Babygirl vs. The substance sau … ”Whatʼs in a title?”
– despre imaginea femeii în cele mai recente filme dedicate acesteia
Ambele femei frumoase, mature, cu prestanță și de succes. În rutină, dar cu dorința de mai mult, mai bine, mai frumos, deși sunt la nivelul de foarte mult, foarte bine și foarte frumos.
Blonda vs. Bruneta
Managera inovativă, performantă, energică, activă, dedicată. vs. Sportiva vedetă de show-tv, egocentrică, ambițioasă, încăpățânată, anxioasă, influențabilă.
Familista, aparent împlinită, soție de regizor, deci artist cu viziune, imaginație, cultură etc., mamă, creativă și creatoare de sisteme inteligente, racordată lumii moderne, contemporane. vs. Singuratica, narcisista, temătoarea de eșec, de fireasca îmbătrânire, de eventuala și inevitabila concediere-înlocuire, eliminare din programul care a făcut-o celebră.
Insațietate în ambele situații: o neîmplinire, nedefinire erotică, permanentă căutare și mimare a satisfacției, dar și ispita autosatisfacerii fanteziilor pe care soțul nu a reușit să i le îndeplinească. vs. O totală abstinență, suficiență și autosuficiență prin conservare și încercarea de a menține cât mai mult acea stare super de celebritate confirmată care nu (mai) știe să renunțe, să predea ștafeta sau să recunoască limitele.
Copilul interior lăsat în urmă, uitat, speriat, neiubit, exteriorizat prin cele două fiice care au cu totul și cu totul alte preocupări și talente: cea mică dansează și pare să urmeze calea artistică a tatălui, cea mare pare dezinhibată, nonconformistă și cea care își înțelege mama cel mai bine, cu îngăduință. vs. Copilul interior eliminat, anulat, negat, excizat, asociat rivalității, concurenței, unei dimensiuni ce își cere drepturile știrbind din libertatea celei care a atins maturitatea și nu recunoaște, nu rememorează, nu păstrează nimic din ceea ce a fost în trecut – singurul reper pentru orice fel de echilibrare e poza, imaginea celebrității atinse și menținute cu eforturi tot mai mari, tablou disprețuit și atacat cu furie, apoi înlocuit cu cel al dublului ei.
Substance (via pinterest.com)
Dresaj cu reușite, conștientizări, asumări ale greșelilor, regrete, evoluție, rușini, învinovățiri și autoînvinovățiri. vs. Autodresaj cu autosabotare și autodistrugere ireversibilă, auto- și interasistată.
Incidentul – câinele agresiv scăpat din lesă și recuperat prin intervenția echilibrată a tânărului intern din compania pe care o conduce ea, înainte de a o ataca – o face să remarce și să se simtă atrasă de acea prezență masculină căreia i se va preda aparent fără a vrea, tocmai așa ceva dorindu-și. vs. Accidentul de mașină determinat de atenția distrasă de imaginea ei în cădere la propriu (desprinderea reclamei la show-ul tv în care era vedetă) și la figurat (conversația auzită în toaleta bărbaților despre înlocuirea ei intempestivă, inerentă, iminentă) o aduce în apropierea unui asistent medical care a încercat ,,substanța” și o încurajează să apeleze la ea.
Din disperare, poate și din curiozitate, din necunoaștere sau dorință de cunoaștere, pare oricum un pact faustic în ambele părți: încercarea de recuperare, de completare, de refacere, de trăire a ceea ce nu s-a reușit sau nu se mai poate trăi dacă se mai amână mult (,,la 50 se termină” e o sentință reiterată în mod malițios).
”Babygirl” e ilustrarea iubirii năvalnice netrăite cândva sau dorite a fi (re)trăite după ce valurile vieții au ridicat toate exigențele atât de mult, încât naturalețea simplă, dar intensă, se vrea regăsită sub toate fricile, rușinile, limitele și limitările sociale. vs. ”The substance” e ilustrarea căderii în capcana, în tentația fricii sau fugii de ceea ce e inevitabil – cursul vieții care apare sau pare o vreme doar ca ascensiune, iar atunci când se arată semnele coborârii sau ale decăderii se ajunge fie în depresie, fie într-o agitație haotică, fie într-o izolare clar nesănătoasă, dar oarecum liniștitoare.
Babygirl (via pinterest.com)
Titluri simple, dar evident cu subînțelesuri: ”Babygirl” nu e iubita, nu e ,,ea”, ci în argoul generației Z, este – paradoxal – el, bărbatul sensibil, dar puternic, tânăr, dar capabil să recunoască și să controleze instinctele lui sau ale celor din jurul său, cel liber, dar în căutarea relațiilor care să îi dea încredere în forțele lui, să i le confirme, să i le evidențieze, cf. https://www.dictionary.com/e/slang/babygirl/ vs. ”The substance” e substanța (un titlu fără complicații în traducere), esența schimbului, a jocului dublării ființei, a creării versiunii mai bune a propriei ființe, cu implicații grave, rutina fiind absolut necesară, regulile neputându-se negocia, nega sau amâna fără apariția unor efecte ireversibile și rapid manifestate; e hrana artificial creată, concentrată pentru a menține șapte zile energia ființei care a susținut și generat un alt sine printr-o spintecare a spatelui, implicit o eliminare sau afectare a coloanei vertebrale, dar și cea stabilizatoare extrasă printr-o puncție dureroasă din trupul căzut apoi într-o agonie pe durata manifestării celeilalte ființe – e fluidul transportat dintr-un corp în altul, cele două trupuri exprimând vârste diferite, dedublări, căutări, recuperări, regăsiri și necesare echilibrări, dar și antagonismele ființei care nu a făcut pace cu propriul sine pe care l-a dat, l-a oferit celorlalți, l-a folosit până la epuizare, uitând de plăcerile vieții sau de simplitatea acesteia (vecinul, fostul coleg de școală, producătorul emisiunii, iubiții variantei mai tinere ilustrează o lume comună, diferențiată prin statut, ocupație, posibilități etc.).
Filme ale trăirii, ale stării, ale presiunii autoimpuse sau resimțite dintr-o competiție cu sinele, cu propriile fantasme sau viziuni asupra vieții și ordinii exterioare, asupra realității, asupra lumii.
Filme ce se aseamănă prin problematica feminității și a manifestării acesteia uneori ca forță duală – constructivă și distructivă, recuperatoare și reparatoare, alteori ca narcisism conservator egocentric și (auto)distructiv [exprimare complex și complet pleonastică menită accentuării ideii].
Povești ce diferențiază psihanalitic și cinematic evoluția imaginii de sine în contexte ce țin de cunoaștere și autocunoaștere, de acceptare și resemnare sau de negare și revoltă, de testarea limitelor și de încălcarea lor din varii motive.
Filme despre putere și despre slăbiciuni, despre puterea femeii și a feminității (se vorbește despre nevoia ca în compania respectivă să fie promovate femeile vs. se insistă asupra imaginii femeii frumoase, active, sportive, captivante, expresie a perfecțiunii … imperfecte; în ambele cu nuanțe subtil misandre), dar și despre dependențe, automatisme, complexe și tabuuri.
Filme ce provoacă o anume curiozitate publicului prin distribuirea unor actrițe ce stârnesc discuții aprinse despre felul lor de a se menține tinere la vârste mature în roluri ce dezvăluie aceeași problematică imaginativ, creativ sau doar mimetic, dar în cheie metaforică, redată: care e secretul puterii și frumuseții feminine, care e prețul plătit pentru această forță de atracție și de manifestare a vitalității în momente ale vieții când totul pare rutină sau cădere, ce se ascunde dincolo de aparența perfecțiunii, a frumuseții, a iubirii, a succesului?
T.-i. C., 13.o1.2o25
