<p>La data de 23 mai 1871 se naÈte, la Târgu Frumos, <strong>Garabet Ibrăileanu</strong>, într-o familie cu origini armeneÈti. Tatăl se numea Teodor Ibrăileanu, iar mama Maria Marcovici (din Roman). La 17 septembrie, Maria Ibrăileanu moare după ce dăduse naştere unei fetiţe, Maria, iar în 1877 tatăl se recăsătoreÈte. În perioada 1879 &#8211; 1883 Garabet Ibrăileanu studiază la şcoala primară din Roman, iar între anii 1883 – 1887 urmează gimnaziul „Roman-Vodă” din acelaÈi oraÈ. În anul 1887 continuă studiile la liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad. În 1888 Ibrăileanu, împreună cu alţi colegi, înfiinţează societatea culturală „Orientul”, care se va destrăma în 1889.</p>
<p>Fondează revista „Şcoala Nouă” care apare până în iunie 1890. Garabet Ibrăileanu semnează cu pseudonimul Cezar Vraja articole, poezii, cugetări, traduceri. Publică articole în ziarul „România viitoare” din Brăila. În 1890 îÈi încheie studiile liceale, urmând ca în toamnă să îşi ia examenul de bacalaureat. Începând cu anul 1891 urmează cursurile Şcolii Normale Superioare, în cadrul secţiei de istorie-filozofie Èi colaborează la săptămânalul bucureştean „Munca”. În 1892 colaborează la „Adevărul şi Critică socială”, unde Constantin Dobrogeanu-Gherea îi publică conferinţa <em>Darwinismul social</em> ţinută în cadrul cercului socialist din Iaşi.</p>
<p>În perioada 1893 &#8211; 1894 colaborează la „Evenimentul literar&#8221;, apoi la „Lumea nouă”, unde publică numeroase articole cu conţinut politico-social. În 1894 termină Şcoala Normală Superioară, devenind redactor la ziarul „Lumea nouă”. În următorul an susţine examenul şi obţine licenţa în ştiinţe istorico-filozofice. O cunoaşte pe Elena Carp (născută la 25 mai 1873), viitoarea sa soţie.</p>
<p>În anul 1896 traduce Èi prefaÈează romanul lui <strong>Guy de Maupassant</strong>, <em>Bel-Ami.</em> Este numit suplinitor la Gimnaziul de băieţi din Bacău, dar rămâne în Iaşi, unde dă lecţii particulare şi lucrează, sub conducerea lui Alexandru Philippide, la Dicţionarul Academiei.</p>
<div id="attachment_22905" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/Garabet-Ibraileanu.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-22905" class="wp-image-22905" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/Garabet-Ibraileanu.jpg" alt="Garabet Ibrăileanu" width="600" height="334" /></a><p id="caption-attachment-22905" class="wp-caption-text">Garabet Ibrăileanu (sursă foto: mnlr.ro)</p></div>
<p>În anul 1900 este profesor de română la Liceul Internat „C. Negruzzi&#8221; din Iaşi unde îl cunoaşte pe Calistrat Hogaş, iar în următorul an colaborează la „Noua Revistă Română” a lui Constantin Rădulescu-Motru. Suplineşte un an, începând cu 1 septembrie, catedra de Filozofie de la Liceul Naţional (fosta Academie Mihăileană). În 1902 îşi susţine examenul de capacitate, cu Titu Maiorescu, pentru a deveni profesor titular. La 1 septembrie este numit profesor provizoriu de limba română la Liceul Militar din Iaşi. În 1905 colaborează la revista „Curentul nou” de la Galaţi, editată de H. Sanielevici, iar în 1907 devine profesor definitiv.</p>
<p>În 1908 este profesor suplinitor la catedra de Istorie a literaturii moderne de la Facultatea de litere a UniversităÈii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. În 1909 îi apare volumul <em>Spiritul critic în cultura românească,</em> apoi <em>Scriitori şi curente</em>. În anul 1912 îÈi publică teza de doctorat: <em>Opera literară a d-lui Vlahuţă</em>, în urma căreia primeşte titlul de doctor. Este numit profesor titular la Facultatea de litere şi filozofie.</p>
<div id="attachment_22906" style="width: 409px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/download.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-22906" class="wp-image-22906" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/download.jpg" alt="" width="399" height="600" /></a><p id="caption-attachment-22906" class="wp-caption-text">sursă foto: kobo.com</p></div>
<p>Publică volumul <em>Note şi impresii, </em>cuprinzând note, cronici, articole consacrate unor scriitori români &#8211; Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Creangă, Dobrogeanu-Gherea, Brătescu-VoineÈti, Topîrceanu, Hortensia Papadat-Bengescu – şi străini &#8211; Tolstoi, Gorki. În 1921 apar volumele: <em>După războiu. Cultură şi literatură</em>, iar în următorul an apare ediţia a doua din <em>Spiritul critic în cultura românească</em>.</p>
<p>În perioada 1924-1925 redactează <em>Adela</em> într-o primă versiune, pe care o citeşte soţiei şi prietenilor. Apar volumele: <em>Studii literare</em> şi <em>Privind viaţa</em>. Apare la Bucureşti romanul <em>Adela</em>, în anul 1933, apreciat cu premiul naţional de proză. În anul 1936, în noaptea de 10 spre 11 martie, Ibrăileanu a murit la sanatoriul „Casa Diaconeselor” din Bucureşti. La 12 martie corpul profesorului a fost incinerat şi timp de un sfert de oră i s-a cântat andantele din Simfonia Nr.6 „Pastorala” de Ludwig van Beethoven. Urna conţinând cenuşa scriitorului a fost depusă la cimitirul „Eternitatea” din Iasi. În 1948 Garabet Ibrăileanu este proclamat membru post-mortem al Academiei Române.</p>
<div id="attachment_22907" style="width: 380px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/4588176.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-22907" class="wp-image-22907" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/4588176.jpg" alt="Garabet Ibrăileanu" width="370" height="600" /></a><p id="caption-attachment-22907" class="wp-caption-text">sursă foto: goodreads.com</p></div>
<p>Romanul <em>Adela</em> a apărut în luna mai a anului 1933, la Editura Adevărul, în ediÈie cartonată, având 215 pagini. Regizorul Mircea Veroiu a făcut o ecranizare după roman în anul 1985, cu Mariana Precopie în rolul Adelei. Criticul Nicolae Manolescu este de părere că <em>Adela </em>se prezintă sub forma unui jurnal intim, identificând, prin intermediul psihanalizei freudiene, complexul lui Oedip, bine înrădăcinat în personajul lui doctorului pasionat de filosofie, Emil Codrescu: „(…) Cum să nu bănuim aici o estetică bazată pe oboseala de ficÈiune? Èi cum să nu vedem legătura cu faptul că <em>Adela</em> are înfăÈiÈarea unui jurnal? Jurnalul intim este Èi el un roman: virtual. (…) Sărutarea nesfârÈit de senzuală a mâinii, după extragerea lentă Èi stângace a mănuÈii, este o luare în posesie rafinată. Emil Codrescu are imaginaÈia senzualităÈii. Nu e un vulgar iubitor al sexului femeii, dar nici un platonic timid. Complexul oedipian îl opreÈte de la fapte, nu de la imaginaÈie.”<a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[1]</a>.</p>
<p><a href="https://www.youtube.com/watch?v=nPAwKzPqWEs">https://www.youtube.com/watch?v=nPAwKzPqWEs</a></p>
<p>Emil Codrescu idealizează imaginea mamei moarte timpuriu, dezvoltând, de-a lungul vieÈii, pasiuni pentru femei cu aspect fizic similar: „Prea mic, când a murit, ca s-o Èin minte, imaginea ei mi-am creat-o mai târziu, în copilărie, după o fotografie rea Èi Ètearsă pe care am înviat-o Èi am colorat-o cu tot ce am auzit de la alÈii Èi cu propria mea fantazie: o fată tăcută, înaltă, cu părul castaniu, cu ochii căprui. Amintire a unei imagini arbitrare de altădată, aceasta Èi atâta <em>este</em> mama.”<a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[2]</a>.</p>
<p>Astfel, personajul identifică <strong>trei epoci</strong> în viaÈa sa, marcate, în funcÈie de vârstă de următoarele fete, respectiv femei: <strong>epoca romantică: </strong>Emilica, fetiÈa de 10 ani „cu coada pe spate, cu breton galben pe frunte Èi ÈorÈul negru pe rochiÈa cenuÈie.” <a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[3]</a>, mama Adelei, doamna M…, prezentată ca o versiune a fiicei sale, însă având ochi căprui, Eleonora, de 19 ani, „brunetă, subÈire, suferind de un uÈor strabism” Èi Eliza, „Fata de Èaisprezece ani cu părul galben Èi ochii negri avea în figură ceva de copil Èi de floare.” <a href="#_ftn2" name="_ftnref2">[4] </a>,</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><strong>epoca</strong> <strong>realistă: </strong>care începe la 25 de ani pentru E. C., cu o femeie cu „păr arămiu, cu luciri de foc, parcă reflexe ale temperamentului ei arzător.”, colega de facultate, Elvira, „cu frumuseÈea ei abstractă, model schematic pentru realizări mai concrete (…).”<a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[5]</a> Èi Adela, cu „sânul mic Èi predilecÈie pentru haine cenuÈii, albastre, liliachii, toate femeile care mi-au atins sufletul.” <a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[6]</a> Èi</p>
<p><strong>e</strong><strong>poca cinică: </strong>marcată de „accesul de stupidă demenÈă pentru femeia mare, cu părul roÈ, cu ochii mici Èi verzi, cu nasul turtit Èi cărnos, cu buzele strivite, arse, cu braÈele groase Èi dure (…).”<a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[7]</a>.</p>
<div id="attachment_22909" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/95125772_556759688555974_5140561131546345472_n.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-22909" class="wp-image-22909" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/95125772_556759688555974_5140561131546345472_n.jpg" alt="" width="600" height="600" /></a><p id="caption-attachment-22909" class="wp-caption-text">Ron Hicks, „Noise in my head” (sursă: https://www.instagram.com/pasquale_croce/)</p></div>
<p>Ion NegoiÈescu consideră că <em>Adela </em>este un roman de analiză, total detaÈat de ideologia poporanistă specifică autorului: „<em>Adela </em>contrazice mai întâi ideologia poporanistului Ibrăileanu, cu care nu are nimic comun. Roman de analiză, vizând prin nuanÈe Èi subtilităÈi psihologice cazul unei iubiri nedeclarate, în care clarobscurul situaÈiei erotice se întrece cu transparenÈa scriiturii urbane Èi intelectuale, nimic mai străin de <;<;românitatea>;>; ca <;<;oglindă a vieÈii unui popor>;>; decât <em>Adela</em>.” <a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[8]</a>. Alexandru Piru îl încadrează pe gânditorul Emil Codrescu în categoria celor nefericiÈi, care, însă, îÈi caută în mod constant fericirea: „(…) Ibrăileanu exprimă în <em>Adela </em>nostalgia după fericire a unui om cu funcÈiile de relaÈie zdruncinate, dorinÈa de a se mântui ca HoraÈiu de <em>taedium vitae</em> sau ca Dante de <em>acedia.</em> (…)/ Erou de tip romantic, raÈiocinant, Emil Codrescu, se încadrează în categoria aÈa-numiÈilor, după o nuvelă de Turgheniev, <;<;oameni de prisos>;>;.”<a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[9]</a>. Marian Papahagi consideră că, pentru Emil Codrescu, „Activitatea filosofică e plasată în interiorul unor căutări a fericirii (…).”<a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[10]</a>, astfel explicându-se afinitatea sa pentru filozofie, respectiv lecturile sale estivale care îl au ca centru de interes pe Diogene LaerÈius.</p>
<div id="attachment_22910" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/93208842_546988796199730_7011783497996042240_o.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-22910" class="wp-image-22910" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/93208842_546988796199730_7011783497996042240_o-723x1024.jpg" alt="" width="600" height="849" /></a><p id="caption-attachment-22910" class="wp-caption-text">artist: Konstantin Razumov (sursă: thegallerist.art)</p></div>
<p>RelaÈia Adelei cu Emil Codrescu s-a metamorfozat în timp, trecând, treptat, de la duioÈia medicului pentru fetiÈa Adela, (<em>marea lor prietenie</em>, aÈa cum o numeÈte însuÈi Codrescu, începând în primii ani din viaÈa personajului central), la admiraÈia pentru frumuseÈea Èi isteÈimea adolescentei, la atracÈia pentru tânăra femeie, Adela. Astfel, între cei doi funcÈionează comunicarea verbală Èi non-verbală la început: „Prietenia a început de când, cu miÈcări în intenÈia ei ascunse (ca să nu bag de seamă!), dar foarte laborioase, mi se suia pe genunchi, stătea un timp liniÈtită, apoi, sigură de locul cucerit cu o aÈa dibace strategie, îmi scotea ceasornicul din buzunar, marea ei pasiune, îl remonta în toate felurile, îmi aranja cu o minuÈioasă fantazie mustăÈile, cravata Èi părul.”<a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[11]</a>, precum Èi cea paraverbală mai târziu: „Adela mi-a <em>spus </em>că o iubesc: <;<;Ètiam că ai să vii dimineaÈa asta la mine>;>;, nu poate avea alt sens. Tot ce s-a petrecut azi e clar. Adela mă încurajează – în nici un caz nu se apără… e cu putinÈă oare?”<a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[12]</a>, hrănind speranÈele lui Codrescu.</p>
<p>Marius Lazurca, în <em>InvenÈia trupului, </em>vorbeÈte despre sexualitate, atât din perspectivă morală Èi religioasă, cât Èi din cea a punerii în relaÈie cu alteritatea: „Sexualitatea este unul dintre obiectele privilegiate ale discursului moral Èi religios, iar motivele sunt multiple. Mai întîi, pentru că trupul, precum s-a văzut, se defineÈte prin participarea sa la universul culturii, ca <;<;un sistem de montaje simbolice>;>;, Altfel spus, el este în mod natural deschis către lumea valorilor culturale, al cărei suport Èi vehicul este. Pe de altă parte, sexualitatea implică punere în relaÈie, raport cu alteritatea, marile teme ale discursului moral.” <a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[13]</a>.</p>
<p>Această punere în relaÈie cu celălalt, respectiv cu obiectul dorinÈei sau al iubirii, poate fi observată cu precădere în următorul episod din viaÈa Adelei (exceptând episodul sărutării mâinii, prevestitor al finalului), în postura unei tinere femei, în raport cu Emil Codrescu, prietenul copilăriei, maestrul adolescenÈei sale Èi prietenul intim, respectiv admiratorul din prima tinereÈe a femeii: „Apoi, abuzând de toate împrejurările astea, i-am pus pardesiul pe umeri, fără s-o întreb. Ea m-a ajutat s-o învelesc bine. Degetele ei amestecate printr-ale mele – era o senzaÈie nouă – mai tulburătoare decât a mâinii ei pe buzele mele. Atingerile de acum, ale mâinilor noastre, repetate Èi neprevăzute, erau ca un joc, ca o făgăduinÈă, ca un preludiu. Atingerea mâinii celor mai mulÈi oameni mi-ar produce o displăcere vie. A câtorva mi-ar fi indiferentă, o simplă senzaÈie tactilă. Atingerea mâinii Adelei îmi răspândeÈte în sânge Èi în suflet otravă.” <a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[14]</a>.</p>
<div id="attachment_22911" style="width: 604px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/unnamed.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-22911" class="wp-image-22911" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/unnamed.jpg" alt="" width="594" height="600" /></a><p id="caption-attachment-22911" class="wp-caption-text">Ron Hicks, „Young Couple” (sursă: ronhicks.fineartworld.com)</p></div>
<p> ;</p>
<p>Note:<a href="#_ftnref1" name="_ftn1"></a></p>
<p><a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[1]</a> Nicolae Manolescu, <em>Arca lui Noe, </em>în <em>ReferinÈe critice, </em>Garabet Ibrăileanu, <em>Adela, </em>Editura Cartimpex, 1998.</p>
<p><a href="#_ftnref1" name="_ftn1">[2]</a> Garabet Ibrăileanu, Adela, Editura Cartimpex, 1998, p. 5.</p>
<p><a href="#_ftnref1" name="_ftn1">[3]</a> ibidem, p. 28.<a href="#_ftnref1" name="_ftn1">[4]</a> ibidem, p. 30.</p>
<p><a href="#_ftn1" name="_ftnref1"></a><a href="#_ftnref1" name="_ftn1">[5]</a> ibidem, p. 33.<a href="#_ftnref2" name="_ftn2">[6]</a> ibidem, p. 38.<a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[7]</a> ibidem, p. 32.</p>
<p><a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[8]</a> Ion NegoiÈescu, <em>Istoria literaturii române, </em>în <em>ReferinÈe critice, </em>Ibrăileanu, Garabet<em>, Adela, </em>Editura Cartimpex, 1998.<strong><a href="#_ftn1" name="_ftnref1"></a></strong></p>
<p><a href="#_ftn1" name="_ftnref1"></a></p>
<p><a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[9]</a> Alexandru Piru, <em>Opera lui Garabet Ibrăileanu</em>, în <em>ReferinÈe critice</em>, Ibrăileanu, Garabet, <em>Adela</em>, Editura Cartimpex, 1998.</p>
<p><a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[10]</a> Marian Papahagi, EducaÈia sentimentală, studiu introductiv, în Ibrăileanu, Garabet, <em>Adela</em>, Editura Cartimpex, 1998.</p>
<p><a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[11]</a> ibidem, p. 9.</p>
<p><a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[12]</a> ibidem, p. 56</p>
<p><a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[13]</a> Marius Lazurca, <em>InvenÈia trupului</em>, cap. 5 <em>Plăcerea</em>, Editura Anastasia, 1994, p. 28.</p>
<p><a href="#_ftnref1" name="_ftn1">[14]</a> Garabet Ibrăileanu, <em>Adela</em>, Editura Cartimpex, 1998, p. 53.</p>
<p>citeÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/femeia-tot-filozofie/">Femeia? Tot filozofie&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40237857_530855230699467_3142522343784448000_n.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/miruna-miron/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Miruna Maria Miron</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut în Cluj-Napoca, judeÈul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie Èi Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secÈia artă dramatică, promoÈia 2010-2014), Facultatea de Istorie Èi Filosofie (secÈia Filosofie, nivel licenÈă) în cadrul UniversităÈii „BabeÈ-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoÈia 2015-2018) Èi cursurile masterale ale FacultăÈii de Litere, în cadrul aceleiaÈi universităÈi (masteratul de Studii Literare RomâneÈti, promoÈia 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la PăltiniÈ”, „eCreator” Èi „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 Èi membră a Cenaclului Literar StudenÈesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „EchivalenÈe”.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;&#105;&#114;&#117;na.&#109;ir&#111;&#110;&#064;&#121;&#097;ho&#111;.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>