mă întorc la negru
And I go back to black
Să fi fost generat sfârșitul tragic al lui Amy de acea cruntă deziluzie în iubire? Să nu fi contat mai mult fericirea de cinci minute, de ore în șir pe care le-o putea oferi oamenilor care își doreau, veneau și plăteau să o asculte?
Să fi ales ea să fie în Club 27?
T.-i. C. – verbal, mental, sufletesc etc. aka. tot io – Teodora-Ioana i.o. Coman
